29,899 matches
-
o atenție deosebită. Urechea, receptoare a mesajelor cosmice, concentra preocupări specializate. Misterele gândirii, fiind create de creier, se acorda acestuia o atenție și curiozitate particulare. într-un papirus îi sunt descrise meningea, circumvoluțiunile, vasele scoarței cerebrale. În papirusul Ebers sunt citați ca specialiști curatori medicul (surm), preotul (sahmet) și magicianul. școlile de medicină erau pe lângă temple. Triada teologie, magie, medicină a fost o realitate competițională între terapeuții hieratici și cei empirici, laici. O grijă aparte era acordată farmacopeei și instrumentarului medical
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prea mare de sânge în țesuturi duce la îmbolnăviri. A studiat nervii periferici. Riguros ca și Hippocrat în stabilirea diagnosticului, acest mare practician a salvat de la moarte pe Antiohus, fiul regelui Persiei. Mai puțin cunoscuți — doar în medicina alexandrină mai cităm pe Philinos din Cos și Serapion din Alexandria care încearcă să concilieze empirismul cu dogmatismul. Școala din Alexandria, se înscrie astfel în Istoria Medicinei prin contribuția pe care o aduce la dezvoltarea anatomiei și fiziologiei și la practicarea chirurgiei în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
arte. în cărțile 32, 19, 20 întâlnim informații medicale și de istorie medicală. Medicina Plinii este o carte rezumativă și explicativă care neindicând sursele, pare a fi o compilație. Persistența magiei împiedică dezvoltarea impetuoasă a științelor, a medicinei. Poate fi citat în acest sens medicul roman Claudius Aelianus (sec. II d.Chr.) care pune accent pe fantezie, ca și înaintașul său grec Alexandru din Cnidos (sec. I d.Chr.). În acest prim secol al erei noastre se observă o înclinație spre sinteze
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
discernământ, medicii nu au beneficiat prea mult în raport cu medicina hippocratică prin care tonifierea spiritului contribuie la eficiența tratamentului bine gândit. Diaspora le-a oferit evreilor confruntarea de idei, lărgirea orizontului și creșterea premiselor pentru avântul medicinei iudaice de mai târziu. Cităm, în acest sens, pe medicul Assaph Iudeul sau Tiberiadul care, orientat de Hippocrate, Dioscorides și Galen, scrie un tratat medical „Ghidul doctorului“ în care maladiile sunt văzute și într-un mod mai original, unele fiind congenitale (sec. VI d.Chr
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
edificat , ca și la Hippocrat, pe caracter, pe virtute, pe legea morală. Malkhir rabinul îi introduce opera în Franța, în secolul VIII. Acesta înființează la Narbon o școală rabinică după modelul celor din Arles, Lunel, Nîmes, Beaucaire, Béziers. Le-am citat ca să înțelegem prezența unui mare număr de evrei în Occident, dintre care tot mai mulți vor deveni medici, farmaciști, fondatori de spitale etc. Assaph din Tiberiada mai scrie un tratat asupra pulsului, unul asupra urinelor și o carte de terapeutică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
enciclopedică, se făcea practică în spital. Textele medicale din operele lui Hippocrat și Galen erau traduse în arabă, latină, ebraică și constituiau baza cursurilor. Din această școală au ieșit printre alții longobardul Gariopontus, autor al mai multor cărți, dintre care cităm enciclopedia medicală în 5 părți intitulată Passionarius. Aici sunt studiați Hippocrat, Galen și alți medici greco-romani de seamă. Arhiepiscopul Alphanos întâi din Salerno scrie Premnon medicon și De quatuor humoribus corporis humani. În activitatea școlii salernitane erau și femei ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1366 s-a acceptat disecția la Montpellier. Aici au venit mari profesori, au fost excelenți elevi și au ieșit mulți medici de renume. Nostradamus (Michel de Notre Dame) medicul astrolog și literat tot aici s-a format. Istoriile medicale detaliate citează mulți anatomiști, medici generaliști, farmacologi, care s au format în acest centru medical. La rândul lor, universitățile citate au format personalități în diferite domenii, ilustrând în onoare atributul de universalitate al medicinei. Spre aceste universități au venit tineri din toată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
matematician; Ametius Foesus traducător al lui Hippocrat și autor al Economia Hippocratis în care unifică medicina cu filosofia; François Rabelais medic, romancier, pedagog ș.a. Dar și nemedici, oameni de știință și filosofi s-au interesat realmente de medicină. L-am citat pe Roger Bacon, dar și pe Copernic, Montaigne ș.a. Nu se poate să nu arătăm și contribuția pictorilor Renașterii la faima medicinei: Albert Dürer scrie o carte de anatomie cu planșe studiu pentru artiști, Michelangelo într-o încăpere mai tainică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
