30,140 matches
-
am ascuns după un scaun. Pe urmă am fugit pe-o ușă ce era deschisă în apropiere. — Dar poetul? — Nu știu ce-a mai făcut. — A tras? — Nu. Când l-am întâlnit în redacție peste câtva timp a început să râdă, și râzi, și râzi. Mi-a zis: “ Cum credeai, bre, c-o să te împușc? Uite revorverul, e gol!” „-M-ai speriat, domnule Eminescu!” „-Te-ai speriat! Ha! Ha! Ha!”. A râs apoi o grămadă. — își uitase de articol? — își uitase. A doua
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
după un scaun. Pe urmă am fugit pe-o ușă ce era deschisă în apropiere. — Dar poetul? — Nu știu ce-a mai făcut. — A tras? — Nu. Când l-am întâlnit în redacție peste câtva timp a început să râdă, și râzi, și râzi. Mi-a zis: “ Cum credeai, bre, c-o să te împușc? Uite revorverul, e gol!” „-M-ai speriat, domnule Eminescu!” „-Te-ai speriat! Ha! Ha! Ha!”. A râs apoi o grămadă. — își uitase de articol? — își uitase. A doua zi, însă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
scaun. Pe urmă am fugit pe-o ușă ce era deschisă în apropiere. — Dar poetul? — Nu știu ce-a mai făcut. — A tras? — Nu. Când l-am întâlnit în redacție peste câtva timp a început să râdă, și râzi, și râzi. Mi-a zis: “ Cum credeai, bre, c-o să te împușc? Uite revorverul, e gol!” „-M-ai speriat, domnule Eminescu!” „-Te-ai speriat! Ha! Ha! Ha!”. A râs apoi o grămadă. — își uitase de articol? — își uitase. A doua zi, însă, a fost
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
l-am întâlnit în redacție peste câtva timp a început să râdă, și râzi, și râzi. Mi-a zis: “ Cum credeai, bre, c-o să te împușc? Uite revorverul, e gol!” „-M-ai speriat, domnule Eminescu!” „-Te-ai speriat! Ha! Ha! Ha!”. A râs apoi o grămadă. — își uitase de articol? — își uitase. A doua zi, însă, a fost internat la Caritatea, căci d. Chibici, la care ședea, nu-l mai putea ține în frâu. — Ce făcea? — în noaptea aceea a luat o birje
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
flori / Nouă flori bune de leac./ Ele flori bune de leac / Orișicât / S-au trudit / N-au găsit, / Ci-au găsit / Pe la-nserate/ Nouă lumânări curate. / Luminile s-au aprins, / Raiul s-a deschis, / Cristos a învins, / Maică-sa a râs / Și din gur-a zis: / Cine-a ști și-a spune / Altă rugăciune / A Prea Sfintei Vineri / Totdeauna joi seara / Câte de trei ori / Și vineri dimineața / Câte patru ori / Scos îi va fi sufletul / Din negură, / Din păcură, / Din văpaia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a făcut / Sora sa / Trei fețe / Logofețe: / Una o pierit, / Una o murit, / Una pe munți o fugit. / Munții s-o cutremurat, / Pietrile s-o despicat, / În rai o alergat. / Raiul s-o deschis / Maica Precistă o învis / Dumnezeu o râs!"75 "Căutarea" celui sortit este transfigurată de puterea călăuzitoare a elementului cosmic care îmblânzește soarta. Astfel, într-un descântec "pentru maritat", elementele cosmice asigură cadrul dinamic pentru împlinirea destinului: "Grădină cu nouă colțuri, / Pasăre cu nouă ciocuri, / cu nouă aripi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om și el o bătea, că tot în urma lui îmbla și-l temea. Bătând-o el așa, ea striga "vau! vau!" Și Dumnezeu a prefăcut-o în cucoveucă. Cucoveuca, când vine la fereastră și strigă "cucoveau, cucoveau! Hi, hi, hi! (râde)" are să se nască un copil, iar de este fată în casă, are să-i vie ursitorul. Numai cât buha vine la fereastră și strigă: "Pu hu! Pu Hu!", are să moară cineva: Buha e pasărea morții."275 O altă zburătoare nocturnă, asociată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o vezi ce face-n casă, / De-i afla-o suspinând, / Suspinând și lăcrămând / Și de mine întrebând, / Vină de-mi spune curând, / Că-atunci știu că mă iubește / Și la mine se gândește. / Iar de-o afli-n voie bună, / Râzând cu alții-mpreună, / Vin și spune-mi ce-ai aflat, / Ca să știu că m-a lăsat."330 Alteori, prin cântecul său, pasărea devine element malefic, aducătoare de nenoroc și de soartă rea: Usca-ți-s-ar ciocul tău / Că de tot norocul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ținut în continuare Wittgenstein toate cursurile sale la Cambridge. (Vezi R. Monk, op. cit., p. 311.) 79a Karl Briton, „Portraits of a Philosopher“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 2, pp. 206 207. Briton își amintește că Wittgenstein i-a spus odată râzând că, desigur, nici o persoană care predă în universități engleze filozofia nu a citit atât de puține cărți de filozofie ca el. A citit din Platon, dar nici un rând din Aristotel. Nu l-ar putea citi pe Hume deoarece știe prea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este orb; aude; este surd; este conștient sau este inconștient.