36,856 matches
-
admitem că fiecare individ are un accent propriu, genuin și generic, în cadrul general al speciei, ar însemna că genul însuși, ca formă superioară și universală, reapare mai accentuat prin indivizii fiecărei specii; precum și că forța de generalitate a genului se regăsește confirmată și accentuată prin puterea de individualizare, prin unicitatea cât mai expresivă prin care fiecare individ se izolează în cadrul speciei sale. Însă lucrurile vor sta invers în cazul tipului mongoloid; fiind „prea specific“, având mai pregnant afirmat caracterul speciei în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în spirit, pe care siguranța morții o face constant sub forma febrilă a nesiguranței vieții. Orice formă de ritual, dacă rămâne numai practică de ritual, este fatală pentru viața spiritului, semnul morții burgheze a acestuia. La mulți, practica ritualului se regăsește în elemente cotidiene de tot soiul: spălatul pe dinți, dezlegarea de cuvinte încrucișate, analiza formală a evenimentelor politice sau mersul regulat la slujbe bisericești. Ritualul se întreține astfel prin propria sa repetiție și ține locul, în chip nefast, evoluției spirituale
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
departe de vechea zonă franceză, unde parfumul stilului ultimului secol încă mai persistă, invitând băutorii de ceai și pe cei care plimbă cărucioarele de copii să își aducă aminte de ritmul domolit al vieții care acum nu mai este de regăsit. Shanghai-ul este preocupat să se reinventeze. Când am pătruns pentru prima oară în Sala de Expoziții, am fost izbit de modul în care trecutul orașului era surprins, precum și de felul în care era imaginat viitorul. Oricine poate simți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
scris, deși el îmi joacă în fața ochilor. Nous sommes très peu connus... Mi-ar fi greu să spun când mi-a scăpat creionul mecanic din mână, eclatul unei explozii și o spaimă a întregului trup mi-au întrerupt memoria. Mă regăsesc tușind cu disperarea sufocării, ochii îmi ies din orbite, lacrimile și saliva îmi curg pe bărbie și pe cămașă, îmi blestem pentru a nu știu câta oară obișnuita neatenție, fără ea, desigur, aș fi scăpat de această tuse care m
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu drapele, cu nelipsita Marseilleză, cu ovații și lacrimi. Mă aflam în automobilul amicului Jorj și n-am să neg că eram mișcat ! Există, nu ?, o emoție colectivă ce te prinde, asupra căreia nu mai ai niciun control. Mi-am regăsit spiritul critic la dineul lui Mișu Cantacuzino, când m-am trezit așezat chiar vis-à-vis de generalul Pau. Mulțimea tot sub geamuri, drapele, discursuri, ovații, lacrimi... De data aceasta, emoția m-a prins mai greu, pentru că aveam în față figura năucită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
narațiuni se încrucișează printr-un subtil joc de monologuri interioare. Romanul se deschide în epoca noastră, dar suntem repede aruncați în ajunul angajării României în primul război mondial. După tabloul unei țări sărăcite și devastate de regimul politic autoritar, ne regăsim într-un context de agitații politice și de reflecții asupra defectelor naționale. Caracterul polifonic al romanului pune în valoare urzeala romanescă. Cititorul trece cu entuziasm de la un punct de vedere la altul, de la o epocă la alta și poate recompune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai nevoie la budă ? zic, fixînd-o. Sau dacă te invită la el acasă ? spune Lissy cu un chicot. — E doar a doua noastră Întîlnire ! Nu mă duc la el acasă ! spune Jemina șocată. Nu așa obții - se chinuie să-și regăsească suflul - un inel cu piatră pe deget. — Dar dacă te trezești purtată de valul pasiunii ? Dacă te pipăie În taxi ? — Nu e genul care te pipăie În taxi, spune Jemima dîndu-și ochii peste cap. Adevărul e că Întîmplarea face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
