33,912 matches
-
Latakia: Partidul Comunist Sirian, Partidul Social Naționalist Sirian și Partidul Baath Arab. În 1946 Hafez s-a alăturat Partidului Baath, unde a avut sarcini de recrutare și organizare. În 1950 a decis să se alăture Forțelor Armate Siriene, intrând la Academia Militară de la Homs. De asemenea, a fost admis și la școala de aviație din Alep. După de a absolvit școala din Alep (1955) a intrat în aviația siriană, cu gradul de locotenent, fiind trimis la baza militară din cartierul Mezzeh
Hafez al-Assad () [Corola-website/Science/311526_a_312855]
-
pentru clienți provenind din sfera aristocrației, printre care se numărau marchizul de Rockingham, ducele de Richmond și contele Spencer. În același timp, Stubbs a început să-și expună lucrările. În anul 1762 a expus în cadrul influentei Societăți a Artiștilor, predecesoarea Academiei Regale. Stubbs a participat în mod regulat la expozițiile anuale ale Societății, iar în anul 1766, el a devenit unul din administratorii acesteia. S-a folosit de fiecare ocazie pentru a-și promova propriile interese, fiind persoana care l-a
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
din acea perioadă, acest lucru sporindu-i renumele. Aceste succese au coincis cu o serie de schimbări importante în arta britanică. Stubbs era un membru loial al Societății Artiștilor, fiind președinte al organizației în perioada 1772-1773. u toate acestea înființarea Academiei Regale în anul 1768 a introdus noi standarde artistice și, treptat, Stubbs a devenit loial noii organizații. După anul 1755, el prefera să expună în cadrul Academiei unde talentul său era pe deplin apreciat. Drept urmare artistul a fost ales membru asociat
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
al Societății Artiștilor, fiind președinte al organizației în perioada 1772-1773. u toate acestea înființarea Academiei Regale în anul 1768 a introdus noi standarde artistice și, treptat, Stubbs a devenit loial noii organizații. După anul 1755, el prefera să expună în cadrul Academiei unde talentul său era pe deplin apreciat. Drept urmare artistul a fost ales membru asociat în 1780 devenind membru cu drepturi depline al Academiei în 1781. Cu toate acestea satisfacția lui Stubbs a fost umbrită în urma unei dispute cu comisia care
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
artistice și, treptat, Stubbs a devenit loial noii organizații. După anul 1755, el prefera să expună în cadrul Academiei unde talentul său era pe deplin apreciat. Drept urmare artistul a fost ales membru asociat în 1780 devenind membru cu drepturi depline al Academiei în 1781. Cu toate acestea satisfacția lui Stubbs a fost umbrită în urma unei dispute cu comisia care se ocupa de organizarea expoziției. În anul 1781, a expus 5 picturi în email - utilizând o noua tehnică prin care spera că va
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
1781, a expus 5 picturi în email - utilizând o noua tehnică prin care spera că va câștiga aprecierea publicului- însă acestea au fost expuse necorespunzător, iar impactul lor nu a fost tocmai cel așteptat. Supărat, Stubbs a refuzat să prezinte Academiei o lucrare de diplomă și drept urmare nu a avut niciodată dreptul de a purta prestigiosul titlu de Academician. Ajuns la apogeul carierei sale, Stubbs își putea permite sume considerabile pentru achiziționarea lucrărilor sale. Un simplu portret de cal, de exemplu
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
(d. 28 septembrie 1984) a fost un general român de miliție, care a îndeplinit funcția de șef al Inspectoratului General al Miliției (1960-1969). A absolvit Școala de ofițeri de Infanterie, Școala Superioară de Război (1947-1949) și Academia Militară a M.St.M. în U.R.S.S.(1950 - 1952), general maior - august 1954, general locotenent - decembrie 1961 În perioada 1954-1956, generalul Staicu a îndeplinit funcția de șef al Comandamentului Trupelor de Securitate (actuala Jandarmerie) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și
Stelian Staicu () [Corola-website/Science/311574_a_312903]
-
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și al Direcției Generale a Trupelor M.A.I. între 1956 - 1958. Între anii 1960-1969 a fost șef al Inspectoratului General al Miliției și adjunct al ministrului Afacerilor Interne. Șef de stat major și locțiitor al comandantului Academiei Militare Generale. Generalul-locotenent a încetat din viață la data de 28 septembrie 1984.
