29,679 matches
-
mai multor ofițeri de marină ruși în cazanele unei nave de război și fierberea lor de vii79. În fruntea detașamentului său, colonelul Gheorghe Rascoviceanu, un ofițer român plin de hotărîre, l-a salvat pe generalul Șcerbacev, comandantul "Frontului Ruso-Român" de la "arestare" (ucidere cu sînge rece)80. Pe Iorga l-a alarmat știrea adusă de Buzdugan. Elementele acestea anarhiste erau mai rele ca bolșevicii; astfel încît s-a decis să treacă imediat la acțiune. A încercat mai întîi să comunice informația conducerii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe lîngă francezi ca să ajute Ungaria. Iorga îl considera patetic și a declarat că Jászi era "entuziast cum numai un student poate fi". Regimul lui Horthy l-a condamnat pe Jászy în contumacie. "Guvernul maghiar această șleahtă pompoasă a ordonat arestarea și întemnițarea profesorului Jászi", comenta Iorga, adăugînd că singurul păcat al acestuia fusese acela de a-și exercita dreptul la libertate academică. "Ce noroc pe profesorul Jászi", continua Iorga, "că trăiește într-o țară (Statele Unite) unde doar munca cinstită este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Așa cum spunea Iorga, în ochii poporului, guvernul este întotdeauna vinovat, iar opoziția constituie salvarea... Zilele democrației române erau numărate. Carol s-a întors cu un avion pentru că voia să evite eventualele dificultăți la trecerea graniței. Maniu ar fi putut ordona arestarea lui Carol. Ceea ce l-a oprit s-o facă era acordul încheiat cu Carol, care fusese de acord cu cele trei condiții ale lui Maniu. Maniu nici nu dorea să riște declanșarea unui război civil. La București, i-a declarat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Legiunea acceptase bani de la evrei, urmate de o listă a crimelor, a instrumentelor de tortură și a armelor legionarilor 64. Într-o însemnare din 19 aprilie din jurnalul doamnei Liliana citim următoarele: Am făcut o plimbare cu tata. Știe despre arestarea lui Codreanu". Ea continuă menționînd că acesta fusese dus la Predeal. A doua zi (20 aprilie 1938), doamna Liliana și-a amintit de vizita pe care i-o făcuse Călinescu lui Iorga, aducînd probe (vorbe) găsite în "Casa Verde" de la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a Ungariei). Făptașii crimelor de la Jilava și asasinii lui Iorga și ai lui Madgearu mărșăluiau umăr la umăr. (Boeru i-a spus autorului acestei cărți că își amintea în culori vii reînmormîntarea Căpitanului). Nu s-a făcut nici o tentativă de arestare a lor. După prăbușirea Legiunii au fost scoși din țară (cu complicitatea naziștilor) și duși pe ascuns în Germania cu trenuri militare. Atunci cînd știrea asasinării lui Iorga a ajuns la Universitatea din București, decanul, Alexandru Marcu, la propunerea unui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noastră", scria Iorga. În 1930, Carol îi explica lui Iorga că el "nu este filosemit", dar că apela la considerente umane și economice în relațiile cu evreii. Memorii, vol. 6, p. 36 24 Scriind în jurnalul său politic, Iorga comenta arestarea cîtorva activiști comuniști, afirmînd că printre aceștia se găseau "inevitabilii evrei". Memorii, vol. VI, p. 171 25 Ei erau instigați de intelectuali cuziști de teapa coruptului jurnalist Toma Vlădescu, care îl ataca pe Iorga "în numele adevăraților cuziști", scriind articole sordide
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că nazismul se reducea la fascism, iar fascismul, la rândul său, era produsul intereselor capitaliste Într-un moment de criză. Prin urmare, autoritățile sovietice ignorau caracterul specific rasist al nazismului și efectele sale de genocid, concentrându-se În schimb pe arestarea și exproprierea oamenilor de afaceri, funcționarilor compromiși, profesorilor și tuturor celor care promovau interesele așa-zisei clase sociale din spatele lui Hitler. În acest sens, demontarea moștenirii naziste În Germania de către sovietici nu era fundamental diferită de transformarea socială provocată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu era cu mult mai bună: În România, la congresul reunit al celor două partide din februarie 1948, liderul comunist Ana Pauker i-a acuzat pe colegii foștii socialiști că slujesc guvernele reacționare prin sabotaj și „calomnii” antisovietice. După decimarea, arestarea sau absorbția principalilor adversari, rezultatele comuniștilor s-au Îmbunătățit Într-adevăr la alegerile din 1947 și după aceea - poate și pentru că practicau atacurile violente asupra adversarilor rămași, intimidarea la secțiile de votare și falsul grosolan În numărarea voturilor. A urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În noiembrie 1945, alegătorii s-au confruntat cu următoarea „alternativă”: Frontul Popular al lui Tito sau o urnă intitulată simplu „Opoziția”. În ianuarie 1946, Partidul Comunist din Iugoslavia a introdus o Constituție calchiată după cea sovietică. Tito a continuat cu arestări În masă, Încarcerarea și execuția oponenților, precum și colectivizarea forțată, Într-o vreme În care comuniștii vecini din Ungaria și România Încă mai calibrau atent o imagine moderată. Iugoslavia părea să fie În avangarda comunismului european. Radicalismul iugoslav și succesul comuniștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