iubitule“. Mă simt brusc cuprinsă de un val de entuziasm. Ce idee super ! MÎine am să mi-o pun cu Connor la birou, și va fi cea mai tare partidă de sex de care am avut parte vreodată, și vom regăsi vechea scînteie și ne vom reîndrăgosti nebunește. Simplu ca bună-ziua. Asta o să-l Învețe minte pe Jack Harper. Nu. Asta n-are nici cea mai mică legătură cu Jack Harper. Nu știu ce mi-o fi venit cu chestia asta. Planul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi dau seama că sîntem foarte aproape de strada mea. Mă pregătesc de coborîre, Îmi iau geanta și pornesc pe scări. Spre surpriza mea, autobuzul virează brusc spre stînga și mă apuc repede de mînerul unui scaun, străduindu-mă să-mi regăsesc echilibrul. De ce o fi făcut la stînga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gîndul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vreun cuvînt. O omor pe Artemis. O omor. — La ce oră e concursul de costume ? zice Kerry, făcînd cu ochiul spre doi adolescenți care au rămas mască la ea. Sper că nu l-am ratat. — Nu... e nici un concurs, spun, regăsindu-mi glasul. — Serios ? Kerry arată de parcă i-a căzut cerul În cap. Nu-mi vine să cred. De asta a venit aici, nu ? Să cîștige un concurs idiot. — Ai bătut tot drumul ăsta doar pentru un concurs de costume ? nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cap. Nu-mi vine să cred. De asta a venit aici, nu ? Să cîștige un concurs idiot. — Ai bătut tot drumul ăsta doar pentru un concurs de costume ? nu mă pot abține să n-o Întreb. — Evident că nu ! Își regăsește expresia obișnuită, de om căruia Îi pute tot. Nev și cu mine tocmai Îi ducem pe ai tăi la Hanwood Manor. E pe undeva, prin apropiere. Așa că ne-am gîndit că n-ar fi rău să trecem un pic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sec. Chiar nu am stare să vorbesc despre asta acum. — Of, Emma. Își mușcă buza. Te rog, nu zice nimic, spun cu glas tremurînd. Am să plîng. Mă rezem de perete și inspir adînc de cîteva ori, Încercînd să-mi regăsesc ritmul egal al respirației. Unde-i prietenul ei ? spun Într-un final, arătînd cu degetul mare spre Jemima. — A fost dat afară, spune Lissy cu satisfacție. Tocmai voia să facă o poză cu judecătorul Hugh Morris În colanți de balet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aprinde încă o țigară. A doua zi am chiulit de la ultimele ore și m-am dus la "Republica" actuala sală "Scala" să văd și eu filmul. Aveam întîlnire cu tine acolo. Întîrziasem multișor. Am intrat în sală, sperînd să te regăsesc la ieșire. Nici urmă de Alain Delon. Rula Neamul Șoimăreștilor. Îl văzusem deja. Am încasat gluma. Întîi zîmbind: "Să vezi ce-i fac!" Apoi, cînd, la ieșirea din sală, printre cei cîțiva spectatori, tu nu erai, mi-au dat lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
prin care se plimbă îl fascinează. Cînd ajunge în dreptul catedralei, se uită îndelung la bolta asimetrică. În fond, meșterul trebuie să fi fost un om îndrăgostit profund de viață și de artă. Căci sufletul lui, dăruit prin măiestria sa, se regăsește în ansamblul operei. Dragostea i s-a împlinit în chipurile sfinților sculptați în abside, poate chiar în acea madonă cu mîinile împreunate la piept. Ce mai contează o concesie făcută puterii timpului, cînd adevărata Putere peste Timp a rămas el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
următor. Îi place. Simte că l-a acaparat. După atîtea cărți mustind a viață de uzină, vrea să scrie una în care să nu fie vorba decît de dragoste împlinirea, sau neîmplinirea umană prin dragoste. Metafora din titlu se va regăsi în existența eroinei principale, aflate la apropiata vîrstă a toamnei. Dar ezită mereu să se apuce serios de scris. Vrea mai întîi răgazul cîtorva zile la rînd, să stea undeva singur și să mediteze la carte ca la un tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lui se adună, construiesc, sufletul i se umple de fericire și, deodată, reverberează în el întrebarea: "Ce-ar zice Teona?" Pentru că, față de femeia aceasta, sau mai bine-zis față de amintirea ei, se simte îndatorat profund. Știe că ea s-ar putea regăsi în personajul gîndit, ca un model în tabloul sau sculptura artistului căruia a pozat. Vrea de fiecare dată să inventeze, să adauge elemente noi în desfășurarea acțiunii, sau să excludă din ceea ce-a gîndit anterior, dar în final își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la cîte un simpozion... Și-n timpul ăsta, îi cerea noi și noi experimentări la una din lucrări, despre biostimulatori. De curînd, am descoperit că multe din rezultatele de cercetare ale neveste-mi, la care am colaborat și eu, se regăsesc în teza cu care directorul tehnic al ei și-a luat doctoratul. Și?! tresare Mihai. Dar Ion