30,140 matches
-
ei banda lui Bachus sunt cu toții în civil, niște „gentlemani-anchetatori” conduși de Clark Gable- ul nostru în sacou alb, Dumitru Rucăreanu. Însă „mesajul” manipulator e astfel mai eficient. Satira are și umor, un umor adesea memorabil. Nu poți să nu râzi în hohote când tejghetarul hoțoman Bumbescu cade în reverie la auzul versurilor debitate de Mirea și exclamă lăcrămos, privind în neant : „Victore, viața fără poezie e pustiu !...”. Și spectatorul, când râde, se deschide. E mai dispus să primească mesaje, idei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
umor, un umor adesea memorabil. Nu poți să nu râzi în hohote când tejghetarul hoțoman Bumbescu cade în reverie la auzul versurilor debitate de Mirea și exclamă lăcrămos, privind în neant : „Victore, viața fără poezie e pustiu !...”. Și spectatorul, când râde, se deschide. E mai dispus să primească mesaje, idei, fără a le mai supune unor verificări raționale. Ele vor rodi mai târziu în mintea lui. Or, mesajul fundamental transmis de comedia lui Popovici-Saizescu este : trăim într-o țară în general
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în general veselă, în care lumea o duce bine, răul e reprezentat de indivizi care n-au nici o legătură cu Partidul Comunist, cu socialismul, cu oamenii muncii, pe care nici măcar nu trebuie să-i urâm, trebuie, în primul rând, să râdem de ei. Nici o clipă aceștia nu pun cu adevărat în pericol orânduirea noastră socialistă, știm de la bun început că vor fi prinși de „organele noastre”. Mesajul acesta râzăreț și optimist era suprapus în conștientul colectiv împușcării la zid a lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
284, 286 R Racolarea (1985) 234, 247, 285 Raliul (1984) 234, 244 Rămân cu tine (1982) 234, 246 Răsare soarele (1954) 61, 68, 106 Răsună valea (1950) 20, 61, 65, 68, 74-75, 78, 211-212, 246 Rătăcire (1978) 196- 197, 227 Râdeți ca‑n viață (1983) 244 Râpa dracului (1957) 61, 73, 96 Râul care urcă muntele (1977) 192- 193 Reconstituirea (1970) 90, 111, 116, 133, 166, 173-178, 193, 195, 235, 249, 260, 264, 267- 268, 271, 284, 286 Rețeaua S (1980
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dramaturgul, a reușit: „Am vrut să exprim ceea ce contemporanii noștri simt, au simțit și au gândit în acești șase ani care au trecut de la suspectul decembrie ’89. Asta a fost intenția mea. Este o satiră fierbinte, tragică, cu un ochi râdem, cu celălalt plângem.” Eroarea lui a fost aceea de a crede că vorbește în numele tuturor contemporanilor. SCRIERI: În plină zi, București, 1959; Casa, București, 1962; Dimineață de toamnă, 1962; Călăul cel bun, București, 1965; De chemat bărbatul pe stele, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
moduri variate că suntem "isteț", vom ajunge să gândim că suntem o persoană inteligentă. Dacă alții ne vor spune că suntem atractiv(ă), probabil vom gândi despre noi înșine că suntem un tânăr sau tânără atractiv(ă). Reciproca, dacă oamenii râd repetat de noi și ne spun, într-o formă sau alta, că suntem o ființă stângace, probabil vom ajunge să decidem că suntem neîndemântic(ă). Peste ani, gradual, dezvoltăm un set complex de idei despre ce fel de persoană suntem
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste două personaje atât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă i se recomanda tăcerea, semn al unei subordonări totale, al unei claustrări aproape imposibil de acceptat, era mai mult o sclavă, interzicându-i-se chiar să râdă sau să glumească, altfel era aspru criticată. În Evul Mediu se făceau diferențieri lingvistice și de libertate a exprimării între bărbați și femei. Femeia era obligată să fie rezervată, să treacă neobservată, așa cum recomandau toate manualele vremii. „Femeile locvace erau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu știu ce aveți de gând să faceți cu gândurile ce vă apasă, că eu unul pe ale mele le-am lăsat pe toate înapoia porții, în oraș, când am plecat împreună la drum mai adineauri. De aceea, ori vă pregătiți să râdeți, să petreceți și să cântați cu mine (bineînțeles numai atât cât vă permite cinstea voastră), ori dacă nu, lăsați mă să mă întorc la ele și să rămân pe mai 136 Lucia Marino, op. cit., p. 28. (trad. n.) 137 Judith
