KorAP: Find »[drukola/base=bea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1183 1184 1185 ...1304 >

32,577 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

Permiteți-mi să vă întreb ceva. — Te rog. Am înțeles în mare, dar nu cred că modelele acelea de comportament pot dicta și activitatea de rutină. Să zicem că eu mă scol dimineața și vreau să mănânc pâine și să beau lapte, cafea sau ceai. Aleg ce-mi place, nu? — Da, bineînțeles, zise Profesorul dând din cap. Dar ar mai fi o problemă... a subconștientului care se modifică mereu. Ca edițiile revizuite ale unei enciclopedii. Pentru reglarea sistemului cognitiv este nevoie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mori înainte de a se conecta circuitul A. N-ar mai rămâne chiar nimic din tine. S-a lăsat o tăcere adâncă. Profesorul și-a dres glasul, nepoata lui a oftat din rărunchi, eu am scos sticla cu whisky și am băut o gură. Nimeni nu mai zicea nimic. — Ce fel de lume e aceea? ... Lumea eternă... — Ți-am mai spus. E simplă, pașnică, ți-o creezi tu însuți. Ai tot ce dorești acolo, și în același timp nimic. Îți poți imagina

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și cinci de minute în plus sau în minus. Am fixat-o la ora prânzului ca să fie mai simplu. Mâine la prânz. Am clătinat din cap. Ca să fie mai simplu? Ce anume? Am mai luat o gură de whisky. Oricât beam, nu simțeam că alcoolul și-ar face vreun efect. Nici măcar nu-i simțeam gustul. Aveam ciudata senzație că mi s-a pietrificat stomacul. — Ce-ai de gând să faci? mă întrebă fata, punându-și palma pe genunchii mei. — Habar n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
pregătită de altcineva. Eu am fiert niște ciuperci adunate din pădure... dacă vă face plăcere. — O să servim. Vă mulțumim mult. Am mâncat toți trei sandvișurile făcute de fată, ciupercile fierte de gazdă, fructele aduse cu noi și la sfârșit am băut ceai. N-am prea vorbit între timp. Vâjâitul pătrundea în încăpere ca o apă transparentă. Acoperea absolut orice alt zgomot. — Nu plecați niciodată de-aici? l-am întrebat. — Nu, a spus el liniștit, clătinând din cap. Așa s-a hotărât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Își ciuli urechile. Trebuie să verific mașinăria aia, să văd dacă funcționează ventilatorul și transformatorul. Trebuie să fac asta din jumătate în jumătate de oră. Sunteți amabil să mă așteptați în camera cealaltă? M-am întors în sufragerie și am băut cafeaua pregătită de bibliotecară. — Acela-i instrument muzical? mă întrebă ea. — Un tip de instrument. Există mai multe feluri și fiecare scoate sunetele lui specifice. — Arată ca niște foale. — Principiul de funcționare e același. — Pot să-l ating? — Bineînțeles. L-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
auzeam adierea vântului. Voiam să stau întins și să mă bucur cât mai mult de ele, privind cerul. Să trec pe la frizer să mă tund, să merg apoi în parcul Gaien și să mă întind pe iarbă. A, și să beau o bere rece. Înainte de a se sfârși lumea pentru mine. — O fi senin afară? am întrebat-o pe fată. — N-am de unde să știu, zise ea. — N-ai văzut buletinul meteo? — Nu. Te-am căutat toată ziua. Nu știam să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
am urinat? Când mă gândeam la ore, capul meu răsuna ca un coteț plin cu pui de găină în zorii zilei. Douăsprezece ore? Douăzeci și opt de ore? Treizeci și două de ore? Ce s-o fi întâmplat cu urina mea? Doar băusem și bere, și Cola între timp. Ba chiar și whisky. Unde s-a evaporat tot lichidul acela din mine? A, nu, alaltăieri m-au tăiat nemernicii ăia și m-am dus la spital. Mi-am dat seama că ieri a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ce gară? — De unde v-ați urcat. — Ne-am urcat la Shibuya. — Dar nu vă amintiți cât ați dat pe bilet, nu? — Nu-mi încarc mintea cu prețul biletelor. Dumneavoastră vă amintiți cât costă o cafea la McDonald’s? — Eu nu beau cafea la McDonald’s, zise controlorul. Nu-mi arunc banii pe-așa ceva. Am presupus și eu. Bineînțeles că nu se țin minte tot felul de prostii. — S-ar putea să aveți dreptate, dar cei care pretind că și-au pierdut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
