KorAP: Find »[drukola/base=bea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1182 1183 1184 ...1304 >

32,577 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

venit după nimic. Vrem doar să stăm de vorbă. Atât. Nu căutăm nimic, nu vrem nimic. Mă rog, n-aș refuza totuși o Cola. Am deschis frigiderul și am luat două cutii de Cola, pe care le cumpărasem ca să le beau cu whisky. Am pus și două pahare pe masă. Am scos și pentru mine o cutie de bere. — El nu bea? am întrebat eu arătând cu degetul spre Matahală. Acesta se apropie de masă, la un simplu gest al lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
totuși o Cola. Am deschis frigiderul și am luat două cutii de Cola, pe care le cumpărasem ca să le beau cu whisky. Am pus și două pahare pe masă. Am scos și pentru mine o cutie de bere. — El nu bea? am întrebat eu arătând cu degetul spre Matahală. Acesta se apropie de masă, la un simplu gest al lui Pitic, fără să scoată o vorbă. În ciuda faptului că avea statura aia uriașă, era extrem de rapid în gesturi. — După ce termini de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
să-ți cumperi o ușă mai ca lumea. Am renunțat să mă mai gândesc la ușă. Mi-am mai scos o bere din frigider. Pitic și-a turnat niște Cola în pahar și a așteptat până a dispărut spuma. A băut jumătate. — Scuză-ne pentru neplăcerile pricinuite. Ar trebui să-ți explic ce vânt ne-a adus aici. Am venit, de fapt, să te ajutăm. — Cum? Spărgându-mi ușa? Pitic se înroși brusc. Nările îi fremătau. — Ți-am mai spus s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
azvârlit-o în ușa frigiderului. A reușit să-i facă o mică ciobitură, iar zgomotul produs de impact mi s-a părut de rău augur. Matahală a luat bricheta de jos și i-a dat-o posesorului ei. Pitic a băut și restul de Cola ca să se mai liniștească. Ori de câte ori dau peste umili sau fricoși, îmi vine să-i strâng de gât. — Ce contează o ușă sau două? Situația ta e gravă și la asta trebuie să ne gândim. N-avem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
nu mă potoleam, dădeam de bucluc, așa că am decis să nu mai zic nimic și să-mi văd de bere, în liniște. — Și-ți mai dau un sfat. Gratuit. Cine trece de treizeci și cinci de ani n-ar trebui să mai bea bere. Prost obicei. Berea e pentru studenți și pentru muncitori. Faci și burtă, se duce naibii și sexul. La o asemenea vârstă e bun vinul sau tăria. De prea mult pipi apar o serie de disfuncționalități în metabolism. Las-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
De prea mult pipi apar o serie de disfuncționalități în metabolism. Las-o naibii de bere! Apucă-te de o băutură mai scumpă. O sticlă de vin de două sute de dolari nu-ți face cine știe ce gaură-n buget, dar dacă bei vin în fiecare zi, îți spală bine mațele. Am încuviințat și mi-am văzut mai departe de bere. Bun sfat! Chiar că-mi purta de grijă individul! Dacă beam mai departe bere - care-mi plăcea grozav - trebuia să merg zilnic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de dolari nu-ți face cine știe ce gaură-n buget, dar dacă bei vin în fiecare zi, îți spală bine mațele. Am încuviințat și mi-am văzut mai departe de bere. Bun sfat! Chiar că-mi purta de grijă individul! Dacă beam mai departe bere - care-mi plăcea grozav - trebuia să merg zilnic la bazin și să alerg ca să scap de șunci. Știam și eu atâta lucru. — Cine s-a găsit să-ți dea sfaturi! continuă Pitic. Fiecare are slăbiciunile lui. Eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
să te racolăm, am venit să punem laba pe tine. Altă întrebare mai ai? — Aș vrea să știu câte ceva despre Întunegri. — Întunegrii își desfășoară activitatea în subteran. Trăiesc pe la gurile de metrou, prin canale și se hrănesc cu gunoaiele orașului. Beau apă murdară. N-am auzit să se fi amestecat printre oameni. Sunt puțini cei care știu de existența lor. Dacă se rătăcește vreun individ pe teritoriul lor, îl înhață și-l mănâncă. Se mai întâmplă să dispară muncitori de la metrou

