KorAP: Find »[drukola/base=regăsi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1181 1182 1183 ...1475 >

36,856 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

am în minte trei caracteristici ale discursului artistic: 1. cosmogonicul, ca variantă artistică a ontologicului. Este vorba aici de o ontologie care se rezolvă în natură, deci de ontologicul pe care filozofia l-a pierdut după presocratici, pentru a-l regăsi apoi cu romanticii, cu Schelling, Passavant, Goerres, Oken sau Carus; 2. caracteristica profeticului și oracularului, care dă gândirii artistice o alură dogmatică, iar în planul expresiei, aforisticul. Mă gândesc aici și la o sensibilitate specială pe care artistul o probează

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
kantianismul în slujba experienței, a unui concret determinat; la el, calculul infinitezimal este un mod de a împlînta infinitul în finit. Iar astăzi, științele spiritului au ajuns în situația de a vrea să le domine ele pe cele ale naturii, regăsind idiomaticul, individualul, "clipa cea repede". Și atunci, te întreb: ai organ, cu artistul plastic, pentru concretul de mîine? Pentru că muzica, dacă ne lasă să simțim un viitor, o face dematerializând. Iar trupul, individualul, nu e totuși doar "fratele-porc", ci e

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
întoarcerii, pentru întoarcerea în propriu-i destin. Convalescentul se află pe drum către el însuși, în așa fel încît el poate spune despre sine că este." Rândurile acestea îmi par cu atât mai mult a-mi fi "adresate", cu cât regăsesc aici nostos-ul, pe care, în urmă cu zece ani, îl consideram un motiv metafizic fundamental, sperând să realizez în jurul lui o întreagă "metafizică a întoarcerilor". Acum, când mă simt atât de binefăcător așezat sub forța acestei "întoarceri destinale", regret că

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
mă pot înscrie și eu pentru a-mi prezenta micul meu exercițiu. Însă tot în această etapă se mai întîmplă și altceva. Simt tot mai mult nevoia de a face prospecții în zonele spiritului, ale minților tinere; simt nevoia să regăsesc flacăra vieții într-un ceas când începe extincțiunea. Poate îmi caut astfel, indirect, posteritatea? Nu știu, dar tentația prospecțiunilor, înclinația de a găsi zăcăminte spirituale, se trezește periodic în mine. De astă dată am fost provocat de o întîmplare din

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
de însoțitor? De ce să fii Pilade, când poți fi Oreste? Am să vă spun acum cu ce cred eu că păcătuiește logica de astăzi. Formalismul trece indiferența lumii în indiferența conștiinței. Și nu secătuiește el totul, atunci când nu știe să regăsească conștiința? Știți imaginile lui Escher în care scările nu duc nicăieri. "Dar, priviți-le, sânt scări, nu?" - spun logicienii. Însă o scară care nu duce nicăieri nu este scară. Îmi place să înțeleg istoria lumii nu hegelian, ci prin tabloul

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
de ce înseamnă a trece din spirit în suflet cu cele două variante ale Tinereții fără bătrînețe: cea românească și cea siciliană. Știți cum se termină basmul romînesc: învoit de zânele de pe tărâmul Ființei să se întoarcă pe pământ, Făt-Frumos își regăsește casa părintească, deschide thronos-ul părintesc și, într-o chichiță, se află moartea, moartea lui, care îi spune "bine că te-ai întors, că de mai stăteai mult mă sfârșeam eu". Varianta siciliană, singura s-ar părea, despre care vorbește Șăineanu

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
paideică a personalității lui Noica. Și ea trimite, în mod coerent și fatal, la "ontologia" lui culturalistă: la ideea că există un "paradis al culturii", o tablă de fapt neschimbată a valorilor, o "cultură clasică", în care esența omului se regăsește și se desfășoară. Dar cum se poate realiza sarcina aceasta socratică de a trezi în oameni amintirea lucrurilor pe care nu le-au știut niciodată? Noica nu a avut acces la instituțiile tradiționale ale învățămîntului public și dacă ar fi

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
face asta". Nu trebuie să fi avut boala de care suferă autorul jurnalului pentru ca să o simți a ta. La limită, perversiunea, sublimul, înfrîngerile, elanurile și umilințele lui puteau fi ale tale. Nu e nevoie să fi ucis vreodată ca să te regăsești în mărturisirea unui criminal. Macbeth și, deopotrivă, personajele excentrice și detracate ale lui Dostoievski îl făceau pe Cioran să fremete. Literatura e cu putință tocmai pentru că distanțele dintre viețile noastre pot fi parcurse în oricare sens, iar când spațiul existențial

