32,577 matches
-
greul cel mare este că vremea-i În prag și trebuie să mă despart de casă. Aș fi vrut să fiu prezent la lansarea „CAZABANILOR” și să iau și cuvântul, și când se termină totul să veniți la mine, să bem un pahar de vin cu domnul Costică și să vorbim de literatură, artă și oameni. Dacă-mi găsesc menajeră totul va fi posibil. Când credeți c-ar putea fi lansarea? Scrieți-mi la București. Dlui Costică spuneți-i că vreau
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
școlii normale fălticenene de pe vremuri. Tovarășul Balan se gândește În modul cel mai serios la „Zilele Sadoveanu”. O treabă bună. Eram chiar de râsul câinilor! Se sărbătoreau „Zilele Sadoveanu” În diverse locuri iar acolo unde după propria-i mărturisire a băut „apa vie”, nici pomeneală. Spor la lucru și prietenești salutări, V.G. Popa 10 (Fălticeni), 4 oct. 1975 Cenaclul literar „M. Sadoveanu”319 Ia ființă În primăvara anului 1949 din inițiativa Casei de Cultură „I. L. Caragiale” din Fălticeni. 317 Alexandru Toma
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și Împrejurimile, În căutarea urmelor lui Creangă și a unor locuri rustice, cu garduri de nuiele, fără stâlpi de Înaltă tensiune. Liviu Rusu a fotografiat tot ce i-am indicat. Așa a ieșit „Albumul Creangă”. Dacă a lipsit crâșma unde beau catiheții În veacul trecut sau Crâșma lui Moș Precu, am găsit case primitoare, cu damigene care se goleau ca un blestem... Nu se Îmbăta nimeni, deși se cinstea al dracului... Era vin de casă, din strugurii care atârnau de streașină
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
RFG se fabrică peste 12 mărci, în zeci de tipuri, dimensiuni și capacități și de o calitate și un aspect de excepție. Tov. președinte, dvs. și alți conducători comuniști propovăduiți o revoluție mondială în care toate popoarele ar urma să bea din cupa aceasta a noastră, a comuniștilor. Capitalismul ar urma să dispară să ne ferească Dumnezeu, tov. președinte, de o așa perspectivă. Să știți că, dacă ar dispărea capitalismul, noi, socialismul, murim sigur. Noi trăim astăzi și am mai făcut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să facă un grătar și mai pe deasupra este și schimb de noapte la bucătărie, dar nu la făcut mâncare, ci la fabricarea rachiului și un litru costă între 5 și 10 dinari și e convenabil pentru ei. De acolo mai beau și șefii cei mai însetați de ceva tărie și tabăra merge înainte, iar noi plătim continuu, lunar, între 18 și 21 de dinari. Domnule președinte, nu vă mai spunem pe toate, ar fi nevoie de încă atâtea coli de hârtie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la fel de entuziaști, la plecare. O umilință de masă, nu altceva! S-au înregistrat numeroase accidente: copii care au leșinat de foame și sete, de oboseala acumulată. Nu li s-a permis să-și aducă nimic de mâncare și nici de băut, pentru că veceurile stadionului sunt insuficiente și se mai află și sub tribune. Așa că... atenție! Se spune că s-au înregistrat și câteva decese ale unor copii. Numai opt. Față de cel din primăvară, al apreciatului regizor Doru Năstase, mort de infarct
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cazuri mai grave. În șantierul 6 Sulmani a fost un caz deosebit. Șeful mecanizării și cu magazionerul-șef fabricau și consumau băuturi alcoolice (țuică). Toți inginerii șefi și maistrul și șeful de coloană cunoșteau foarte bine acest caz, dar au băut cu toții cot la cot, inclusiv șeful de șantier și inginerul-șef; niciunul dintre ei n-a spus un cuvânt, până când, într-o zi, inginerul-șef al mecanizării s-a dus la magazioner în cameră și l-a luat la bătaie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cei puși în fruntea țării nu se mulțumesc să vă fure pâinea de la gură, așa cum au făcut-o și alții, și nu de puține ori, înaintea lor. Ei vă otrăvesc aerul pe care îl respirați și apa pe care o beți, vă fură sănătatea dvs. și a copiilor dvs. Acestea nu sunt simple vorbe, ci adevăruri pe care nici măcar fabrica de minciuni a propagandei oficiale nu le mai poate ascunde. Un studiu al Academiei suedeze de științe clasează România printre primele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu câte un chefuleț, cu ceva de dres și cu vreun pat cu suflet; pentru că plăvanul e mare, i se face, încălărează și lasă, precum cavaleristul! îi dai coniac, cere whisky, pentru