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pe care nu le cunoști. Mai bine lasă harta până la primăvară. Când începe iarna? — O dată cu prima zăpadă. Primii fulgi anunță sosirea iernii. Când se topește zăpada de pe bancurile de nisip de la râu, înseamnă că iarna s-a sfârșit. Ne-am băut cafeaua de dimineață cu privirile ațintite la norii care pluteau deasupra dealului de nord. — Și mai vreau să-ți spun ceva. Cum vine iarna, nu te mai apropia de Zid. Și nici de pădure. Amândouă dobândesc o putere supranaturală. — Ce naiba

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
adevărată, pură. Trăiam cu senzația că am pierdut ceva legat de ea. Mai simțisem eu golul acesta în suflet și când ne întâlneam zilnic, când mergeam la bibliotecă să citesc vise vechi și când stătea lângă mine. Apoi cinam împreună, beam ceva cald și o conduceam acasă. Vorbeam vrute și nevrute în drum spre casă, îmi povestea despre surorile tatălui ei, despre viața de zi cu zi. Întotdeauna simțeam la despărțire un gol mai mare decât la momentul întâlnirii. Ca o fântână adâncă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
chiar dacă aș fi vrut. Pitic avusese dreptate. Nu căutau nimic special. Veniseră doar să distrugă. Dar din ce motiv? Să convingă o terță persoană că ei căutau ceva? Și-atunci, cine era această terță persoană? Am renunțat la presupuneri, am băut ultima înghițitură de bere și am pus cutia goală pe măsuță. Matahală a deschis bufetul, a aruncat pe jos toate paharele, farfuriile, farfurioarele, ceștile, solnița, zaharnița, vasul cu făină. Sarea, zahărul și făina s-au împrăștiat în toată bucătăria. Ca să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pătat, așa că l-am aruncat și pe el. Printre lucrurile împrăștiate pe jos, am găsit un tricou și niște chiloți mai puțin pătați și i-am îmbrăcat. De atâta am fost în stare. M-am dus la bucătărie și am băut două pahare cu apă. Îi așteptam pe cei din Sistem, dus pe gânduri. Nici n-au trecut treizeci de minute, și-au și apărut trei indivizi. Unul dintre ei era tinerelul care servea drept agent de legătură și care venea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
să mă ridic și să mă sprijin de tăblia patului. Scârțâia sub greutatea mea. — Mai întâi înghite ceva, spuse Colonelul. Gândurile și scuzele... pe urmă. Ai poftă de mâncare? — Nu. Mă durea totul și când respiram. Da, dar trebuie să bei puțină supă. Măcar trei înghițituri. Hai... trei înghițituri și gata. Te rog. Mi s-a părut atât de amară, încât îmi venea să vomit. Am reușit totuși să iau trei înghițituri. Am simțit cum prind puțină forță. În tot trupul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ei. Îmi spunea că mamei îi rămăsese sufletul, chiar și după moartea umbrei. Nu înțeleg cum, dar poate asta a ajutat-o cumva. Posibil să fi moștenit puțin suflet de la ea. Bătrânul a scuturat de câteva ori ceașca și a băut tot ceaiul care se răcise deja. Nu. Să-ți iasă asta din cap. Zidului nu-i scapă absolut nimic și nu lasă nimic în voia sorții. Chiar dacă mai rămâne câte ceva cuiva, temporar, are grijă să absoarbă totul. Dacă nu absoarbe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
sunt capabil să mă ridic o vreme de pe scaun. După ce termin, bibliotecara mă tratează întotdeauna cu cafea. Uneori mă servește și cu fursecuri sau cu plăcinte cu fructe pe care le face acasă. Nu vorbim niciodată în timp ce mâncăm și ne bem cafeaua. Oricum nu m-aș simți în stare să scot o vorbă din pricina oboselii. Își dă foarte bine seama de asta și mă lasă în apele mele. — Oare din pricina mea nu ești capabil să-ți deschizi sufletul? m-a întrebat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cu răbdare! Nu avem de ales. Am scos mașina din parcare și-am pornit la drum. Ne-am oprit la un supermarket non-stop pentru două cutii de bere și o sticluță de whisky. Am tras mașina într-o parcare, am băut berile pe nerăsuflate și cam un sfert din whisky. Începeam să mă simt mai bine. Am pus dopul la sticlă și i-am dat-o fetei să o bage în rucsac. — De ce bei așa de mult? mă întrebă ea. — Poate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Am tras mașina într-o parcare, am băut berile pe nerăsuflate și cam un sfert din whisky. Începeam să mă simt mai bine. Am pus dopul la sticlă și i-am dat-o fetei să o bage în rucsac. — De ce bei așa de mult? mă întrebă ea. — Poate pentru că mi-e frică. — Și mie mi-e frică, dar eu nu beau. Frica ta e total diferită de a mea. — Nu te înțeleg. — E tot mai greu să te lași de niște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
simt mai bine. Am pus dopul la sticlă și i-am dat-o fetei să o bage în rucsac. — De ce bei așa de mult? mă întrebă ea. — Poate pentru că mi-e frică. — Și mie mi-e frică, dar eu nu beau. Frica ta e total diferită de a mea. — Nu te înțeleg. — E tot mai greu să te lași de niște lucruri pe măsură ce înaintezi în vârstă. — Și obosești mai repede, nu? — Da, așa e. A întins mâna și mi-a mângâiat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
bunicul meu ar fi putut inventa așa ceva, dar n-a vrut. — De ce? Pentru că nu voia să vorbească cu ei. Sunt niște creaturi dezgustătoare și vorbesc o limbă oribilă. Îți zgârie pur și simplu timpanul. Nu mănâncă decât putreziciuni și gunoi. Beau doar apă stătută. Pe vremuri locuiau sub morminte și se hrăneau cu carnea morților. Înainte de a se practica incinerarea. — Nu mănâncă oameni vii? — Nu, dar dacă te prind, te țin sub apă până putrezești. — Aoleu! Tare-mi vine să mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
meu. Pe jos erau împrăștiate documente, mobila răsturnată, vesela spartă, covorul sfâșiat și pătat tot de cafea. Nu-mi dădeam seama de ce-și făcuse bătrânul o găleată de cafea. Oricât i-ar fi plăcut cafeaua, n-ar fi putut bea singur atât de multă. Distrugerile din laborator se deosebeau însă de celelalte două. Din anumite puncte de vedere. Invadatorii au făcut distincție clară între ceea ce trebuia desființat și ce nu. Ce-au distrus, au distrus ca lumea. Dar erau lucruri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
În asemenea momente, bibliotecara îmi aducea un prosop rece ca să-l țin pe ochi, precum și niște supă caldă sau lapte rece. N-aveau nici un gust și parcă îmi amorțea limba. După ce mă mai obișnuiam puțin, eram în stare să le beau fără să mai strâmb din nas. În clipele acelea ea zâmbea fericită. — Vezi? Te obișnuiești încet-încet cu orașul ăsta. Mâncarea de aici e diferită de mâncarea din alte părți. Noi reușim să preparăm multe lucruri cu ingrediente extrem de puține. Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
într-o lume a cifrelor pe care trebuia să le permutez și nu mai găseam loc și pentru altceva în capul meu. Îmi petreceam timpul liber singur, citind cărți vechi, uitându-mă la video - în general la filme de la Hollywood , bând bere sau whisky. De aceea nu m-au mai interesat ziarele și revistele. Poate că din pricina întunericului, a lipitorilor și a gropilor, simțeam acum nevoia să citesc un ziar. Voiam să stau undeva la soare, să-l citesc de la cap