prețioasă. N-avea decât să plouă apoi cu găleata o lună încheiată, ca în romanele lui J. G. Ballard, dar să aștepte până plecam eu din lumea asta. Mi-ar fi plăcut să stau tolănit pe iarbă, la soare, să beau bere. Altceva nu-mi doream. Nu vedeam nici un semn că ar înceta totuși. Norii grei păreau amenințători. Nici o fărâmă de cer senin printre ei. M-am gândit să cumpăr un ziar de dimineață și să aflu timpul probabil, dar chioșcurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
oribili. Bine că plouă! zise ea. — De ce? Dacă ar fi fost senin, ne-ar fi durut ochii și ar fi trebuit să așteptăm mai mult până ne obișnuiam cu lumina zilei. — Da, ai dreptate. Ce facem acum? — Mai întâi să bem ceva cald. Apoi mergem acasă și facem baie. Am intrat în supermarketul din apropiere și am cumpărat câte o supă de porumb și câte un sandviș cu ou și șuncă. Ospătărița mi s-a părut puțin șocată când ne-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de pieptul ei și-am auzit-o respirând. I-am pus lucrurile roz, uscate, lângă pernă și prăjiturile pe noptieră. Mă tenta grozav să mă bag în pat lângă ea, dar m-am abținut. M-am dus la bucătărie, am băut o cană cu apă, mi-am amintit de pipi și am intrat în baie, m-am întors la bucătărie și m-am așezat pe scaun. Am privit în jurul meu: robinet, boiler, ventilator, hotă, cuptor, oale și cratițe de diferite mărimi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
bine, am locuit opt ani în apartamentul acesta. M-am mutat aici împreună cu soția și pisica. Mai întâi a plecat soția, apoi pisica. Venise și rândul meu. Am luat o farfurioară în loc de scrumieră și mi-am aprins o țigară. Am băut un pahar cu apă. Opt ani! Nici nu-mi vine să cred că am rezistat atât de mult. Nu găsesc motive pentru care am rămas aici atâta vreme: apartamentul nu era grozav, nici ieftin, orientat spre apus, iar proprietarul nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de tot felul de reguli și mi-e dat să tot mai descopăr câte una. Încă mai ploua. M-am săturat să-mi pierd timpul la cumpărături, așa că am renunțat la pelerina de ploaie. Am intrat într-o berărie ca să beau bere și să mănânc stridii. Se cânta o simfonie de Bruckner. Nu știu a câta era, dar oricum, a fost prima oară când auzeam așa ceva într-o berărie. Mai erau ocupate doar două mese. La una, o pereche de tineri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
al Boleroului, dar îmi plăcea și îmi doream să dureze o veșnicie. M-am simțit apoi ca un nou-născut. M-am spălat pe mâini, m-am privit în oglinda care deforma imaginile, m-am întors la masă și mi-am băut berea. Când să-mi aprind o țigară, mi-am dat seama că le uitasem pe masa din bucătărie. Am chemat chelnerul, i-am cerut un pachet de Seven Stars și mi-a împrumutat un chibrit. Mi se părea că timpul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
părea că timpul stătea pe loc în berăria aia, dar limbile ceasului înaintaseră până la trei și zece minute. Nu mi-a venit o ideea mai bună de a-mi petrece timpul, decât să stau cu cotul rezemat de masă, să beau bere, să fumez și să privesc fix ceasul care marca trecerea timpului în felul său. Majoritatea activităților omenești se bazează pe presupunerea că viața merge înainte. Dacă eliminăm această presupunere, ce ne rămâne? Am scos portofelul din buzunar și am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
era la fel de clar lucrul acesta ca și ploaia. 34 La capătul lumii Craniile Am văzut păsările zburând peste dealul de vest acoperit de zăpadă înghețată. Apoi au dispărut din raza mea vizuală. Îmi încălzeam mâinile și picioarele la sobă și beam ceaiul pregătit de bătrân. — Ai de gând să citești vise în seara asta? mă întrebă el. O să se aștearnă zăpada și e periculos să urci dealul. Poate ar fi mai bine să nu te duci azi la bibliotecă. — Nu-mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și-am respirat adânc. Trăiam cu impresia că eram pe cale să pierd pe vecie toată această lume liniștită. — Vrei să mănânci ceva acum? mă întrebă ea. — Nu, nu mi-e foame. — Anunță-mă când ți se face foame. O cafea bei? — Da, mulțumesc. Mi-am pus mănușile la uscat pe mânerul sobei, mi-am întins degetele să mi le încălzesc și am privit-o în timp ce-mi turna cafeaua în ceașcă. Mi-a dat-o, dar s-a așezat singură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