că la el, la Pocreaca, tot din astea a băut! Venit în târlici și cu bască găurită în sfârcul capului la oraș, a dat lovitura, pupând cu râtul lui de râmător toate mâinile întâlnite în cale; a plimbat copii de oameni sus așezați pe bulevarde: cuvântul RUȘINE i-a repugnat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de transport în comun; să acceptăm condiții neigienice pentru copiii noștri în creșe și grădinițe; să acceptăm să fim serviți sub orice critică de către ospătarii din restaurante; să ni se vorbească de sus și discriminator de către personalul din hoteluri, să bem vinuri proaste și bere alterată, să călătorim în trenuri murdare și neîncălzite, să îmbrăcăm haine demodate, să avem telefoane care se deranjează mereu, să ne bucurăm când putem cumpăra încălțăminte sau confecții refuzate la export, să acceptăm o literatură falsificată
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
câteva zile mai târziu. Cei mai mulți dintre cei arestați au rămas în centre de anchetă ani în șir. Cu ochii acoperiți și cătușe la mâini, acești oameni erau atât de terorizați, încât deseori preferau să-și mănânce excrementele și să-și bea urina, decât să ceară să fie duși la toalete. Ei sfârșeau prin a fi executați fără milă, cu un glonț în cap. Chiar și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu, condamnat la moarte în 1954, a fost executat în acest fel. El
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tânărul Dumneavoastră erou și soțul fostei iubite. Pentru a se pune la nivelul acesteia din urmă, nivel jos, simbolizat de condiția precară a medicului, soțul ei, cel al cărui ideal (stimabil altfel) era să devină indispensabil, tânărul inginer mănâncă și bea cu ostentativă impudoare, ca și când, sub ochii soțului, s-ar Înfrupta batjocoritor din trupul și din sângele soției absente. Misterul eucharistic se transformă de la Început În aparența unui gest de exhibiționism. Eleva de la care același luase un bilet de cinematograf și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Viața În Uniunea Sovietică În anii ’70 nu era feerică nici măcar pentru fosta amantă a lui Maiakovski, dar linia telefonică trepidase, brusc, de juvenila revoltă a bătrânei de la Moscova: „Cu tine, la Paris? Să fac, ce? Să urmez dietă, să beau ceai, să mănânc mere fierte? Aici e viața adevărată! Tensiune adevărată! Nu ca ațipeala voastră!”... Între timp, adică astăzi, imperfecta și În veci preferabila democrație și-a amplificat, să recunoaștem, primejdioasa producție de contradicții. Puterea financiară (cu derivatele ei politice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
băiatul ei de vreo zece ani În același pat. Trăiau mizer, În promiscuitate. Nu-i păsa, nu-l interesa decât scrisul... Acum câțiva ani a fost chemat la Șef, să-l facă președinte al Uniunii. De emoție, a Început să bea de dimineață. S-a făcut turtă, până la Întâlnire. Nu-și mai amintea despre audiență decât că a fost Întrebat ce vor scriitorii, care sunt problemele lor. Nu mai știu ce am spus. Știu doar că l-am Înjurat tot timpul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zădărniciei, credința și Îndoiala unite Într-o indestructibilă forță a solitudinii sunt revitalizate, În frigul și ceața impasului, prin surprinzătoarea regăsire În acea „posteritate contemporană” pe care o reprezintă, cum bine spuneți, străinul, cel de departe, care nu te vede bând cafeaua sau Îmbrăcându-ți măștile cotidiene, sau Înfrânt de ostilitatea concretului agresiv și duplicitar. De data asta, „străinul” era, Însă, un iubit maestru, depărtarea o anulaseră, de mult, cărțile care ne-au unit. Am recitit scrisoarea din Abaddón, urmărit de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai mult de o oră, prea plin de neîmpliniri și negație. „Nu mai suport, dragă Norman, epoca În care trăim. Mă Îngrijorează Irakul, cum mă Îngrijora acum câțiva ani Iugoslavia”, spusese atunci, În holul hotelului de pe Budapester Strasse. Acum, am băut o „tărie” pentru noua revedere. Am petrecut, apoi, seara, tensionați, Împreună cu Cella și Ingrid, nu la restaurantul grecesc din apropiere, ca de obicei, ci la unul portughez. Atracția sa spre minoritari și exotic nu se dezmințea. Exilul acestui „vlaho-neamț”, cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
