29,899 matches
-
dreptului la educație,a nevoii de catehism în școli și a libertății congregațiilor religioase. Don Eusebio i-a răspuns că sunt argumente importante și că trebuie reclamate ca drepturi, la fel ca puterea temporară a Papei. În acest sens, era citată o parte din Istruzione della Sacra Congregazione degli Affari ecclesiastici straordinari sull'azione popolare cristiana o democrazia cristiana (punctul f), confirmată de Pius X într-un "motu proprio" despre acțiunea populară creștină (18.XII.1903) (Ibidem, p. 50). 86 Unul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Alături de presa de partid, consolidată precum cotidianul modernist La Época (1849-1936) se aflau ziarele carliste: El pensamiento español, La Fidelidad, La Regencia, El Legitimista español, Altar y Trono, El Padre Cobos, La Cruzada, El Altar del pueblo. Dintre ziarele republicane cităm: La discusión, El Pueblo, La República Federal, La Federación española (C. Almuina Fernandez, "La prensa periodica en Revolucion y restauracion (1868-1931)" în Historia general de Espana y America, XVI-2, Rialp, Madrid, 1992, pp. 135-154). 173 Printe acestea s-au numărat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Lumina a fost a creștinului", și aproape că nu a fost număr în paginile căruia să nu publice ceva (I. Tălmăcel, "Cuvântare funerară", în Lumina creștinului, martie 1936, p. 38). 254 Ion Dumitriu-Snagov, România în diplomația Vaticanului 1939-1944 (se va cita România în diplomația...), Editura Europa Nova, București, 1999, p. 29. 255 Papa Pius IX, născut Giovanni Maria Mastai-Ferretti (născut la 13 mai 1792, Senigallia, Italia decedat la 7 februarie 1878, Roma) a fost Papă timp de 31 de ani din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a Arhiepiscopiei de la Blaj (http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica Rom%C3%A2n%C4%83 Unit%C4%83 cu Roma, Greco-Catolic%C4%83, consultat la data de 22.06.2012, ora 13.02). 257 Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Sièet la Roumanie moderne. 1850-1866, (se va cita în continuare Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Sièet...) Roma, 1982 (Miscellanea Historiae Pontificiae, 48), pp. 69-76. 258 Conform recensământului din anul 1930, 7,9% din populația țării erau credincioși greco-catolici (aproximativ 1.427.391 uniți) și 6,8% romano-catolici (1.234.151
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
etc. (Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Sièet..., pp. 293-294; Mariuca Vadan, Le relazioni diplomatiche tra la Santa Sede e la Romania 1920-1948, Libreria editrice vaticana, Citta del Vaticano, 2001, p. 30). 262 Ion Dumitriu-Snagov, Monumenta Romaniae Vaticana. Manoscritti. Documenti. Carte, (se va cita Monumenta...) Roma, Biblioteca apostolica Vaticana, 1996, pp. 181-182. 263 Mariuca Vadan, op. cit., p. 30; Papa Leon XIII, Acta Leonis XIII, pp. 216-217. 264 Ion Dumitriu-Snagov, Monumenta..., p. 193; Mariuca Vadan, op. cit., p. 31. 265 Ion Dumitriu-Snagov, România în diplomația..., p.
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Misionari și preoți autohtoni: diecezani și Franciscan, clerici și frați călugări care au lucrat în Moldova pe teritoriul actual al diecezei de Iași (1600-2000), Iași, 2001, p. 54. 974 Institutul și Editura "Presa Bună" Iași. Note istorice Perspective (se va cita Institutul...), Iași, 1992, p. 7. 975 I. Tălmăcel, "Cuvântare funerară", în Lumina creștinului, martie 1936, p. 38. 976 E. Dumea, Cărți și reviste catolice românești în Moldova, Iași, 2002, p. 123. 977 Ibidem, p. 124. 978 AARC București, dosar 113
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
placheta cu acest titlu (1935), operă de rezistență, grație căreia C. nu poate lipsi din antologii. Profilat în dimensiuni mitice, Horia (ca precedent, cel eminescian: „Horia pe-un munte stă călare...”) a intrat în fondul activ al poeziei noastre, unii citând primele versuri ca și cum s-ar vorbi de Luceafărul: „de jos / te-ai ridicat drept, pietros, viforos,/ pentru morți,/ pentru cei săraci și goi, pentru toți / și-ai despicat în două istoria, -/ țăran de cremene / cum n-a fost altul să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Rămășițele zilei se clădește pe o tehnică subtilă de ordonare a amintirii, la fel ca și Un pictor al lumii plutitoare. Prezentul lui Ishiguro e minimal. Seva lui Ishiguro urcă din ceva ce s-a pierdut demult, ori ca să-l cităm pe T.S. Eliot " Pare pasiune doar în amintire" (Gerontion). Mai mult decât eseul Modern Fiction al Virginiei Woolf, versurile acestea ale lui Eliot prevestesc uciderea viitorului în tehnicile Desperado, prezentul amorțit și magia trecutului. Din moment ce prezentul este lent și i