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de whisky, dar sticla era în rucsac și nu mi s-a părut chiar înțeleaptă ideea de a mă răsuci, de a da jos rucsacul și de a o scoate de acolo. Așa că am început doar să-mi imaginez că beam whisky. Mă aflam într-un bar curat și liniștit, cu un whisky dublu cu gheață și un bol cu alune în față. The Modern Jazz Quartet cânta Vendome în surdină. Am lăsat paharul neatins o vreme. Whiskyul, ca și femeile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
un bol cu alune în față. The Modern Jazz Quartet cânta Vendome în surdină. Am lăsat paharul neatins o vreme. Whiskyul, ca și femeile frumoase, trebuia apreciat mai întâi. L-am privit liniștit o vreme și apoi am început să beau. Mi-am dat imediat seama că nu mă îmbrăcasem adecvat. Indivizii mă lăsaseră fără haine, mi le sfâșiaseră cu cuțitul. Deci, înainte de a merge la bar, trebuia să-mi procur haine noi. Ar merge un costum bleumarin din stofă englezească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am plecat în mare grabă și n-am mai apucat să iau. De ieri n-am mâncat decât ciocolată. Am scos din rucsac cele câteva conserve, pâinea și termosul cu apă. I le-am întins, împreună cu deschizătorul de conserve. A băut mai întâi cu poftă niște apă și apoi a studiat atent fiecare conservă, de parcă analiza niște sticle cu vin. A deschis cutia cu piersici și pe cea cu carne de vită. — Ce-ar fi să mâncați și voi puțin? zise

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]