mănușile la uscat pe mânerul sobei, mi-am întins degetele să mi le încălzesc și am privit-o în timp ce-mi turna cafeaua în ceașcă. Mi-a dat-o, dar s-a așezat singură la masă și și-a băut cafeaua. — E groaznic afară, am zis. Nu se vede nici la doi pași. O să mai țină câteva zile. Până nu dispar norii ăia cenușii, purtători de zăpadă, vremea nu se îmbunătățește. Mi-am băut jumătate din cafea și apoi m-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
singură la masă și și-a băut cafeaua. — E groaznic afară, am zis. Nu se vede nici la doi pași. O să mai țină câteva zile. Până nu dispar norii ăia cenușii, purtători de zăpadă, vremea nu se îmbunătățește. Mi-am băut jumătate din cafea și apoi m-am așezat, cu cafeaua în mână, pe scaunul din fața ei. Am pus cana pe masă și am privit-o tăcut câteva clipe. Un sentiment de tristețe pusese stăpânire pe mine de parcă mă absorbise o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
legate de tine. Nu mi-a mai rămas mult timp la dispoziție ca să mă gândesc pe îndelete la tot ce am de făcut, dar chiar dacă aș avea mai mult timp, aș ajunge probabil la aceeași concluzie. În timp ce-mi beam restul de cafea, mi-am formulat în minte decizia ca să fiu convins că nu greșesc. Indiferent de varianta pe care o alegeam, pierdeam ceva din mine. Cred că mâine după-amiază părăsesc orașul acesta. Încă nu știu cum și pe unde. O să-mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și suflet în ceea ce faci. Astea vor rămâne pe vecie neschimbate. Și tarta e delicioasă. Mai poți mânca? — Bineînțeles. Chiar și cinci porții când e vorba de tartă cu lămâie. Am mâncat înghețată de struguri, tartă cu lămâie și am băut cafea espresso. Desertul a fost minunat. Așa ar trebui să fie întotdeauna. Cafea mai bună nici că se putea! După ce-am terminat de mâncat, a venit bucătarul șef să ne întrebe dacă ne-a plăcut. I-am spus că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și a adus o tavă cu Chivas, pahare și gheață. Între timp, eu am ales niște casete și am dat drumul casetofonului. Printre casetele alese se aflau Jackie McLean, Miles Davis și Wynton Kelly. Până s-a terminat pizza, am băut singur Chivas și am ascultat Bags’ Groove și Surrey with a Fringe on Top. Fata și-a deschis o sticlă de vin. — Îți place jazzul vechi, nu? — Da, cel pe care-l ascultam prin cafenele când eram licean. — Nu asculți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și iar am cântat-o, dar brusc, fără nici un motiv, m-a cuprins o tristețe profundă. — O să-mi scrii? întrebă fata. — Da, îți scriu. Dacă se pot scrie scrisori de-acolo. Am împărțit vinul rămas în sticlă și l-am băut tot. — Cât e ceasul? am întrebat. — E miezul nopții, răspunse ea. 36 La capătul lumii Armonica — Chiar crezi că poți să-mi citești sufletul? întrebă ea. — Da, el e aici de multă vreme, dar n-am știut eu unde să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cuibăresc prin casele lor. Am închis ochii și am încercat să-mi amintesc câte ceva din Oraș: sălciile de lângă bancul de nisip, turnul de lângă Zidul de vest, centrala electrică din pădure, bătrânii stând la soare în fața blocului, animalele chircite, încercând să bea apă din copcile râului, firele de iarbă crescute printre dalele de piatră ale treptelor. Mi-am amintit foarte limpede și vârtejul la care am ajuns împreună cu ea. Apoi, parcela de pământ din spatele centralei, baraca abandonată, ruinele construcției și fântâna de lângă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
că privesc un hotel grandios care a dat faliment și-și închide porțile, dar eu sunt obligat să asist la scoaterea canapelelor și candelabrelor, la închiderea ferestrelor, una câte una, la îndepărtarea perdelelor și a draperiilor. Stăteam amândoi pe canapea, beam bere și priveam craniul. — Luminează ca să-ți arate că reacționează la prezența ta? întrebă ea. — Nu știu exact, dar s-ar putea. Dacă nu la prezența mea, tot reacționează el la ceva. Am băut toată berea. Era o liniște în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]