36,856 matches
-
că vin aici ca să-mi vorbești de Teona, renunțam la scenariu, șoptește el ca un reproș. Nu cred! Și știi de ce? întreabă Simona, rămînînd cu mîna întinsă spre mijlocul mesei, unde se află textul scenariului. Am avut senzația c-o regăsesc în personajul feminin. Chiar și-n ultima ta carte am regăsit-o. E, poate, cel mai reușit personaj. Soțul meu, care are o cultură vastă și un acut simț al esteticului, s-a entuziasmat la lectura romanului tocmai din pricina acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
șoptește el ca un reproș. Nu cred! Și știi de ce? întreabă Simona, rămînînd cu mîna întinsă spre mijlocul mesei, unde se află textul scenariului. Am avut senzația c-o regăsesc în personajul feminin. Chiar și-n ultima ta carte am regăsit-o. E, poate, cel mai reușit personaj. Soțul meu, care are o cultură vastă și un acut simț al esteticului, s-a entuziasmat la lectura romanului tocmai din pricina acestui personaj. Îl continui și-n romanul aflat sub tipar? Nu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nouă zile! Niciodată nu s-a simțit atît de bine și nicicînd nu i-a fost mai rău. Mănîncă, doarme, bea cafele și scrie. Parcă-i aici, la Sînzieni, de ieri sau dintotdeauna! Zilele sînt identice iar numărul lor se regăsește doar în capitolele scrise. Întîmplările petrecute în acest timp sînt multe și de mare însemnătate pentru Mihai: copilărie, școală, iubire, căsătorie, ascensiune, cădere, naștere, moarte toate cîte se adună în roman. Se bucură și suferă împreună cu toți. Trăiește cu groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
seama. Doris îl frămîntă tot mai mult, deși, pentru el, acum, au valoare doar cunoștințele cuprinse în sistemul Teonei, acele pietre în albia unei ape repezi, ajutîndu-l să treacă pe malul celălalt, cariatidele templului sub cupola căruia visează s-o regăsească pe femeia devenită miraj. "Și dacă reîntîlnirea cu Teona va fi o cumplită deziluzie?!" se cutremură, învîrtindu-se prin încăperea strîmtă, așteptînd să se încălzească soba în care a reaprins focul. Pînă noaptea tîrziu, încearcă zadarnic să se concentreze asupra celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
izvoarele, și să simțim împreună cu el toate afectele sufletului său, toate situațiunile animei sale. Aceasta se ajunge însă numai prin cel mai mare adevăr al reproducțiunei (Darstellung). El abia ne arată o creatură de carne și os. Prin el ne regăsim pe noi înșine în caracterul reprezintat și patem împreună bucuriile și suferințele sale. Însă frumosul și adevărul sunt momente neseparabili de reprezentațiunea dramatică. Fiecare din ele menținută unilateral (singură) ridică (anulează) ființa artei noastre. Daca actorul dramatic nu vrea să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individ cu o mulțime de circonstanțe și personalități în care individul se continuă, cum am zice, pe sine însuși într-un mod oarecare. Dacă o natură impresionabilă, atrasă de reprezintarea din partea poetului a unor situațiuni și tipuri în cari se regăsește oarecum, sau dusă de avântul liric al poetului, dacă, luîndu-se în total, poate să ni le imprime în suflet ca [o] (un adevăr) naturalitate oarecare, asta nu e neci o dovadă și neci o garanție că am fi dat într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
transportați) ridicați din sfera unei nemijlocite puteri a naturei. Pentru că reprezintatorul nu se simte îndemînă față cu rolul decât prin mijlocul simțirei sale subiective, de-aceea va putea descrie numai acel cerc strâmt de caractere în care el își (privește, regăsește) recunoaște cu totul obiectiv dispozițiunea sa cea lirică. Orce suget în care o natură nobil organizată își regăsește cea mai nemijlocită și cea [mai] vie espresiune a ei însăși, revărsările (Ergusse) amorului, a unei amiciții ideale, a unui entuziasm republican
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât prin mijlocul simțirei sale subiective, de-aceea va putea descrie numai acel cerc strâmt de caractere în care el își (privește, regăsește) recunoaște cu totul obiectiv dispozițiunea sa cea lirică. Orce suget în care o natură nobil organizată își regăsește cea mai nemijlocită și cea [mai] vie espresiune a ei însăși, revărsările (Ergusse) amorului, a unei amiciții ideale, a unui entuziasm republican, în fine tot ce împopulează fantazia unui june, aceea va putea să redea reprezintatorul (cel dotat) fecund cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