“ (Cercetări filozofice, § 281.) Expresiile noastre despre experiențe subiective nu le „descriu“ așadar, ci le „exprimă“, tot așa cum un gest, un țipăt, o expresie a feței sau un fel de a râde exprimă indiferența, frica, resemnarea sau amuzamentul. În contrast cu enunțurile descriptive, Wittgenstein caracterizează expresiile despre stări subiective ca Ässerungen (exprimări, manifestări) a ceea ce simțim. În calitate de „manifestări“ ale stărilor subiective, ele sunt pe același plan cu manifestările nonverbale ale acestor stări. În anumite
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
onestitate, de la durere până la sănătate, de la nemulțumire până la împlinire, de la bucurie până la tristețe etc., toate stările afective au manifestări corporale. Astfel, oamenii vinovați pleacă capul, se furișează, au o mimă tristă; oamenii jenați își acoperă gura sau fața, se înroșesc, râd nervos sau cu jumătate de gură, se îndepărtează de ceilalți; oamenii mândrii merg țanțoși, cu trunchiul drept, zâmbesc încrezător și fac gesturi triumfătoare (precum gestul ridicării pumnilor); oamenii invidioși aruncă priviri furișe persoanei invidiate sau lucrului râvnit; oamenii rușinați își
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
argumentele logice Îți lipsesc, Însă ulterior se dovedește că „intuiția” nu te-a Înșelat. * „Mă mulțumesc să-mi studiez semenii; Îi văd cum joacă toți teatru, cu mai multă ori mai puțină Îndemînare. Nu-mi fac iluzii despre nimic, dar rîd ca un spectator din sală care se distrează.” (H. de Balzac) Însă nu Întotdeauna „prefăcătoria” este una studiată. Jucăm cu toții teatru, mai mult sau mai puțin, pentru că există și o prefăcătorie involuntară, protectivă, legată de nevoia instinctuală a omului de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
acela care-i mai prejos decăt tine așa cum ai vrea să se poarte cu tine acela care-i mai presus.” (L.A. Seneca) Există Însă și un alt motiv pentru care trebuie să ne comportăm așa, consemnat de La Fontaine: „Să nu rîdem niciodată de cei nenorociți, căci cine poate fi sigur că va fi Întotdeauna fericit?”. * „Dacă ascund secretul meu, el e prizonierul meu; dacă Îl las să-mi scape sînt eu prizonierul lui.” (A. Schopenhauer) Valoarea acestei observații se verifică mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Se știe că stratagema despre care vorbea Xenofan este folosită, astăzi, frecvent de către medici, atunci cînd recurg la procedeul „placebo”. * „Merit fără reușită există, dar nu și reușită fără merit.” (La Rochefoucauld) Înțelepciunea populară sancționează Însă această inechitate: „RÎsul te rîde, și batjocura te batjocorește”. „Bună parte din vorbirea meșteșugită constă În a ști cum să minți.” (Erasmus) Un punct de vedere similar susține și Lao Zi: „Cuvintele sincere nu sînt totdeauna elegante; cuvintele elegante nu sînt totdeauna sincere”. * „Cuvîntul adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
marele filosof: „Niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia”. * „Nu da cu piciorul În cel nefericit, căci soarta e comună tuturor.” (Menander) Aceeași recomandare o face și La Fontaine: „Să nu rîdem niciodată de cei nenorociți: căci cine poate fi sigur că va fi totdeauna fericit?”. „Un conducător trebuie să țină mintă trei lucruri: mai Întîi, că el conduce oameni; al doilea, că Îi conduce după legi, și al treilea că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
onestități În raport cu noi Înșine? Mulți sînt dușmani declarați ai proceselor de conștiință, deoarece acestea te obligă la cel puțin un efort de interiorizare, care să ducă la clarificări morale și, apoi, la formarea unui sentiment al răspunderii proprii. * „Noi am rîs destul; e timpul să plîngă nepoții.” (I.L. Caragiale) Probabil că așa trebuie să se Întîmple atunci cînd rîdem doar pentru a rîde, doar pentru a ne amuza, nu și pentru a ne responsabiliza. * „Nu avem destulă putere pentru a urma
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
puțin un efort de interiorizare, care să ducă la clarificări morale și, apoi, la formarea unui sentiment al răspunderii proprii. * „Noi am rîs destul; e timpul să plîngă nepoții.” (I.L. Caragiale) Probabil că așa trebuie să se Întîmple atunci cînd rîdem doar pentru a rîde, doar pentru a ne amuza, nu și pentru a ne responsabiliza. * „Nu avem destulă putere pentru a urma toată rațiunea noastră.” (La Rochefoucauld) Adică sacrificăm adesea o explicație logică, invocînd tot felul de motive; altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