Stelian Staicu () [Corola-website/Science/311574_a_312903]
-
perioada 2004 - 2005. Dan Chiriac s-a născut la data de 12 ianuarie 1950. După cum afirmă presa din capitala României, el era fiu și viitor ginere de vechi șefi ai securității comuniste din județele Constanța și Satu-Mare. A urmat cursurile Academiei de Studii Economice din București. După absolvirea facultății, a lucrat la Institutul de Cercetări pentru Plante Tehnice al Ministerului de Interne (1974-1978), apoi la Întreprinderea de Comerț Exterior (Prodexport) în perioada 1978-1984. Presa a dezvăluit că Dan Chiriac a fost
Dan Chiriac (general) () [Corola-website/Science/311565_a_312894]
-
Al. Vlahuță”, din Bârlad, precum și Societatea Culturală “Iuliu A. Zanne”, la Băsești ( Viișoara ) , cu ziarul “Glasul Nostru”. În 1932 scoate revista “Documente răzășești”, iar în Peicani ( Fălciu ) organizează Societatea Culturală “Virgil Caraivan” ( 1933 ). A efectuat săpături arheologice, a activat în cadrul Academiei Bârlădene, a colaborat la multe reviste și ziare din țară, bucurându-se de prietenia celor mai de seamă scriitori români ai timpului. A scris nuvele, povești, traduceri, scrisori, cugetări, articole și cronici. S-a stins din viața în 1966, în
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
Paris, ca medic. Acolo continuă studiile în domeniul chimiei. Este medic personal al ducelui Filip de Orléans. Devine tot mai cunoscut prin numeroasele memorii științifice pe care le-a publicat. Ca urmare a reputației sale, devine, în 1780, membru al Academiei de Științe. În 1789 devine și membru al Royal Society. Ocupă postul de "comisar" privind coloranții din industria textilă (1784), apoi în comisia monedei naționale (1792), profesor la diverse școli normale și la "École polytechnique" (1794). În 1789 descoperă efectul
Claude Louis Berthollet () [Corola-website/Science/311600_a_312929]
-
data de 13 iulie 1938, în comuna Beceni (județul Buzău). După terminarea Licerului "B.P. Hașdeu" din Buzău, a absolvit cursurile Școlii Militare de Transmisiuni de la Sibiu (1960). Prin concurs a fost admis la studii la Facultatea de Electronică din carul Academiei Tehnice Militare din București, obținând diploma de inginer în anul 1969. A urmat apoi și un curs postuniversitar la Institutul Politehnic din București. A lucrat ca specialist în diferite unități militare aparținând Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne. În
Stelian Pintelie () [Corola-website/Science/311604_a_312933]
-
aceasta ocupându-se imediat după 1989 de reintrarea numeleui tatălui său în circuitul public. A plecat în eternitate la 10 iunie 1979 și este înmormântat în cimitirul mânăstirii Cernica. Fratele său Ion Băncilă (1901-2011), geolog, va fi primit membru al Academiei doar în 1991. Datele biografice despre și o caracterizare a preocupărilor sale în ca și în prefețele și tabelele cronologice întocmite de Ileana Băncilă și Dora Mezdrea la multele volume pe care le-au îngrijit. Cercetătătorul brăilean Valentin Popa i-
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
de telecomunicații, care îndeplinește în prezent funcția de director al Serviciului de Telecomunicații Speciale (din 7 decembrie 2005). s-a născut la data de 19 august 1958 în satul Chieșd (județul Sălaj). A absolvit Facultatea de Electronică și Informatică din cadrul Academiei Tehnice Militare din București în anul 1982, obținând diploma de inginer. A urmat apoi un curs postacademic de perfecționare pentru ingineri transmisiuni (1993), un curs postuniversitar de conducere pentru ofițeri ingineri (2000) și Colegiul Național de Apărare (promoția 2006). După
Marcel Opriș () [Corola-website/Science/311605_a_312934]
-
(n. 7 februarie 1947) este un general român de informații, care a îndeplinit funcția de director al Serviciului de Telecomunicații Speciale (12 februarie 2001 - 7 decembrie 2005). s-a născut la data de 7 februarie 1947. A absolvit cursurile Academiei Tehnice Militare din București, obținând diploma de inginer. El a lucrat ca ofițer activ în Departamentul de Informații Externe (DIE) la începutul carierei sale (1976-1978) . Între anii 1978-1989, a îndeplinit o serie de funcții la Unitatea Specială "R" din cadrul Ministerului
Tudor Tănase () [Corola-website/Science/311614_a_312943]
-
cuceririi Americii de sud și centrale (Conquista), pe care le va utiliza mai apoi în operele sale. Între anii 1621-1625 îl regăsim în mănăstirea mercediană din orașul său natal, Madrid. La Madrid Tirso de Molina a luat parte la întâlnirile Academiei poetice fondate de Sebastiano de Medrano la Madrid. A participat atunci și la competițiile literare, aflate pe atunci la modă și a avut o activitate prodigioasa de dramaturg. A făcut cunoștință, în afară de Lope de Vega, si cu alte figuri de
Tirso de Molina () [Corola-website/Science/311629_a_312958]
-
Iașului (județul Argeș). După absolvirea cursurilor Liceului “Vlaicu Vodă” din Curtea de Argeș, a urmat studii la Școala de ofițeri activi a Ministerului Afacerilor Interne, arma miliție (1972-1975), apoi la Facultatea de Drept din București (1972-1977) și la Facultatea Arme Întrunite din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din București (1982-1984). A absolvit ulterior un curs postuniversitar de drept penal la Facultatea de drept a Universității București, obținând în anul 1995 titlul științific de doctor în științe militare. După absolvirea Școlii de ofițeri în
