31,155 matches
-
Iuda și din Israel, iar această asociere fermă cu cultul regilor ar putea lămuri dispariția completă a zeiței atunci când monarhia a dispărut. William G. Dever a sugerat că Așerah era adorată drept Împărăteasa cerului (evreii coceau mici prăjituri pentru serbarea sărbătorii ei), dar John Day afirmă că „nu există nimic din primul mileniu î.e.n. care să denote că Așerah era «Împărăteasa cerului» sau s-o asocieze pe ea în mod special cu cerul.” Figurinele Așerei sunt mărturii arheologice extrem de întâlnite, indicând
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
și în țări cu diasporă indiană semnificativă, cum ar fi Surinam, Guyana, Africa de Sud, Trinidad, Regatul Unit, Statele Unite, Mauritius și Fiji. În statele indiene Bengalul de Vest și Orissa, este denumit Dolyatra (Doul Jatra) sau Basanta-Utsav („festivalul primăverii”). Cele mai semnificative sărbători sunt cele ținute în regiunea Braj, în zonele legate de zeul Krishna: Mathura, Vrindavan, Nandagaon și Barsana. Aceste locuri au devenit atracții turistice în timpul sezonului de Holi, care durează până la șaisprezece zile. Principala zi de Holi, denumită și "Dhuli Vandana
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
lui despre contrastul dintre pielea lui întunecată și cea deschisă la culoare a lui Radha (Shakti sau energia care conduce lumea). Mama lui Krishna s-a hotărât să dea cu culoare pe fața lui Radha. O altă poveste despre originile sărbătorii Holi este despre Kamadeva, un zeu al dragostei. Trupul lui Kama a fost distrus când a tras cu arma în Shiva pentru a-i perturba meditația și a-l ajuta pe Parvati să se căsătorească cu Shiva. Shiva și-a
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
De dragul soției lui Kama, Rati (pasiune), Shiva l-a reînviat, dar numai ca imagine mentală, reprezentând adevărata stare sentimentală și spirituale a dragostei în locul dorinței fizice. Rugul de Holi ar sărbători în acest caz acest eveniment. Prima atestare documentară a sărbătorii de Holi se găsește în drama sanscrită din secolul al VII-lea, "Ratnavali". Există ritualuri perene legate de Holi: primul este mânjirea reciprocă cu pulbere colorată, aruncarea de apă parfumată și colorată din pichkari (vase în formă de seringi mari
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
se aruncă nuci de cocos, după care sunt scoase. Coaja arsă a nucii de cocos o reprezintă pe Holika, arsă pe rug. Interiorul alb îl reprezintă pe Prahlad, care încă trăiește și nu este afectat de foc. Principalele ingrediente ale sărbătorii sunt Abir și Gulal, în toate culorile posibile. Urmează stropirea cu apă colorată din pichkari. Apa colorată se pregătește cu flori de Tesu, care se culeg din copaci, se usucă la soare și se pisează, după care se amestecă cu
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
este o biserică a creștinilor de rit vechi (ruși staroveri) din orașul Rădăuți, care a fost construită în anul 1900. Biserica lipovenească se află pe str. Libertății nr. 8, lângă piața centrală a localității. Hramul bisericii este sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare (1/14 ianuarie). Primii lipoveni (ruși staroveri) au venit în Moldova pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, fiind alungați de către ruși din cauza faptului că s-au opus reformei bisericești inițiate de către țarul Alexei Mihailovici Romanov (tatăl
Biserica lipovenească din Rădăuți () [Corola-website/Science/320926_a_322255]
-
dinspre est, nord și sud, în vreme ce Hongfan însuși comanda restul floatei aflată la aproximativ un li distanță de forțele Song. La început, flancul nordic a atacat forțele Song dar a fost respins. Yuanii au început apoi să cânte muzică de sărbătoare, lăsându-i pe cei din tabăra Song să creadă că forțele Yuan țin o petrecere și și-au lăsat garda jos. La prânz, Zhang Hongfan a atacat frontal, ascunzându-și surplusul de soldați sub pânze de material textil. După ce corăbiile
Bătălia de la Yamen () [Corola-website/Science/320975_a_322304]
-
se sărbătorește anual în data de 22 martie. Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 1992. În România, această zi se sărbătorește din 1993. Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca scop aducere în atenția opiniei publice
Ziua Mondială a Apei () [Corola-website/Science/320990_a_322319]
-
finisa, alături de cei 12 zei în agora, templul lui Dionisos lângă Acropole. Toate aceste construcții schimbau fața cetății și materializau o politică culturală pe care tiranii, proiectori ai artelor, apăreau că noi ctitori ai cetății, în același sens, organizarea marii sărbători a Panatheneelor, simbol al unității atice, că și susținerea cultului Dionisiac și a prmelor spectacole tragice. Se remarcă poeți ca Anacreon și Semonide din Keos la curtea Pisistrasilor, inițiativa editării poemelor homerice și unei culegeri de poeme orfice; tot atâtea
