32,577 matches
-
place să meargă la cumpărături. Viața ei se desfășoară între birou și magazin. — Acasă nu merge? — Îi place la birou. Are acolo tot ce-i trebuie: bucătărie, duș... Nu-i lipsește nimic. Acasă ajunge cel mult o dată pe săptămână. Îmi beam cafeaua. — A, chiar... Cum se face că ai reușit să te înțelegi cu ea? Prin telepatie? — I-am citit pe buze. Am urmat un curs pentru adulți și am învățat cât să mă descurc puțin. Pe vremea aia n-aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Numai pentru că îmi plac sandvișurile făcute de ea? — Și nu-ți plac? — Ba îmi plac, și încă foarte mult. M-am gândit un pic la fata cea dolofană, dar numai un pic, cât să nu-mi perturb calculele. Apoi am băut o cafea. — După câte îmi dau seama, ai ceva cu totul deosebit. Sau îți lipsește ceva deosebit. — Și eu am aceeași impresie uneori, am răspuns cinstit. Noi, oamenii de știință, privim întotdeauna un proces în evoluția lui. O să înțelegi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru unul ca tine. — Da, mă rog, mai sunt și alții care gândesc așa. Dar crede-mă că sunt chiar un om normal. De genul celor alături de care poți călători într-un tren fără să-ți atragă atenția. Mănânc și beau ca toată lumea... Apropo, îți mulțumesc pentru sandvișuri. Au fost extraordinare! — Zău? zise ea zâmbind. — N-am prea avut parte în viața mea de astfel de sandvișuri. Le-am mâncat pe toate. N-am lăsat nici unul. — Dar cafeaua? — Și cafeaua a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mea de astfel de sandvișuri. Le-am mâncat pe toate. N-am lăsat nici unul. — Dar cafeaua? — Și cafeaua a fost foarte bună. Nu mai vrei un pic de cafea? Am mai sta și noi de vorbă. Nu, nu mai pot bea nici o picătură. Am băut prea multă acolo jos. Și abia aștept să ajung acasă să mă culc. — Păcat! — Îmi pare rău, dar... — Nu-i nimic. Te conduc la lift. Coridoarele sunt foarte întortocheate și nu cred că te descurci singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sandvișuri. Le-am mâncat pe toate. N-am lăsat nici unul. — Dar cafeaua? — Și cafeaua a fost foarte bună. Nu mai vrei un pic de cafea? Am mai sta și noi de vorbă. Nu, nu mai pot bea nici o picătură. Am băut prea multă acolo jos. Și abia aștept să ajung acasă să mă culc. — Păcat! — Îmi pare rău, dar... — Nu-i nimic. Te conduc la lift. Coridoarele sunt foarte întortocheate și nu cred că te descurci singur. — S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am băgat în așternut și am savurat pe-ndelete băutura, rezemat de tăblia patului. Aveam senzația că o să-mi cadă nasul în pahar din clipă-n clipă, dar nu puteam renunța la ritualul acesta minunat. Nu concep să adorm fără să beau un pahar în timp ce ascult muzică sau citesc o carte. Îmi place la fel de mult ca un apus de soare frumos sau ca aerul curat. Nu apucasem să beau decât jumătate de pahar de whisky când a sunat telefonul. Era pe măsuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu puteam renunța la ritualul acesta minunat. Nu concep să adorm fără să beau un pahar în timp ce ascult muzică sau citesc o carte. Îmi place la fel de mult ca un apus de soare frumos sau ca aerul curat. Nu apucasem să beau decât jumătate de pahar de whisky când a sunat telefonul. Era pe măsuță, la vreo doi metri de pat. Nici prin cap nu-mi trecea să ies din pat ca să răspund. L-am lăsat să sune. A sunat de treisprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ea vreo creatură sau ceva deosebit de important și urgent? Dacă așa stăteau lucrurile, ar fi trebuit să mi se spună. Eu nu mă simțeam capabil să mă ridic. Eram mult prea obosit. După ce a încetat telefonul să mai sune, am băut dintr-o înghițitură ce mai rămăsese în pahar, am stins veioza și am închis ochii. Somnul s-a lăsat brusc peste pleoapele mele, de parcă ar fi stat tot timpul la pândă. Am avut doar o clipă la dispoziție să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am văzut iar niște ziare. Era cu siguranță ceva înfășurat în ele. Mă săturasem de atâta despachetat, așa că m-am dus la bucătărie și am luat o cutie de Coca-Cola din frigider. M-am așezat pe marginea patului și am băut-o pe-ndelete. Apoi mi-am tăiat o unghie. Între timp s-a apropiat de balcon o păsărică cu pieptul negru și a ciugulit firimiturile de pâine de pe masă. Nu puteam spune că nu era o dimineață liniștită. Mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu-mi rămâne decât să mă arunc la picioarele tale. Hai, lasă prostiile! Dă-mi adresa și spune-mi cum să ajung. 