interiorizare, care să ducă la clarificări morale și, apoi, la formarea unui sentiment al răspunderii proprii. * „Noi am rîs destul; e timpul să plîngă nepoții.” (I.L. Caragiale) Probabil că așa trebuie să se Întîmple atunci cînd rîdem doar pentru a rîde, doar pentru a ne amuza, nu și pentru a ne responsabiliza. * „Nu avem destulă putere pentru a urma toată rațiunea noastră.” (La Rochefoucauld) Adică sacrificăm adesea o explicație logică, invocînd tot felul de motive; altfel spus, reducem funcția inteligenței la
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
le opune unul altuia; metoda de a nu spune decît pe jumătate gîndul său, pentru a fi ghicit”. * Datorăm lui La Bruyère o subtilă explicație a faptului că la teatru te jenezi să plîngi, dar nu ți-e rușine să rîzi: „Orgoliul/mîndria ne face - spune La Bruyère - să nu lăsăm să se vadă că prin plîns ne lăsăm subjugați de subiect și de autor; În schimb, prin rîs dovedești că-ți păstrezi libertatea de spirit, că te-ai lăsat mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
toți. Având motivul că beau în sănătatea regelui, supușii au cauzat multe probleme, și erau multe răzmerițe peste tot: și cei care pretindeau că sunt religioși, atât ipocriții cât și cei sinceri dar la fel de entuziaști, au dat ocazia profanilor să râdă de pietatea adevărată».“ Dorim să atragem atenția asupra unui detaliu important privind autenticitatea acestui volum. Philibert, conte de Gramont, este autorul celebrelor Memorii. Însă numele familiei se scrie cu un singur„m“, iar în titlul lucrării de unde am extras citatul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mai departe[...] Traversează podul pe jos la primele sclipiri ale zorilor, sub privirile mirate ale țăranilor care se duceau la târg, și care credeau că se află într-o escapadă amoroasă. Se simte total întinerită în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamna de companie!»“ După evadare reușește să strângă o armată cu care pornește un atac împotriva fiului, sperând să îl detroneze. Astfel, se declanșează ceea ce istoria va numi„războiul dintre mamă și fiu“. Privind din exterior
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
7 Februarie 1649. Dumnezeu e martor că totul se va sfârși întru gloria Sa, și, în același timp, pentru binele și pacea sărmanei noastre țări. Când se va întâmpla acest lucru, vom fremăta de bucurie. Până atunci, nu putem să râdem de fericire“. (trad. n.)La semnarea tratatului dintre reprezentanții cetățenilor și curtea regală franceză, care a permis întoarcerea Anei de Austria și a lui Ludovic al XIV-lea în Paris, tonul său este radical:„îmi scrii câte ceva despre condiția tristă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Monsieur le Dauphin [ fiul cel mai mare al regelui] să fie chemat, și l-a prezentat [pe fiul său] ca pe un tânăr curtean [marchizului]. Domnul de Vardes l-a recunoscut și a făcut o plecăciune. Regele i-a spus râzând: «Vardes, ce lucru prostesc ai făcut, știi foarte bine că nu faci plecăciuni nimănui în prezența mea». Domnul de Vardes a răspuns pe același ton: «Sire, nu mai știu nimic, am uitat totul, Maiestatea Voastră va trebui să-mi ierte
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mult mai mare decât își poate imagina Maiestatea voastră»a răspuns Roquelaure, «pentru că m-a lăsat să intru sub numele ducelui d‘Epernon, cel care a murit ultimul». Acest răspuns a pus capăt supărării regelui și l-a făcut să râdă din toată inima.“ Societatea franceză europeană a epocii Regelui Soare gravita în jurul astrului cel mai important: Ludovic al XIV-lea. Scopul tuturor, de la nobili la valeți, de la bucătari la miniștri era să-l mulțumească pe Rege, să se evidențieze prin
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
iar soarta sa a rămas în conștiința nobililor francezi ai secolului al XVII-lea ca un exemplu ce nu trebuia urmat. „... Vatel îl găsește pe Gourville și-i spune: «Sire, nu voi fi în stare să supraviețuiesc acestei umilințe». Gourville râde de el. Apoi Vatel merge în propria cameră, îți sprijină sabia de perete și și-o înfige în inimă, dar numai la a treia încercare, deoarece își provocase două răni care nu erau mortale. Cade mort. între timp, peștele începe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]