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
ar trebui, aș călca și peste cadavrul tău. Știi asta, ți-am spus..." în acest timp, bătrâna îl privea extaziată și dădea înțelegător din cap. Ei bine, dacă acest scriitor ar ține un jurnal, în paginile lui nu s-ar regăsi nimeni. Ar fi un jurnal sterp. Dacă el ar mărturisi acolo o crimă făcută din gelozie sau din ură, între mine și el s-ar întinde o punte pe care viața mea, în nebănuitul ei, ar fi putut să treacă

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
etc. Și deodată, când lumea începuse deja să moțăie în sală, aflai că în anul acela se petrecuseră și lucruri regretabile. De pildă, că îl plagiaseși pe Noica. Într-un articol de-al tău, publicat în nu știu ce revistă, putea fi regăsit fratele Fiului risipitor, personaj din care Noica făcuse, alături de Fiul risipitor, figura centrală a Jurnalului filozofic publicat în 1944. Acuzatorii mei nici nu se obosiseră să citească parabola biblică și susțineau că în Biblie e pomenit numai Fiul, Fratele fiind

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
vadă la Heidelberg și să petrecem un week-end împreună. Face parte din mâna aceea de copii excepționali care află în primul an de facultate câte ceva despre Platon, Heideg-ger sau Noica, care dau, cuminți, examene cu tine și pe care îi regăsești după licență, școliți în Germania, Anglia sau Franța, tobă de carte, la curent cu ultimele noutăți bibliografice și cu care abia mai poți ține pasul când intri în cotloanele "deceniului fenomenologic" la Heidegger. La Freiburg, Bogdan a studiat limbile clasice

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
foarte bine ce este în țară și știind că în urma mea poarta s-a închis "pentru totdeauna". M-am întors fericit că îmi pot reintegra destinul ― căci atunci aveam unul și credeam aprig în el ―, m-am întors să-l regăsesc pe Noica, să-mi regăsesc masa de scris, complicitățile mele și pe ale altora, căci din ele trăiam, în ele ne scăldam și ele făceau ca lumea aceea să "țină" și să aibă sens. Nu am excelat niciodată prin fantezie

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
țară și știind că în urma mea poarta s-a închis "pentru totdeauna". M-am întors fericit că îmi pot reintegra destinul ― căci atunci aveam unul și credeam aprig în el ―, m-am întors să-l regăsesc pe Noica, să-mi regăsesc masa de scris, complicitățile mele și pe ale altora, căci din ele trăiam, în ele ne scăldam și ele făceau ca lumea aceea să "țină" și să aibă sens. Nu am excelat niciodată prin fantezie și din cauza asta noul și

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
ar obosi mai puțin și pe Rege, care altminteri trebuie să-l privească în ochi pe vorbitor pe tot parcursul discursului. Mă grăbesc să spun că ideea mi se pare excelentă. Plecăm către scenă și, cum ieșim din birou, le regăsesc, cu o tresărire plăcută de familiaritate, pe cele patru gărzi de corp cu firele lor răsucite care le ies din urechi și le intră sub haină. Schițez, fără nici un succes, un zâmbet de recunoaștere către unul dintre tinerii robuști. Mă

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
într-un story învestit cu prestigiu sentimental: o iubire ce pare că s-a sfârșit, dar care rezistă și trece prin ani (zece!) și, în ciuda unui destin potrivnic, învinge și iese victorioasă la lumină, făcîndu-i pe cei doi să se regăsească și să abolească distanța ce-i despărțise (10 000 de km!) atâta amar de vreme, pentru a glorifica, iată, momentul regăsirii în cel mai adecvat decor al lumii: Parisul, orașul în care, de la Aimez-vous Brahms? la Ultimul tango, iubiții se

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
abolească distanța ce-i despărțise (10 000 de km!) atâta amar de vreme, pentru a glorifica, iată, momentul regăsirii în cel mai adecvat decor al lumii: Parisul, orașul în care, de la Aimez-vous Brahms? la Ultimul tango, iubiții se găsesc, se regăsesc sau se pierd definitiv, în umbra marilor figuri tutelare ale lui Ingrid Bergman, Anthony Perkins sau Marlon Brando. Cât de vulgar m-aș fi simțit să intru, în acest scenariu înfiorat, cu cizmele adevărului prozaic, mărturisindu-i tânărului în uniformă

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
ai rien à manger), subiectul mandicității le amintește celor din vagon că fiind "séropositif" nu poate dormi afară... Mă apropii de casa din Francois Pinton cu inima strânsă. Monica m-a prevenit în câteva rânduri la telefon că îi voi regăsi în stare de epave ("două păpuși stricate", "poate că ar fi mai bine să nu ne vedem, Gabriel, să nu păstrezi despre noi imaginea de acum" etc), Mihnea, la rândul lui, îmi vorbise de "spectralitatea" lui Virgil. Sun și aștept