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e nouă, dar care devine predominantă de la ei încolo: ironia. Ironia se exercită cu predilecție asupra a ceea ce se înțelegea până la Fluxul conștiinței prin literatură. Joyce mimează Odiseea, iar Eliot scrie un poem care, pentru prima oară în istoria poeziei, citează versuri întregi, pe care le ia din zeci de autori și le schimbă, de la cuvinte la sensul însuși, sens ce e modificat cu un surâs de satisfacție. Ambii contrazic operele originale pe care le citează ori le asociază textului lor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prima oară în istoria poeziei, citează versuri întregi, pe care le ia din zeci de autori și le schimbă, de la cuvinte la sensul însuși, sens ce e modificat cu un surâs de satisfacție. Ambii contrazic operele originale pe care le citează ori le asociază textului lor. Intertextualitatea lor nu e un omagiu, ci o demonstrație. Ei par să spună, Cu cuvintele mele fac ce vreau, înglobez în ele tot ce am citit, și în același timp rămân personal, nu contează că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
final că aflăm mult mai mult decât am vrea să știm. Cu Joyce interioritatea era o inițiere în mister seducătoare; așteptam cu sufletul la gură să vedem care va fi gândul următor al eroului și fraternizam cu el. Eliot îl cita pe Baudelaire cu "You! hypocrite lecteur! mon semblable, mon frère!"vrând să spună că lectorul și scriitorul se înfrățesc. Textul era marea comuniune. Pentru autorii Desperado, textul e competiție și adesea intimidare. Doris Lessing simte că creează doar atunci când așterne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pragul nesfârșirii. Un copil veșnic sacrificat, a cărui moarte transformă fiecare paragraf într-un poem. Mai mult decât colegii lui de generație (printre care se înscrie în frunte Graham Swift, dacă e vorba de lirism), Ackroyd este menit să fie citat. La un moment dat ne amintește de Matthew Arnold în Dover Beach: Această mundus tenebrosus, această lume de umbre a omenirii se scufundă în noapte... Suntem cu toții în întuneric... Dyer recunoaște că își înalță bisericile în piatră și umbră, cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
veacului al otsprezecelea a fost probabil scrisă de el", este "cel mai mare poet din istorie!", dar nu ajunge la sufletul nostru decât chinul apropierii lente dar sigure a lui Charles de neființă. Într-o discuție cu Harriet, Charles îl citează pe Montaigne: Nu eu fac cartea ci cartea mă face pe mine. Nu așa stăteau lucrurile în Hawksmoor, care cerceta ce există după viață, între vieți, în afara vieții. Aici moartea e punctul final și își distruge propriul mister. Ni se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
despre muzică, declară: Dumnezeu e în esență muzician fiindcă instaurează armonia în univers. Detectivul extinde afirmația asupra noastră, a tuturor: Toți căutăm acea armonie, Timothy. Toți suntem detectivi în căutarea tiparului. Astfel de rânduri, care par scrise pentru a fi citate, dau cărții un aer de muzică autentică. Detectivul descoperă că tatăl lui Tim a plecat cu o tânără, istoriile se amestecă. Austin Smallwood descrie starea: Totul e deja făcut. Totul e deja spus. Ordinea e aceeași. Ne scăldăm în aceeași
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
volum este un prietenos semn de întrebare, care pare să-l descoasă pe lector încotro vrea s-o ia. Pentru cei ce aspiră la un text critic limpede, cartea e fără îndoială bună și o lectură agreabilă. Prima pagină îl citează pe Michel Foucault ("Ce e un autor?"): Ce importanță are cine vorbește?" Bradbury deconstruiește deconstructivismul. Ni se spune: ... datorită Deconstructivismului, adevărul e o chestiune nerezolvată. Bradbury detestă snobismului complicării textului, dar știe că o opoziție deschisă duce la prozelitism, așa că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
data, Ralph rostește înainte de toate "probă... probă.". Helen scrie la laptop, iar Ralph înregistrează la casetofon, dictează ori scrie la computer. Ambii eroi descriu aceleași incidente, drept care avem două puncte de vedere diferite, plus cel al lui Carrie, care e citată de Helen. Intriga se axează pe binecunoscutul triunghi, dar hazul se declanșează abia când Ralph îi propune lui Helen să "facă schimb" de jurnale. În clipa aceea ne dăm seama cât de individualizate sunt vocile, cât de intim e ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