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 39. 263 Ibidem. 264 Ibidem. 93 iubitoare de plăceri: „Avea - ce-i drept e drept - și strungăreață...”265 Se integrează perfect în grupul pelerinilor, dă dovadă de adaptabilitate într-o lume preponderent masculină: „Ne era ortacă bună:/ știa să râză și trăsnăi să spună”266. Femeia în rol de povestitor, de egal al barbatului, devine aici tot un semn al emanciparii: ia cuvântul și are inițiativă 267, devine intrigantă, uneltește, este o vrăjitoare, o artistă, cu o energie creatoare debordantă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste două personaje atât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu deosebirea aceasta: că Molière îți produce dezgust și oroare prin intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică; arma lui Boccaccio este vesela caricatură. Pentru a regăsi formele și intențiile acestea, trebuie să mergi până la Voltaire. Giovanni Boccaccio a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ar fi trebuit să constituie un model, transcende frumusețea și complexitarea creștinismului. Boccaccio nu este un reformator în adevăratul sens al cuvântului, nu neagă religia sau importanța ei, nu are tăria invectivei unor predicatori de mai târziu, ca Savonarolla, ci râde doar pe seama păcatelor clerului și ale papalității, nu este un malițios în forul său lăuntric. Semnalează corupția, o descrie cu un ochi critic, dar nu cere cu vehemență înlăturarea ei. Medieval fiind, nu are suficientă putere să schimbe lumea în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
căzând pradă unor situații nedorite, care îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte. Moralitatea ei labilă poate fi scuzabilă în contextul acesta ingrat, inegal. Uneori donnele demonicate sunt ironice la adresa elementelor sacre (III. 4 - monna Isabetta râde pe seama pocăinței soțului, ia în glumă substratul vorbelor lui, nu are nicio remușcare în a trăi cu un călugăr), cred în forțele oculte (IX. 10) sau chiar practică vrăjitoria, în încercarea de a-l aduce alături pe iubitul dorit, utilizând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dezlipi de imaginea femeii adorate, până la moarte. Doar în tărâmul umbrelor devine capabil de mișcare și de putere decizională, înălțat fiind până la a opta sferă, de unde poate privi retrospectiv 984 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 305. 265 și poate râde pe seama lamentațiilor sale jalnice, așa cum altădată râdea de prietenii cuprinși și mistuiți de fiorul dragostei. Părăsește lumea pe care a iubit-o râzând în sine și fiind condus de Mercur spre o ultimă destinație, de data aceasta divină. Ca ființe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Doar în tărâmul umbrelor devine capabil de mișcare și de putere decizională, înălțat fiind până la a opta sferă, de unde poate privi retrospectiv 984 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 305. 265 și poate râde pe seama lamentațiilor sale jalnice, așa cum altădată râdea de prietenii cuprinși și mistuiți de fiorul dragostei. Părăsește lumea pe care a iubit-o râzând în sine și fiind condus de Mercur spre o ultimă destinație, de data aceasta divină. Ca ființe umane, cei doi îndrăgostiți nu au putut
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
opta sferă, de unde poate privi retrospectiv 984 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 305. 265 și poate râde pe seama lamentațiilor sale jalnice, așa cum altădată râdea de prietenii cuprinși și mistuiți de fiorul dragostei. Părăsește lumea pe care a iubit-o râzând în sine și fiind condus de Mercur spre o ultimă destinație, de data aceasta divină. Ca ființe umane, cei doi îndrăgostiți nu au putut rezista impulsurilor propriilor naturi: Cresida a gravitat firesc în jurul lui Troil, împinsă de Pandar, dar atrasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de dragoste și nuvele despre iubire, a scris înspăimântătorul Corbaccio, una dintre cele mai caustice și demne de dispreț cărți, vreodată scrise, împotriva femeilor. Întâlnim o critică dură și incalificabilă. Tonul usturător vulgar și încărcat de repulsie ne determină să râdem pe seama acestei înclinații târzii a autorului, de a dezaproba capodopera sa și să fim de partea lui Boccaccio cel tânăr împotriva celui ajuns la senectute.” Hermann Hesse, My Belief: Essays on Life and Art, edited by Theodore Ziolkowski, translated by