venea de la Însuși aparatul comunist. Aceasta era adevărata semnificație a schismei iugoslave, iar Stalin a revenit la vechile metode, actualizate și adaptate circumstanțelor, ca răspuns la „titoism”. Între 1948 și 1954, lumea comunistă a cunoscut un al doilea val de arestări și procese-spectacol cu semnificație politică. Precedentul istoric al epurărilor și proceselor din acești ani era, desigur, Teroarea Sovietică din anii ’30. și atunci, principalele victime au fost comuniștii Înșiși, În scopul declarat de a curăța partidul de „trădători” și varii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Xoxe se distingea prin faptul că sprijinise realmente planurile balcanice ale lui Tito, pe vremea când acestea aveau și aprobarea Moscovei. De aceea, cazul lui era destul de neobișnuit;pe deasupra, a fost și tratat În secret. Procesului albanez i-a urmat arestarea, judecarea și execuția În Bulgaria a lui Traicio Kostov, unul dintre fondatorii Partidului Comunist Bulgar. Kostov, mutilat de conducătorii interbelici ai Bulgariei 9, era oponentul notoriu al lui Tito și criticase planul acestuia de a absorbi Bulgaria Într-o Federație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eliberat abia În septembrie 1954. Nevătămat Însă și fără un proces titoist la Varșovia. Au existat procese și În Polonia - unul dintre ele, În care un grup de ofițeri erau acuzați de conspirație Împotriva statului, a Început chiar În ziua arestării lui Gomu³ka, În 1951. După o schemă elaborată de serviciile secrete de la Moscova, Gomu³ka avea să fie legat de Rajk, Tito și ceilalți printr-o rețea complexă de contacte reale sau născocite, urzită În jurul americanului Noel Field, director al operațiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au rezistat Însă presiunii sovietice de a desfășura public ample vânători de vrăjitoare după modelul maghiar. Partidul Comunist Polonez În exil fusese decimat de Stalin la Moscova, așa că Bierut Întrevedea ce Îl așteaptă dacă Polonia intra Într-un vârtej de arestări, epurări și procese. Polonezii au avut și noroc: Gomu³ka a rezistat interogatoriului, refuzând să semneze o confesiune falsă; dosarul nu era instrumentat când Stalin a murit, iar Beria, omul lui de paie, a fost ucis Înainte ca procesul să poată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doilea În ierarhia cehă după președintele Klement Gottwald: secretarul general al partidului, Rudolf Slánský. Spre deosebire de Gottwald, care era un lider docil și un partinic flexibil, Slánský, deși eminamente stalinist (ca și Rajk), era evreu. La Început, Gottwald s-a opus arestării lui Slánský - cei doi colaboraseră strâns la epurarea din ultimii trei ani a colegilor lor: dacă secretarul general era pus sub acuzație, Gottwald Însuși putea fi la rând. Dar sovieticii au insistat, prezentând dovezi false ale legăturilor lui Slánský cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Americano-Evreiesc (precum și cu răposatul „naționalist burghez evreu” Solomon Mihoels) - urmau să fie judecați la trei luni după pronunțarea verdictelor În procesul Slánský. În ochii Kremlinului, se pare că acest proces era, la rândul său, un preambul și o scuză pentru arestarea În masă a evreilor sovietici și exilarea lor ulterioară la Birobidjan („patria” destinată evreilor În est) și În Asia Centrală sovietică, unde mulți evrei polonezi fuseseră trimiși anterior, Între 1939 și 1941: editura MVD tipărise și pregătise pentru distribuție, Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost permanent pe picior de război: producția de arme În Cehoslovacia a crescut de șapte ori Între 1948 și 1953, mai multe trupe sovietice au fost deplasate În RDG și s-au făcut proiecte pentru o escadră de bombardiere. Astfel, arestările, epurările și procesele constituiau un avertisment public despre viitoarea confruntare, o justificare pentru temerile Uniunii Sovietice și, În același timp, o strategie (cunoscută din deceniile anterioare) prin care partidul leninist Își reducea efectivele și se pregătea de luptă. Învinuirea adusă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de puțin o figură proeminentă În anturajul lui Stalin. Situația a fost paradoxală: cu toate psihozele sale, Beria era un partizan al reformelor și chiar a ceea ce se va numi „destalinizare”. În scurta perioadă dintre moartea lui Stalin și propria arestare, el a dovedit că acuzațiile din „complotul doctorilor” fuseseră