8 La capătul lumii Colonelul — Mă îndoiesc că-ți mai recuperezi Umbra, zise Colonelul în timp ce-și bea cafeaua. La fel ca toți cei obișnuiți să dea ordine ani de zile, stătea cu spatele drept, bărbia înainte și capul sus, fără să fie însă câtuși de puțin agresiv. În lunga sa carieră de militar învățase ce înseamnă corectitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
murată ca să o folosesc la sosul pentru salată, am prăjit sardele și cartofi, am pregătit o mâncărică de țelină cu carne de vită. Arăta grozav. Pentru că mai aveam timp la dispoziție, am deschis o cutie de bere pe care am băut-o în timp ce am preparat și un sos cu ghimbir și soia cu susan. M-am întins apoi pe pat și am ascultat, cu privirile-n tavan, un concert de Mozart. Era trecut de șapte și se întunecase de tot, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu gheață în pahare mari, am prăjit niște soia, am presărat-o cu ridiche rasă și i-am întins paharul. L-a refuzat. — Pot să iau niște soia prăjită? întrebă ea. I-am întins și porția mea, iar eu am băut doar whisky. Dacă vrei, este și orez fiert și am prune murate. Dacă te tentează, îți pregătesc și o supă în doi timpi și trei mișcări. — Ar fi grozav! I-am făcut imediat o supă cu pastă de soia, ceapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
așa ceva din anul în care Jocurile Olimpice s-au ținut la Tokyo. Eu, care aveam deplină încredere în potențialul meu fizic, am suferit un șoc. — Nu-i nimic, zise ea. Nu-ți face probleme. Se mai întâmplă. După desert, am mai băut cu ea niște whisky și bere și am ascultat două sau trei discuri. Apoi, țuști în pat. Mă culcasem cu o mulțime de fete până atunci, dar niciodată cu o bibliotecară. Poate eram în starea aceea și pentru că luasem totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
capul de pe stomacul ei. M-am rezemat de pernă și i-am cuprins umerii, adulmecându-i părul. — Ai apă tonică? — În frigider. Aș avea chef de o votcă cu apă tonică. Se poate? — De ce nu? — Vrei și tu ceva de băut? — Beau și eu ce bei tu. A ieșit goală din pat și s-a dus la bucătărie. Eu am pus între timp discul lui Johnny Mathis. M-am întins iar pe pat. Cânta Teach Me Tonight. Am fredonat și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de pe stomacul ei. M-am rezemat de pernă și i-am cuprins umerii, adulmecându-i părul. — Ai apă tonică? — În frigider. Aș avea chef de o votcă cu apă tonică. Se poate? — De ce nu? — Vrei și tu ceva de băut? — Beau și eu ce bei tu. A ieșit goală din pat și s-a dus la bucătărie. Eu am pus între timp discul lui Johnny Mathis. M-am întins iar pe pat. Cânta Teach Me Tonight. Am fredonat și eu încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am rezemat de pernă și i-am cuprins umerii, adulmecându-i părul. — Ai apă tonică? — În frigider. Aș avea chef de o votcă cu apă tonică. Se poate? — De ce nu? — Vrei și tu ceva de băut? — Beau și eu ce bei tu. A ieșit goală din pat și s-a dus la bucătărie. Eu am pus între timp discul lui Johnny Mathis. M-am întins iar pe pat. Cânta Teach Me Tonight. Am fredonat și eu încet. Eu, cu penisul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puțină răbdare. Am încuviințat tăcut. Oricum, n-aveam cu cine vorbi. În plus, apucasem să schimb două cuvinte cu Umbra, așa că nu-mi rămânea decât să aștept să se ivească ocazia potrivită. Paznicul se ridică și se duse la chiuvetă. Bău câteva căni mari de apă. — Cum merge treaba? întrebă el. — M-am mai obișnuit. Merge... încet, dar merge. — Bravo! E foarte important să-ți faci datoria cum trebuie. Atunci