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
secțiuni-prutaneiai, care grupează pe buleții din același trib. Anul începea cu 50 de membri din tribul Erechtheis, și se încheia cu cei din tribul Antiochis, membri consiliului, numiți pritani, ce asigurau permanentă în sediul consiliului-Bouleuterion. Vechiul calendar dependent de marile sărbători și împărțind anul în 12 luni rămâne de uzanță strict religioasă, tot așa cum cele patru triburi tradiționale își păstrau doar funcțiile de cult. Viață politică a cetății se desfășura în propria ei temporalitate, divizată în 10 secțiuni numite tot pritanii
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cu drepturi depline care dorea să participe. Deciziile se adoptau în aceste adunări, purtând numele de psephismata, decrete. Ecclesia era convocată de câte ori era nevoie, chiar de mai multe ori pe luna-în razoiul peloponesiac era convocată în câteva zile succesive. Doar sărbătorile religioase , care numără la Atena cel puțin 120 zile anual, interziceau sesiunile adunării, că și ale altor instituții. La adunări nu participau toți 30-40 000 de cetățeni, iar spațiul amenajat pentru adunare, care în secolul V se desfășura pe colină
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
era înfrânt. Erau încununați și choregii, precum și corurile care interpretaseră dithyrambii, spectacole corale în cinstea zeilor. A două zi după festival, o reuniune a ecclesiei dezbătea organizarea și rezultatele, onorând sau sancționând pe magistrații și choregii care contribuiau la desfășurarea sărbătorii. La spectacole participau toți cetățenii, în frunte cu preoții și cei mai înalți funcționari publici, care aveau locuri rezervate în rândurile din față, tot acolo erau așezați oaspeții de vază, și străinii care obținuseră în schimbul bunăvoinței arătate atenienilor și cetății
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
iar cei rămași, împreună cu femeile și copii, au fost luați prizonieri. Aceasta a fost ultima incursiune a pecenegilor. Ioan Comnenul a înlăturat acest pericol pentru totdeauna, iar romeii, ani îndelungați, au continuat să celebreze această zi memorabilă ca pe o sărbătoare. Tot atunci, basileul s-a certat cu venețienii, a căror lăcomie depășise orice limită, și i-a expulzat în afara hotarelor Imperiului pe negustorii lor. Drept răspuns, flota Republicii a întreprins o serie de atacuri asupra insulelor Rhodos, Chios și Samos
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
născut la Palatul Versailles. Nașterea unui moștenitor la tronul Franței era așteptată după decimarea familiei regale franceze de la începutul anilor 1710. Când cea de-a patra sarcină a Marie Leszczyńska a avut ca rezultat un fiu, în 1729, a fost sărbătoare populară. În toate marile orașe din Franța au fost focuri de artificii. La naștere, Ludovic a primit titlul de Delfin al Franței. Potrivit unei tradiții a familiei regale franceze, botezul lui Ludovic a fost privat. La 27 aprilie 1737 când
Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765) () [Corola-website/Science/315376_a_316705]
-
taină, Ultima Cină sau Cina Domnului a fost, conform tradiției a trei din evangheliile sinoptice, cina de despărțire a lui Iisus de ucenicii săi. Această cină corespundea cu cina de Seder pe care o prăznuiesc evreii până în zilele noastre de sărbătoarea Paștelui sau Pesah. La această cină Isus a frânt pâinile și a instituit ceremonia Euharistiei sau a Împărtășaniei. Ea a devenit și motivul multor picturi și altor opere de artă. După evanghelia lui Marcu 14,12-16 și cea a lui
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Un ou de Paști este un ou vopsit sau decorat cu desene, în special în roșu, cu ocazia sărbătorii Paștelui creștin. De obicei este un ou de găină fiert tare, care, conform tradiției, este mâncat sau dăruit. Oul de Paște are și scop decorativ în perioada Paștelui. Ouăle de Paști decorative pot fi ouă de găină golite de conținut
Ou de Paști () [Corola-website/Science/315482_a_316811]
-
centrală. În general, în istoria artei oul este simbolul Învierii - în picturile vechi religioase, de cele mai multe ori în fondul picturii. Folclorul conserva mai multe legende creștine care explică de ce se înroșesc ouăle de Paști și de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce si acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Sărbătoarea creștină de Paști
Ou de Paști () [Corola-website/Science/315482_a_316811]
-
au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce si acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Sărbătoarea creștină de Paști provine de la "Paștele evreiesc", sau sărbătoarea Pesach.