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
putere [...] dar [...] de câte ori au alergat și aleargă în jurul acoperișurilor caselor, palatelor sau turnurilor, anunțate sau așteptate fiind de iubiții lor?”1030 Pentru prima dată rușinea pătrunde în opera lui Boccaccio și naratorul se simte dezonorat și insultat de văduva care râde pe seama lui în fața celorlalte femei. Cu aceeași indignare, ilustrează și distrugerea frumuseții fizice a femeii. Suntem la polul opus acelor descrieri stilizate și senzuale din primele opere, unde părul blond, obrajii trandafirii, buzele roșii, dinții precum perlele și umerii albi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cameră a lui, mai bună ca altora. Mă chema tot pe mine să-l servesc și acolo, și mă duceam bucuros. Uneori veneau să-l vadă prieteni, Grigore Manolescu, Hasnaș, și alții care-i ziceau lui Eminescu „maestre” și el râdea, bătându-i pe umăr. Cât a stat la Șuțu, eu cel puțin nu l-am văzut altfel decât scriind. Scria toată ziua, coli peste coli, și era foarte liniștit. Dar soarta a făcut însă ca într-o zi să-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
înțeleagă, sau nu? Trecurăm într-o odăiță de lângă salon și ne așezarăm pe-o canapea. — Vii de la cazarmă? Atunci n-ai tutun: Fă o țigară. Îmi tremurau mâinile destul de tare pentru ca Meșterul să nu observe cât eram de emoționat. Și râse cu poftă. — Te-ai speriat de nebuni? Sunt oameni pașinici. — Nu e... — Ba chiar asta e; ești emoționat fiindcă te afli într-o casă de nebuni. Mai întâi cu jenă din partea mea, apoi fără rezervă, vorbirăm aproape două ceasuri despre
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu vă pot trimite certificatul în epistula asta. Principala părere a lui Isac e de a merge nenorocitul meu frate la LaculSărat. Mi-a scris Domnul Pompiliu să viu cu Mihai la Iași să-l pun în salce. Doctorii au râs, zicând că asta i-ar fi ajutat cu mulți ani înapoi, dar e prea târziu: numai cu fricțiuni de mercur și Țitman interior îl poate scăpa. Băile sunt neapărat necesare de a evapora mercurul prin apă minerală, să nu ajungă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
junimea, deși toți au fost invitați. După ce mulțimea s-a împrăștiat, și au rămas numai vreo 16 din cei care ne înțelegeam mai bine, ne-am așezat în jurul unei mese, în fruntea căreia zâmbea iubitul nostru profesor Xenopol, și am râs și am ridicat toasturi. După plecarea lui Xenopol, căpitanul Creangă se adresează lui Gruber și-i cere să răspundă, scurt și cuprinzător, dacă în adevăr este socialist. Căpitanul începuse a regreta mărinimia din perioada entuziasmului și căuta o pricină ca să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mișcă arborii ’n grădină. // Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii în lumină. / Ai obosit, cu mâna ta cea fină / în val de aur părul despletind. // L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, / Desfaci râzând pieptarul de la sân, / încet te-ardici și sufli ’n lumânare...// De-asupră mi stele tremură prin ramuri, / în întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist în geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și scris - iar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
treia situațiune comică în suirea lui Eminescu pe scara geniilor. Același public, sedus pentru aceleași scrieri, l-a și ignorat și l-a și ridicat până la cer, ca și cum ar fi femeie nervoasă care acum plânge și-și blestemă bărbatul, acum râde și-l netezește. Ce urmează de aici? Sau noi fără reclam nu ne știm prețui pe bărbații noștri, când îi avem, sau Eminescu n-a fost geniu.” (Apud eundem, p. 4243). Alexandru Grama rezolvă această dilemă „ardelenește”, adică în limitele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]