căutat în străfundul sufletului lui o vorbă Să binecuvânteze viețuitoarele de sub el. Dar oricât a căutat Cerând duhurilor să trăiască iar Nici o muzică în odaie Și cu aprigă arzătoare durere a aflat Nu avea vorbe de binecuvântat. Martin Esslin îl citează pe Pinter (în Pinter dramaturgul, Methuen 1970) spunând următoarele despre poezie: Câteodată în poezie nu-mi dau clar seama ce anume fac, de parcă scrisul are legile și disciplina lui, eu fiind doar intermediarul, ca să zic așa. Însă, la urma urmei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
umilința în fața istoriei literare. Eliot citise mult când a scris The Waste Land, și voia în același timp să spună "știu că nu sunt singurul, dar putem și noi". De aici iubirea amestecată cu ironie în tratarea nenumăratelor amintiri culturale, citate cu frenezie. Trist, Eliot a ajuns în cele din urmă să mărturisească: "Criticii spun că sunt savant și rece. Adevărul este că nu sunt niciuna, nici alta". The Waste Land este înainte de toate o narațiune autobiografică, scrisă într-un moment
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
surse mitologice și cărți savante drept cheie a unor trăiri atât de intens subiective și a unor încercări exacerbat inovatoare. El nu este savant sau rece, iar livrescul inaugurat de The Waste Land nu cere explicații exterioare textului, chiar dacă sunt citați alți scriitori. Dacă încercăm să identificăm contextele citatelor și să prelungim explicația, descoperim o ironie distrugătoare. Eliot își murmură refrene culturale și se amuză să le răsucească cu un umor de care puțin știu că era în stare. Exemplele sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
crearea acestor noțiuni ca definiții de moment ale unor opțiuni literare ale poetului Eliot, care-și făcuse din critică un atelier pregătitor al creației. În volumul postum Critica criticului, apărut în 1965, Eliot se disociază de adepții fervenți, care-l citează fără a specifica în ce an a fost scris eseul în chestiune. El cere imperios sa fie eliberat de povara propriilor lui invenții din critica literară și să fie judecat pe vârste, fiecare vârstă cu opțiunile ei. Afirmația că orice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum e sufletul ocrotit de trup. Culori și tăcere, taina lumilor paralele, atât de multe alte lumi încât le-am putea descoperi la nesfârșit. Lumi anulate de moartea unui singur om. Revine un ecou eliotian din 1922 (când Eliot îl cita pe Dante în The Waste Land), "nu credeam că moartea a răpus atâția...". Dulcea făgăduniță a adevărurilor paralele, a unui șir de vieți, a minții atotputernice, e contrazisă de moartea unei singure ființe, a ființei iubite, ceea ce înseamnă pentru poet
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e contrazisă de moartea unei singure ființe, a ființei iubite, ceea ce înseamnă pentru poet moartea sufletului. Acest jurnal nu e poveste. El adună scântei de încordare, fulgi de imaginație de o mare ambiguitate. Toate la un loc, pentru a-l cita din nou pe T.S. Eliot, "comunică înainte de a fi înțelese", ca orice poezie adevărată, de altfel. Decorul e marele oraș. Londra e obsesia lui Ackroyd, spațiul prezentului lui, care e de fapt un trecut fără viitor. Cuvintele se leagă uneori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și se nuanțează domeniul poetic. LV. Cred că detectez oarecari ecouri eliotiene în poezia ta, cu toate că s-ar putea să mă înșel, fiindcă sunt tare bine ascunse. Unul dintre ele apare în The Cumaen Sibyl, I, II. Am să-l citez pe al doilea, fiindcă mi se pare a fi un rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe / când Apollo i-a oferit atâția ani / câte fire de nisip ținea în pumn, sibila aceasta/ personifică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istorică, vieți pe toată lungimea lor, schimbări, chiar mai mult decât o singură generație. Ar fi păcat să nu folosim prilejul, când avem de-a face cu o astfel de deschidere literară și filozofică. LV. Proza ta invită comentatorul să citeze, aproape îl împinge s-o facă. Sunt nenumărate fraze memorabile, care ar putea trece drept scurte poeme. Construiești situații simbolice, de o mare sensibilitate. Nu construiești intrigi, ci vieți. Intriga romanelor tale e sumară, dar complicațiile, încărcătura de viață o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viață unică, diferită de altele. E întotdeauna mai mult decât se vede. Găsesc că romanul e cel mai potrivit să pună în lumină acest adevăr. Îmi face plăcere că unele din frazele mele sunt memorabile și invită critica să le citeze, și că situațiile construite de mine au forță simbolică. Sper că acestea se trag din dorința mea de a scrie despre acel miez al experienței care ne e comun tuturor. Nădăjduiesc să ating universalul, dar mereu aflu că singura cheie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]