nici mintea nu-ți amorțește. Umbra continua să bată cuie. — N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ani, adun suficienți bani ca să nu mai am grija zilei de mâine pentru tot restul vieții. Băutura nu afectează permutările. Ba dimpotrivă, experții susțin că ea chiar ajută la slăbirea tensiunii nervoase provocată de o asemenea activitate. Eu, personal, nu beau, deoarece consider permutările un adevărat ritual. Și nu strică un dram de vigilență, mai ales că permutările au fost „înghețate“ mai bine de două luni, adică nu le-am mai practicat. Am făcut un duș rece și gimnastică timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un adevărat ritual. Și nu strică un dram de vigilență, mai ales că permutările au fost „înghețate“ mai bine de două luni, adică nu le-am mai practicat. Am făcut un duș rece și gimnastică timp de cincisprezece minute. Am băut apoi două cești de cafea tare. Am deschis seiful secret, am scos datele prelucrate și un casetofon miniatural. Le-am pus pe masa din bucătărie. Mi-am pregătit un carnețel și cinci creioane bine ascuțite. M-am așezat la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
securitate aflat la ușa apartamentului și la toate ferestrele de acces. Totul era în ordine. Am întins mâna și am apăsat butonul casetofonului. S-a auzit tonul de semnalizare. Am simțit cum mă înghite haosul. Fără nici un avertisment. <pe mine> bea treptat haos 12 La capătul lumii O hartă a capătului lumii A doua zi după ce mi-am întâlnit Umbra, m-am și apucat să fac harta orașului pe care mi-a solicitat-o. După ce-a apus soarele, am urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
împreună cu caseta, în seif. Terminasem jumătate din treabă. M-am prăbușit pe canapea, epuizat. Cel puțin în ziua aceea nu mai aveam nimic de făcut. Am turnat două degete de whisky într-un pahar, am închis ochii și l-am băut din două înghițituri. Senzația plăcută dată de alcool mi-a străbătut gâtul și s-a răspândit apoi în tot corpul. M-am dus la baie, m-am spălat pe dinți, am băut două căni de apă și am făcut pipi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un pahar, am închis ochii și l-am băut din două înghițituri. Senzația plăcută dată de alcool mi-a străbătut gâtul și s-a răspândit apoi în tot corpul. M-am dus la baie, m-am spălat pe dinți, am băut două căni de apă și am făcut pipi. Am intrat apoi în bucătărie, mi-am ascuțit creioanele și le-am aranjat în suportul lor. Am pus ceasul deșteptător lângă pat și am decuplat robotul telefonic. Era ora unsprezece și cincizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îngropat în nisip. — Alo! am țipat eu, mai tare de data asta. Tot nimic. Nu se trăda nici un suflu, nici o respirație. L-am pus exasperat în furcă. M-am dus la frigider, am scos o cutie cu lapte și am băut câteva înghițituri bune înainte de a mă băga în pat. Iar a sunat. Era patru și patruzeci și șase de minute. Am ridicat receptorul. — Alo! — Alo! zise o voce de femeie. Nu mi-am dat seama imediat cine putea fi. Scuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apăruse încă. Nu pricepeam de ce întârzia atât de mult. Îmi spusese să vin cât puteam de repede și eu mă conformasem. Deci nu era problema mea, ci a ei. Nu mă simțeam cu nimic vinovat. Am comandat o cafea. Am băut-o fără zahăr și fără lapte. Încet de tot. Au început să vină și clienți. Gospodine care cumpărau pâine și lapte pentru micul dejun, studenți care se distraseră toată noaptea și li se făcuse foame. O tânără își alegea hârtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cineva să facă lumină, să-mi dea măcar o idee de unde s-o apuc. N-aveam cum să fug toată viața de dușmani, cu craniul la subsuoară. În clipa în care am terminat de mâncat salata de cartofi și de băut berea, am auzit ușa de oțel sărind din țâțâni. Când s-a prăbușit spre interior, am zărit o matahală de bărbat cum nu mai văzusem în viața mea. Era îmbrăcat cu o cămășă hawaiană și pantaloni militari kaki, pătați pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]