Ou de Paști () [Corola-website/Science/315482_a_316811]
-
relatează că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a așezat coșul cu ouă lângă cruce si acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Sărbătoarea creștină de Paști provine de la "Paștele evreiesc", sau sărbătoarea Pesach.
Ou de Paști () [Corola-website/Science/315482_a_316811]
-
de scânduri cu pantă repede protejează mai multe obiecte gospodărești și unelte agricole cu certă valoare etnografică. În prima încăpere, care este cea mai mare și fiind camera în care locuia familia se află covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi și lada de zestre a mamei Smaranda. În dreapta de cum intrăm se observă lavița în jurul căreia avea loc iarna șezătoarea. În mijloc sunt așezate pentru a putea fi văzute, uneltele de țesut ale mamei, iar pe o măsuță
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
ctitor. Biserica a fost realizată după planurile arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, lucrările fiind executate de meșteri români și austrieci sub coordonarea inginerilor Christof Kossinschi și F. Miller. Biserica a fost sfințită la data de 8/21 septembrie 1907 (de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului) de către IPS Dr. Vladimir de Repta, arhiepiscopul Cernăuților și mitropolitul Bucovinei și Dalmației. Deasupra intrării în biserică, pe icoana hramului, se află următoarea inscripție: ""Această sf. biserică sa zidit an anii 1902-1905 și sa sfințit de cătră
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
1908). Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la sfințirea bisericii, s-a efectuat în anul 2007 o slujbă de resfințire. Biserica dispune de un vestit cor bărbătesc înființat din 1894 și care numără astăzi peste 100 de membri. De sărbători, membrii corului poartă straie tradiționale. Din aprilie 2005, Parohia Bosanci I editează un ziar numit „Împăcarea”, distribuit gratuit la casele credincioșilor sau în biserică. Revista parohiei ilustrează momente din viața parohiei, aduce în lumină istoria Bisericii Ortodoxe, învățăturile de credință
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
fost îngrijită timp de mulți ani de către doamna Otilia Luther, până la trecerea sa la cele veșnice. În prezent, de această capelă se îngrijesc fiicele sale. În anul 2008, familia Zaremba din Voievodeasa a renovat această capelă. În fiecare an, de sărbătoarea hramului, parohul din Rădăuți celebrează aici o liturghie. Capela Sf. Treime se află pe strada Horia. Ea a fost construită în perioada 10 mai - 4 octombrie 1904 în grădina casei lui Peter Pohl. Capela a fost sfințită de către pr. Clemens
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
edificată între anii 1898-1899. Odată obținute sumele de bani necesare pentru construirea unui edificiu propriu, președintele comunității evreilor din Sibiu, Josef Schwartz, l-a însărcinat pe arhitectul ungur Ferenc Szalay să construiască sinagoga, dându-i ca termen de recepție începutul Sărbătorilor Mari de "Tishri" din 1899. În perioada interbelică numărul evreilor din Sibiu a rămas relativ constant: Ca și majoritatea locuitorilor orașului, evreii din Sibiu erau în principal germanofoni și puțini cunoșteau limba maghiară sau, după Primul Război Mondial, limba română
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
de religie pe care elevii le agreau foarte mult, câstigându-și simpatia atât a elevilor cât si a părinților lor. După absolvirea Institutului Teologic a fost hirotonit preot celibatar de către P.S. Valeriu Traian Frențiu în data de 29 iunie 1940 de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Amândoi vor fi martirizați de regimul comunist! I s-a oferit să urmeze studii la Roma dar la insistențele mamei sale, care se temea să nu-l piardă în preajma războiului, a renunțat. A fost hirotonit
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]