Anghel Andreescu () [Corola-website/Science/311633_a_312962]
-
în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, îndeplinind funcțiile de comandant companie și batalion elevi la Școala de Subofițeri de Miliție din Slatina - astăzi Centrul de Formare și Perfecționare a Pregătirii Agenților de Miliție "Nicolae Golescu" din Slatina (1975-1982). Perfecționându-și pregătirea la Academia Militară, revine în anul 1984 la același centru, ocupând pe rând posturile de ofițer specialist III, șef de catedră și șef de stat major. Între anii 1990-1997 a fost șef de stat major la Centrul de Studii Postuniversitare al Ministerului
Anghel Andreescu () [Corola-website/Science/311633_a_312962]
-
2006 .In data de 17 martie 2009 a fost eliberat din funcție, la cerere domniei sale, urmare și a imposibilității exercitării atribuțiilor profesionale, în noul cadru de reformă MAI. Chestorul general Andreescu este profesor asociat la Colegiul de Stat Major de pe lângă Academia de Înalte Studii Militare și profesor universitar la Academia de Poliție “A. I. Cuza” din București. A fost ales ca membru al Academiei Oamenilor de Știință din România. Pentru activitatea desfășurată, generalul Andreescu a primit înalte distincții, precum: Ordinul Pentru Merit
Anghel Andreescu () [Corola-website/Science/311633_a_312962]
-
eliberat din funcție, la cerere domniei sale, urmare și a imposibilității exercitării atribuțiilor profesionale, în noul cadru de reformă MAI. Chestorul general Andreescu este profesor asociat la Colegiul de Stat Major de pe lângă Academia de Înalte Studii Militare și profesor universitar la Academia de Poliție “A. I. Cuza” din București. A fost ales ca membru al Academiei Oamenilor de Știință din România. Pentru activitatea desfășurată, generalul Andreescu a primit înalte distincții, precum: Ordinul Pentru Merit - Franța (1999); Ordinul "Steaua României" în grad de Mare
Anghel Andreescu () [Corola-website/Science/311633_a_312962]
-
în noul cadru de reformă MAI. Chestorul general Andreescu este profesor asociat la Colegiul de Stat Major de pe lângă Academia de Înalte Studii Militare și profesor universitar la Academia de Poliție “A. I. Cuza” din București. A fost ales ca membru al Academiei Oamenilor de Știință din România. Pentru activitatea desfășurată, generalul Andreescu a primit înalte distincții, precum: Ordinul Pentru Merit - Franța (1999); Ordinul "Steaua României" în grad de Mare Ofițer (2000); Crucea Patriarhală (2000). Începând din anul 2008 este membru in cadrul
Anghel Andreescu () [Corola-website/Science/311633_a_312962]
-
de Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. În calitate de profesor universitar, chestorul Anghel Andreescu susține cursuri la Colegiul Național de Apărare, Colegiul de Informații pentru Apărare, Colegiul de Management al Crizelor și Operații Multinaționale, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Din anul 2008 coordonează, în calitate de director de Proiect, cercetarea "„Managementul terorii - psihologia kamikaze”", realizată de M.I.R.A. și Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Catedra Forțe Terestre. Chestorul general Anghel Andreescu este autorul și coordonatorul a
Anghel Andreescu () [Corola-website/Science/311633_a_312962]
-
a fost un scriitor bielorus. Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă belarusă din secolul XX. În 1925, a fost declarat "Poet al poporului", iar 1941 i s-a decernat Premiul Stalin. În 1928 devine membru al Academiei de Științe a RSS Belarusă, iar în anul următor al URSS. Alături de Yakub Kolas, este considerat întemeietorul literaturii belaruse moderne. S-a născut într-o familie ce aparținea nobilimii sărace. După absolvirea școlii elementare, intră ca profesor particular undeva în
Yanka Kupala () [Corola-website/Science/311656_a_312985]
-
Ruse și mai târziu la Revoluția din Octombrie din 1917. În 1919 se mută la Minsk, unde rămâne până la izbucnirea Războiului Germano-Sovietic (1941 - 1945). Aduce o contribuție deosebită în fondarea Teatrului Național Belarus, a unei edituri, a universității și a academiei din această țară. Un alt demers al scriitorului este îndreptat în favoarea apariției unei publicații independente lucru concretizat prin apariția, în același an, 1919, a ziarului "Звон" ("Clopotul"), căruia i-a fost redactor-șef. În 1922 îi apare volumul de versuri
Yanka Kupala () [Corola-website/Science/311656_a_312985]
-
născut la data de 6 decembrie 1945, în municipiul Bacău. După finalizarea Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (1963), a absolvit Școala Militară Superioară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1967) și Facultatea de Arme întrunite din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din București (1974). A urmat ulterior un curs postacademic la București (1984), Colegiul Național de Apărare (1998), un curs postuniversitar pe tema „Probleme actuale ale securității și apărării naționale” (2000). În anul 1996 a obținut titlul
Neculai Stoina () [Corola-website/Science/311662_a_312991]