râs de mai multe ori Împreună”. Așa, „puțin În glumă, puțin ca să nu murim”, adaugă Claudio, căruia Îi place să repete zicala hasidică, sunând bine În orice limbă, că omul provine din și sfârșește În praf, dar Între timp poate bea un pahar de vin bun. Cascada Niagara nu fusese singura comicărie a acelor zile. Când Claudio m-a prezentat colegului său italian, acesta a Înțeles În loc de „Romanian”, Armenian. Am glumit atunci și de multe ori după aceea, când Claudio continua
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asupra întunericului. Fără somn soarele își salvează puterea luminii în ziua cea nouă. Animalele codrilor și ale câmpiilor se întâlnesc pașnice, fără urmă de discordie, iar moartele pietre capătă glas și culori. Izvoarele munților și ale pădurilor dăruiesc celor ce beau din ele în noaptea aceasta, sănătate și putere și succes în faptele lor - așa spun legendele locurilor unde sărbătorim astăzi a cincisprezecea aniversare. în această noapte străvezie, germanii cred că zeii buni coboară pe pământ, binecuvântând toate desfășurările, gata a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cel ce a fost el însuși înainte, dar și de cei care adoptă poziția sinucigașului, fără a fi hotărât în profunzime la acest gest. Poetul Radu Gyr ilustrează, în mod genial, acest lucru în „Balada pentru miezul nopții”: Trei inși beau noaptea, într-un han Fumegă lampa în tavan Vânt nordic urlă-n bărăgan. Și unua zis cu glas sticlos Mi-e visul viermuit în os Cazi mână putredă în jos. Altul gemu scrâșnit din dinți Iubito, azi pe cine alinți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
colcăi viermii, leș murdar Fii mușuroi, fii furnicar! Iar celălalt: Chiar mâine-n zori Voi fi un scrânciob pentru ciori Să țipe corbi croncănitori... Dar cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Privea paharul și nu bea. Și ei au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei trece troienit sub stele Iubind, cântând, visând sub ele! Și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
celălalt: Chiar mâine-n zori Voi fi un scrânciob pentru ciori Să țipe corbi croncănitori... Dar cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Privea paharul și nu bea. Și ei au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei trece troienit sub stele Iubind, cântând, visând sub ele! Și ei au plâns și au gemut, Dar el a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei trece troienit sub stele Iubind, cântând, visând sub ele! Și ei au plâns și au gemut, Dar el a râs și a tăcut A râs de ei și n-a băut. în zori s-au împărțit apoi Pe trei poteci spre zariști noi Să sune vânt, să bată ploi. Și dimineața prinse-n drum Pe-ntâiul călăreț de fum Spre zări de vis, pe murg de scrum. Dormea al doilea dintre
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
piață seamănă cu alte organizații din lumea interlopă, adică cu alte mafii. Diferența e că această Mafie se ocupă doar de informații. Informațiile sunt curate și se câștigă bani frumoși din ele. Fabrica monitorizează calculatorul vizat și fură informația. Am băut un termos întreg de cafea în timpul „spălării“. Lucram o oră, făceam pauză jumătate de oră. Fix. Dacă nu aș fi procedat astfel, emisfera cerebrală dreaptă și cea stângă nu ar mai fi operat clar, fiecare pe partea ei, iar datele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Întunericul s-a așternut în jurul meu. Când s-au aprins luminile de-a lungul râului, am pornit prin orașul pustiu spre dealul de vest. 5 În țara aspră a minunilor Calcule, evoluție, libido Mi-am continuat, tăcut, calculele în timp ce îmi beam cafeaua. Bătrânul plecase la suprafață să-i redea vocea nepoatei sale. Nu știu cât a lipsit. Îmi pusesem ceasul electronic să sune la intervale de o oră și o jumătate de oră. Calculam, făceam pauză. Calculam, făceam pauză. Era beznă, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de la un restaurant obișnuit și să tot fi fost vreo cinci-șase porții. Am mâncat singur cam două treimi. Când lucrez mai mult la identificarea datelor, mi se face o foame de lup. Am hăpăit șuncă, brânză, castraveți și apoi am băut și cafea caldă. Până mâncam eu trei, bătrânul abia ciugulea unul. Am avut impresia că-i plăceau foarte mult castraveții. Lua câte o felie de pâine, presăra sare pe castraveți și-i ronțăia ca un șoricel. Era foarte manierat. — Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]