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
celorlalți, netrebnicilor care n-am făcut-o, viețile. Citindu-i paginile din '81-'82, aflu despre mine lucruri care dispăruseră pur și simplu din viața mea: când am ajuns la Paris, ce făceam și ce gândeam în vremea aceea... O regăsesc, așadar, pe Monica vie și interesată de tot ce se întîmplă. Cum tocmai i-am adus voi. 5 din Agendele lui Eugen Lovinescu, cu fabuloasele pagini ale Gabrielei Omăt, care reușește, înmulțind la infinit notele, să obțină o frescă "poantilistă

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

să dureze, spuse Joy, convinsă. Nu, vor rămâne împreună, insistă Ashling. Bărbații rămân mereu lângă Clodagh. Apoi Joy puse o întrebare amuzantă. — Îți este dor de Marcus? Ashling se gândi. Simțea multe emoții, toate negative, dar printre ele nu se regăsea nevoia de Marcus. Furie, da. Și tristețe, umilință, în sensul de pierdere. Dar nu îi era dor de el, de compania lui, de prezența lui fizică, în felul în care îi era înainte. Bineînțeles că îmi pasă de copiii tăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

acest nenorocit de substantiv. Vocabularul inventat de societate pentru a defini relațiile de dragoste este sub orice critică. Mai demult, Delphine spusese: „Cuplurile mă plictisesc, mai ales de Îndată ce nu-l mai poți vedea pe unul fără celălalt“. Fraza asta se regăsise În romanul pe care François Îl scria pe atunci. Cele două fiice le spuneau: „Ar trebui să vă căsătoriți. Am plăti mai puține impozite, iar cu banii economisiți am putea da o serbare pe cinste!“. François Începuse așadar să scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Pur și simplu nu mai știa pe unde să calce În vălmășagul acela. Delphine Îi spusese: „Cum poți lucra acolo Înăuntru? Pentru mine, e ca o prefigurare a infernului“. Își notase pe o foaie de hîrtie: „De recitit Aurélia, de regăsit descrierea camerei lui Gérard de Nerval. De văzut ce are În comun cu Încăperea În care scriu. Dacă mi-aduc bine aminte, vorbește de dezordine, un talmeș-balmeș ca acela al doctorului Faust - doar era traducătorul lui Goethe! Biblioteca lui: turnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
aduc bine aminte, vorbește de dezordine, un talmeș-balmeș ca acela al doctorului Faust - doar era traducătorul lui Goethe! Biblioteca lui: turnul Babel În trei sute de volume. Tot ce se află În cameră Îi rezumă cu fidelitate existența, zicea el. De regăsit pasajul. Paralelă Între naratorul din Aurélia și naratorul cărții mele. Doi visători. Urme de nebunie.“ Luase din bibliotecă o culegere de articole ale lui Karl Abraham și nimerise peste fraza următoare: „Reamintesc că, În inconștientul anumitor nevrozați, o cameră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
ar fi luat prin surprindere În Alice În țara minunilor, era un motiv de mîndrie și, ca să fim sinceri, Îi redase energia. N-avea nevoie de prea mult. CÎnd se va ridica, Îi va telefona Catrionei ca să-i spună că regăsise, ieri seară cînd se Întorsese acasă, fraza lui Jules Laforgue despre englezoaice: „Există trei sexe. Bărbatul, femeia și englezoaica“. Îi va mai spune și că discuția lor despre ascensiuni și vîrfuri Îl făcuse să se trezească avînd impresia că atinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Pun prinsoare că s-a ascuns În vechea mea gramatică Bescherelle. Toate proiectele mele au făcut un ocol prin gramatica aceea. Unul dintre ele a subliniat chiar pasajul În care se spune că, În exprimarea mi-a fost plăcut, se regăsește combinația unui timp trecut cu un timp trecut: nici că s-ar putea să fie cineva mai pesimist.“ François renunță să mai continuie să scrie acea carte al cărei Început totuși nu-i displăcea. Povestea aceea a unui scriitor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
sau inefabila proză a prietenului Daniel-Rops, nu s-ar fi neliniștit. Într-o compunere care, după părerea mea, ar fi fost lipsită la fel de mult, dacă nu și mai mult, de bucurie și de iubire, tata și profesorul meu ar fi regăsit locurile comune ale unui catolicism care Îi liniștea zi de zi. A fost singura dată cînd tata a fost de partea profesorilor, și Încă În mod violent. CÎnd mă plîngeam de o notă nedreaptă sau de o măsură disciplinară idioată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]