inspiră adînc, să mascheze oftatul. Își face apoi de lucru cu servieta și se întoarce la peron, să se înghesuie la cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întreabă Mihai. Studentă. Atunci, nu-mi plătiți. De ce?! îl privește fata cu o expresie de copil derutat. Așa. Am eu o datorie veche... rîde Mihai, amintindu-și cu drag exclamația Violetei: "Studenții nu plătesc". Își surîd și se despart. Se regăsesc în sală, au locuri alături. Mihai îl cedează pe al său. Preferă să stea în spate, să privească de departe. Credeam c-ați plecat... pare să se bucure fata cînd îl vede în pauză. Schimbă păreri despre primul act al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
măsurile domnului! se adresează Violeta femeii intrate în birou, o obeză dizgrațioasă, cu fire lungi de păr pe față și mustață rară. O clipă care se dilată prin trăirea profundă și intensă, devenind coșmar -, Mihai are impresia că și-a regăsit dragostea. Numai că Violeta, asemeni unui arhanghel vestitor, cum erau cei doi zugrăviți pe catapeteasma bisericii din sat, l-a chemat și i-a arătat figura aceasta apocaliptică, extrasă parcă din Hieronymus Bosch: "Ea este Teona pe care o cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
copiilor fericirea părinților. Cînd voiau să se amuze și ei, Mihai și Ana mergeau la nudism. În sectorul femeilor se instala talciocul. Străinii vindeau orice, chiar și haine purtate. În învălmășeala de nuduri, Ana și Mihai se despărțeau și se regăseau mereu. De fiecare dată se uitau unul la altul și rîdeau. Trei zile la rînd, o blondă frumoasă a venit cu cîte o sacoșă de medicamente. În special, multe benzi cu pastile mici, albe. La început, a fost mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a întîrziat semnarea actului de calitate, să nu se afle că s-a rezolvat problema, să poată pleca dînsa în străinătate? Aceeași doamnă Barbu care se plînge că eu prezint realitățile vieții de uzină în mod deformat, că nu se regăsește, în cărțile mele, munca plină de abnegație a unor tovarășe, a ei spre exemplu! Mă mir de ce n-a luat încă Ordinul Muncii, pe motiv că vine și pleacă la timp de la serviciu, unde nu-și aranjează decît propriile interese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu calm. Ce altceva?! întreabă Mihai derutat. A! rîde el. Am mai povestit eu celor apropiați, cred că și ție, ba chiar și-n una din cărți, cîtă ură manifesta împotriva preocupărilor mele literare. În primul moment, crezusem c-am regăsit o frumoasă iubire, dar nu era decît o femeie ce-și recăpătase echilibrul, ba chiar, de la înălțimea aerului de savant, decreta că greierașii sînt inutili. Sigur nu greșesc dacă spun că despărțirea mea de ea a fost ca o fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o ceartă Mihai în glumă. Una din modificări, confirmă Liliana, luîndu-l de braț. Tu însă, același: elegant, cămașă călcată perfect... Traversează gara alături, cu pași lenți, parcă fascinați de forfota specifică locului în care oamenii așteaptă, se despart, ori se regăsesc. Merg spre un taxi parcat în dreapta ieșirii. În față, Brașovul se scaldă în razele unui soare matinal, de toamnă lungă. Pe Tîmpa, releul de televiziune pare o construcție stranie, dintr-un film de anticipație. În amintirea lui Mihai, cîțiva tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cel de la volan. Pentru că și ea se amăgea cu ideea de tată... Un bătrîn de peste optzeci de ani, cînd i-a murit tatăl, care întrecuse suta, a spus cu tristețe: "simt că nu mai sînt copil". În prezența mea, ea regăsea sau, mai precis, trăia acum, la aproape patruzeci de ani, starea de copil. Cum s-o condamn cînd vrea să-i dea fetiței starea odată cu vîrsta? Oare?! întreabă Mihai privind fix înainte. Dar vecinul nu-i mai răspunde. Mihai înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
serviciului Personal al combinatului o chema așa. Apoi i s-a făcut teamă că l-ar putea cuprinde și pe el fobia numelor. Dar odată întors la masa de scris, înconjurat de pereții îmbrăcați în sutele de cărți, și-a regăsit stăpînirea de sine. Acolo însă, în fața acelui semidoct, trecut prin viață ca un rățoi care măcăie pe luciul unei bălți, s-a simțit fragil chiar și-a reproșat că n-a găsit alt nume. Ba a început s-o salute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]