câte una și dupăolaltă. Aceasta conștiință poate fi slabă adesea, astfel încît s-o recunoaștem numai în efect, iar nu în act însuși, adică s-o împreunăm nemijlocit cu producerea reprezentației; dar, cu toate deosebirile acestea, totdeauna va trebui să regăsim o conștiință, deși i-ar lipsi poate claritatea bătătoare la ochi; căci fără această conștiință noțiuni[le], și cu ele cunoștința despre obiecte, sânt cu totul imposibile. Ș-aicea-i necesar de a se înțelege asupra aceea ce pricepem sub espresia unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștințele noastre uniform, adică = X) este ceea ce ni poate da în toate noțiunile empirice o referare la obiect, adică realitate obiectivă. Această noțiune nu poate numai conținea o intuițiune determinată, ci privește numai unitatea aceea pe care trebuie s-o regăsim în fondul oricărei cunoștinți {EminescuOpXIV 410} variate întru cât stă în relație c-un obiect. Această relație nu este însă nimic alta decât unitatea necesară a conștiinței de sine, prin urmare unitatea sintezei celor diverse prin funcția comună a sufletului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
curat geometrică a unui cerc, fiindcă rotunjimea ce se cugetă în cea dentăi se poate intui în cea de a doua. Noțiuni intelectuale pure însă în comparație cu intuițiuni empirice (sau sensibile în genere) sânt cu totul eterogene și nu pot fi regăsite în nici o intuițiune. Cum de este acuma cu putință subsumțiunea celor din urmă sub cele dentăi, cum de se poate aplica categoria la fenomene când nimeni nu poate susținea că cauzalitatea de exemplu poate fi intuită și prin simțuri și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la m, v ar trebui să reapară sub o formă oarecare. Prin frecarea îndelung continuată a două plăci de metal putem să aducem la încetare (la stingere) o cantitate enormă de mișcare. Ne poate însă veni în minte de-a regăsi în pulberea metalică o urmă măcar a puterii dispărute și a o reduce din ea? Se-nțelege că mișcarea n-a putut deveni nimic, iar mișcări opuse, adecă pozitive și negative, nu se pot însemna cu = 0, deci din 0
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în drepturi a foștilor proprietari. Raritatea inițiativei particulare, blocată și de sărăcie, conduce, deocamdată, la o luptă inegală între cele două forme principale de exploatare a pământului (respectiv, pășuni și plantații pomi - viticole), cele mai multe suprafețe dezafectate de vii și livezi regăsindu-se astăzi la categoria pășuni. 3. STRUCTURA UTILIZĂRII ACTUALE. În conformitate cu statistica accesibilă la nivel comunal (în anul 2002), din totalul de 110 km2 cât are bazinul Lohan (11.000 ha)terenul arabil reprezintă 42,1% (4.631 ha), pășunilor și
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
din grâu și cartof, iar prăjiturile se prepară mai ales din nucă. Băutura tradițională este rachiul produs din prune, dublu distilat, numit palincă sau jinars. Mâncărurile din Banat poartă, din plin, amprenta diversității culturale din această parte a țării. Se regăsesc, laolaltă, mâncăruri caracteristice bucătăriilor maghiare, germane, sârbe dar și italiene, mai vechi sau mai noi. De o mare apreciere se bucură carnea de porc, sosurile obținute din rântaș și îmbunătățite cu smântână, legumele prăjite și înăbușite, bine condimentate cu piper
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
și de deconectare, într-un mediu autentic, apropiat de natură, într-o atmosferă sătească și cu anumite ritualuri. Prin fuga de stresul și poluarea marilor orașe și întoarcerea la natură și la armonia vieții rurale, tot mai mulți citadini își regăsesc, astfel, echilibru fizic și psihic. Autenticitatea și ospitalitatea românească au făcut ca această formă de turism să fie prima care s-a ridicat la nivelul exigențelor turiștilor străini, după 1989. Principiile enunțate de către asociațiile din domeniu pentru un agroturism adevărat
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
care abia urmează să-l preiau în proiect, îl descopăr în frică. În frică, ființa mea se "reculege" între hotarele primite. Acum, în frică, eu mă descopăr în goliciunea mea de exemplar al speciei. Cel ce rămâne în frică se regăsește între hotarele pe care nu el și le-a dat. Din punctul de vedere al libertății, al instituirii de hotare, el este încă nimic. Frica trasează hotarele predeterminării noastre; în ele nu ne păstrăm decât ființa primită. Sîntem, astfel, fără ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. "Încercarea" limitei ca limită care trebuie atinsă este elementul dinamic al scenariului peratologic în momentul nașterii lui. Această marcă a începutului va rămâne o constantă în universul spiritualității eline, pe care o vom regăsi deopotrivă în gândirea cosmologică a presocraticilor, în conceptul aristotelic de prudență (phronesis), ca modalitate comportamentală care face din cunoașterea limitelor proprii un reper existențial suprem 1, sau în tragicul elin, pe care vom încerca să-l explicăm printr-un exces