fabricate, a eliberat o parte din prizonierii din Gulag și chiar a propus reforme În statele-satelit, spre confuzia șefilor de partid de acolo. Noua conducere, colectivă cu numele, dar În care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovieto-iugoslave după șapte ani de Îngheț. În al treilea rând, Moscova a Început să-i Încurajeze pe reformatorii partidelor din statele-satelit, permițând critica moderată a „greșelilor” vechii gărzi staliniste și reabilitarea unora dintre victimele acesteia, punând capăt ciclului de procese-spectacol, arestări În masă și epurări de partid. Acestea sunt Împrejurările În care Hrușciov a avansat cu delicatețe spre a patra (și, În viziunea lui, ultima) fază a reformelor controlate: ruptura de Stalin Însuși. Cadrul adecvat l-a constituit al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a nu provoca tulburări, dar, În ianuarie 1968, a decis să excludă un intrus și l-a amenințat cu sancțiuni pe studentul Daniel Cohn-Bendit pentru că insultase un ministru aflat În vizită 15. Au urmat demonstrații, iar la 22 martie, după arestarea studenților radicali care atacaseră sediul American Express din centrul capitalei franceze, s-a format o mișcare condusă, printre alții, de Cohn-Bendit. Două săptămâni mai târziu, campusul din Nanterre a fost Închis În urma ciocnirilor dintre studenți și poliție, iar mișcarea - și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar pentru vorbe. După lejeritatea epocii Hrușciov, tratamentul aplicat lui Daniel și Siniavski a stârnit proteste fără precedent chiar și În URSS. Astfel s-a născut mișcarea disidentă din ultimele decenii ale Uniunii Sovietice: samizdatul (autopublicarea) a Început În anul arestărilor și din cauza lor, iar cele mai importante figuri din cercurile disidente sovietice și-au făcut apariția ca protestatari În acest caz. Vladimir Bukovski, pe atunci un student de 25 de ani, a fost arestat În 1967 fiindcă organizase În Piața
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și destul de multe proteste stradale, mai ales la Praga, dar, la ordinul urgent al guvernului ceh, nu s-au Înregistrat alte manifestări. Primirea ostilă a surprins Moscova, care fusese făcută să creadă că tancurile vor fi Întâmpinate cu bucurie. După arestarea lui Dubček și a câtorva colegi de vază, aceștia au fost duși la Moscova și obligați să semneze un document prin care renunțau la o parte din program și agreau ocupația sovietică a țării lor, iar Kremlinul a fost nevoit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asigure armata și pe ceilalți că nu va exista o ruptură brutală cu trecutul. Dar În aprilie 1976, Arias a căzut În dizgrație când a Încercat să interzică tânăra Coordonare Democratică (o coaliție a partidelor de stânga, Încă neautorizate) prin arestarea liderilor. În două luni, regele l-a Înlocuit pe Arias cu unul dintre miniștrii săi, Adolfo Suárez González. În vârstă de 44 de ani, Suárez era un tehnocrat tipic al franchismului târziu. Ba chiar se aflase, timp de un an
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Lenin” din Gdañsk. Muncitorii au ocupat șantierul și au format un sindicat neoficial, Solidarnoœæ („Solidaritatea”); la 14 august 1980, Lech Wa³êsa a sărit peste zidul șantierului și a ajuns drept În vârful mișcării naționale de protest. Reacția instinctivă a autorităților - arestarea agitatorilor și izolarea greviștilor - s-a dovedit a fi o greșeală, motiv pentru care ele au Încercat să câștige timp divizându-și adversarii. Într-un gest fără precedent, reprezentanții Biroului Politic au mers la Gdañsk pentru a negocia cu liderii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de intimitate și securitate necunoscut generațiilor anterioare: ei nu mai erau chiar atât de expuși informatorilor și nu mai riscau să fie denunțați autorităților de rude sau colocatari. Pentru cei mai mulți, epoca terorii trecuse și, cel puțin În generația lui Gorbaciov, arestările În masă și epurările de partid erau de neconceput. Pentru a scăpa din strangularea exercitată de aparatul de partid și a-și continua planurile de restructurare economică, secretarul general a recurs la glasnost - „transparență” -, adică a Încurajat oficial dezbaterea publică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar liderul său, fostul premier Bettino Craxi, a fost nevoit să se exileze pe celălalt țărm al Mediteranei, În Tunisia. Dar afacerile socialiștilor erau legate inextricabil de cele ale creștin-democraților, vechii lor parteneri de coaliție. A urmat un val de arestări și acuzații care au discreditat și mai mult ambele partide; În cădere, ele au antrenat tot sistemul de pacte și combinații politice care definise politica italiană timp de două generații. În alegerile din 1994, practic toate partidele importante din Italia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]