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ai murit în gard de spini, Gard de spini, nu gard de flori, C-ai murit în închisori. Luni, 10 octombrie 1977 Plec cu Petru spre locul de culă, tot către ora 10, ca și prima dată, cu gândul să regăsesc aceeași înclinare a soarelui și aceeași lumină. Stăm acolo o jumătate de oră și sporovăim pe marginea minimei condiții ambientale a marilor fapte culturale. (Mi-aduc brusc aminte că ieri, pe drumul spre Șanta, Noica mărturisea că "ar face ctitorii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
relațiile de producție dacă vreți -, în care trăiește fiecare. Elementul, cu ajutorul căruia înțeleg și Ideea, este realitatea care se distribuie fără să se împartă, ca lumina soarelui, ca un cântec, ca o valoare. Prietenia, deși o consumăm cu toții, nu o regăsim oricând intactă? Ideile sânt deci realități mai puternice decât noi, care au o subzistență fără consistență. Nu au un contur care să poată fi perceput prin analizatorii obișnuiți. Nu "vezi" relațiile de producție, dar nici nu poți spune că nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mine, să mâncăm. Am mâncat amândoi imens, mai mult tăcând. 27 septembrie - 5 octombrie 1979 Joi, 27 septembrie 1979 Sânt de două zile la Păltiniș și nu am avut încă puterea să-mi reiau jurnalul. Nu știu ce anume mă împiedică să regăsesc atmosfera magică a zilelor de aici. Mă urnesc greu, și paginile peratologice, pe care în București le-am început cu emoție, se leagă aici căznit. Și Noica mi-a apărut mai stins zilele astea. A trecut pragul celor 70 de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și inteligent. I se pare că e toată ironia școlii aici, a școlii în care se predau cunoștințe, și nu acele stări de spirit pe care în Jurnalul filozofic le visa ca făcând obiectul școlii sale de înțelepciune. De ce nu regăsesc bucuria de a povesti zilele Păltinișului, făcute totuși din altă substanță a timpului? Încep cu o umoare proastă. Vineri, 28 septembrie 1979 Astăzi de dimineață m-am plâns lui Noica de blocajul prin care trec. Cînd nu poți să continui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câteva meserii, se poate descurca oriunde, și vreau să-i spun așa: dacă se duce, și anul de rătăcire în lume este o reușită, se va întoarce în comunitate împlinit. Dacă nu este o reușită, cu atât mai mult va regăsi comunitatea ca pe o binecuvântare. O să-l îndemn să-și reia și teologia, deși știu că studiul organizat nu-i place. La mânăstire a cunoscut un învățămînt oral, dublat de o libertate a preocupărilor, deci de lipsa oricărui sistem. Știe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
alimentat-o și în care, Dumnezeu știe de ce, s-a complăcut cu o iresponsabilă grație. Pentru cei care vin după noi, pentru cei care ridică astăzi capul în cultură, această situație confuză nu poate avea decât efecte nefaste. Câți vor regăsi filonul cultural autentic, oferit nouă în stare pură, în această mică bătălie culturală în care unii îl invocă de pe poziții culturaliste, alții de pe poziții autohtoniste, iar alții, exasperați de primii și ultimii deopotrivă, îl combat și detestă de pe încă alte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și care, toate împreună, dau conținutul acestei scientia universalis. Deci, pe de o parte modelul ontologic "individual - determinații - general" (IDG), care traduce structura ideală a ființei și, prin nesaturările lui, precaritățile ei, pe de altă parte, polarități pe care le regăsesc operând peste tot și care dau acestei "științe" un caracter funcțional - sinele și sinea, devenirea întru devenire și devenirea întru ființă, a fi "în" și a fi "întru", limitația ce limitează și limitația ce nu limitează, în sfârșit, contradicția unilaterală
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
elementul înghițit de mulțime sau partea de întreg), dar nu este nici individualul romantic al secolului XIX, care nu poartă în el generalul sau investitura lui. Această mathesis universalis, pe care o proclamam într-o manieră lirică în tinerețe, o regăsesc acum, la sfârșitul drumului, articulată și împlinită, prin modelul ontologic și cele cinci idei-operatori." Vineri, 21 noiembrie 1980 Înainte de prânz, Noica m-a chemat să-i sparg lemne, drept pedeapsă că nu am vrut să fac plimbarea de dimineață. Mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]