psihopatiilor, a diferitelor deficite cerebrale, dezechilibre mentale, distingând între manifestările epileptice, stările de excitație nervoasă și psihoze. Dar faima medicinii în Renaștere este dată de anatomiști. Numărul lor e mare și numele unora a rămas înscris în principala lor descoperire. Cităm doar câteva exemple: Trompa lui Eustache; Puntea lui Varole; Arcada lui Riolan; Canalul lui Arantius, Cavitățile Vesal și Botal. Numele altor mari medici este legat de tratatele pe care le-au scris. Pe lângă cele de care am vorbit și de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Puntea lui Varole; Arcada lui Riolan; Canalul lui Arantius, Cavitățile Vesal și Botal. Numele altor mari medici este legat de tratatele pe care le-au scris. Pe lângă cele de care am vorbit și de altele asupra căror ne vom opri, cităm: De Dissectione (1545) de Charles Etienne și tot ilustrativă pentru această epocă foarte productivă este Histoire de la Composition du Corps Humain 1556 a lui Jean Valverde de Amusco, ilustrată de Becerra. DOI MEDICI FILOSOFI: PARACELSUS șI CARDANUS Paracelsus este numele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
autor al unor valoroase tratate de chirurgie (1571), între care: Chirurgie Universelle. Confrații săi europeni cu nume de răsunet, îi sunt competitivi: în Italia Guido-Guidi (m.1569), în Anglia William Clowes (m.1604), în Germania Hilden (m.1634), pentru a cita doar câțiva dintre marii chirurgi ai Renașterii. UN FIZIOLOG: JEAN FERNEL (1497 - 1558) Născut în nordul Franței, cu înclinații spre cunoașterea complexă a lumii și universului, Fernel face studii de matematici și astronomie, de geodezie, de filosofie, dar la un
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cesalpino, medic, filosof și botanist, a descris pentru prima dată mica circulație a sângelui de la inimă la plămâni unde „se amestecă cu aerul“ curățindu se, așa cum specifică în Questions médicales (Probleme medicale). Tot între precursorii parțiali ai lui Harvey mai cităm pe Juan de Valverde în Istoria compunerii corpului uman (1556), pe Carlo Ruini (1598), pe Eustachio Rudio și pe Gaspard Aselli în sec. XVII, care cu un an înainte de Harvey (1627) scrie despre circulația sângelui prin „vene arterioase“ și se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
leac și în acest secol. Luesul adus de soldații străini, de cărăușii comerciali ca și alte boli venerice încep să se extindă. Spitale pentru luetici vor apărea abia în secolul următor. În această perioadă s-au impus diverse personalități medicale. Cităm pe doctorul „Nicolae filosof“ din Ianina cu studii la Veneția și despre care scrie Antim Ivireanu în Cartea Bucuriei, apărută în 1705. Dimitrie Cantemir scrie despre Andrei Lichinios, iatrofilosof și cel dintâi medic la Curtea domnească; avea studii la Padova
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Laënnec s-au impus timpului ca valabile până astăzi. Prin observații, analize, analogii exacte Laënnec a făcut din clinică un domeniu de metode precise de investigație de rigoare științifică, deschizând calea medicinei moderne. Dintre adversarii de temut ai lui Laënnec cităm pe François Broussais (1772 - 1838) autor de cărți medicale cu o concepție simptomatologică centrată pe fenomenele inflamatorii și pe iritabilitate, tratamentele constând în dietă și sângerări. Bătăios și ateu, atacator și al lui Corvisart și Bichat, Broussais a fost urmărit
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Lister din Anglia și Ignaz Semmelweis precum și a medicilor vienezi pentru antisepsie și asepsie. Chirurgii fiind diplomați în medicină, ajung și competenți clinicieni în continuă cooperare cu anatomopatologii. Numărul lor e tot mai mare și dintre cei mai cunoscuți îi cităm pe francezii Joseph Réchamier, Jacques Lis, Auguste Nelaton, Dominique, Larrey (chirurg militar în campaniile napoleoneene) și mai ales Guillaume Dupuytren, strălucit operator, însetat de glorie și bani, dar și ros de invidii. Tot cu ecou în lumea medicală sunt englezii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
monument, în Bremen, întru eternitatea lor, căci ei au dovedit cu propria lor viață că se poate privi în interiorul organismului uman. Din acest moment fiziologia funcțională ca și patologia, devin cu adevărat științifice. Röntgen, Bécquérel, soții Curie, Koch, Alexis Carrel, citați pentru acest început de secol sunt deținători ai Premiului Nobel, dovedind cu prisosință conexiunea dintre medicină și fizică. LABORATOARELE BIOCHIMICE ȘI ENDOCRINOLOGIA În sec. XX implicarea chimiei în progresul medicinei este o evidență. Implicarea ei la studiul corpului uman o
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Isaacs și Lindemann. Doar după numai doi ani (1959) este descoperit cortizonul. Canceroșii, deocamdată așteaptă cu încredere și își prelungesc viața cu operații, medicamente paleatorii etc. Lupta împotriva flagelului se reflectă și în numărul mare de cercetători, societăți, asociații anticancer. Cităm Imperial Cancer Research Foundation (1901), Asociația Française pour l’Etude du Cancer (1906), Institut Pasteur, Institut du Cancer ș.a. Speranța crește dar și numărul afecțiunilor canceroase crește ca și îngrijorarea dată statistic de cele 100.000 de victime anual numai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de competență donator- primitor e unul de compatibilitate, de nerespingere. în materie de transplanturi viitorul e plin de promisiuni și surprize, piedicile mentalitare, treptat, fiind depășite. Imunologia va micșora riscurile. Între medicii care au susținut ideea transplanturilor de organe îl cităm pe Alexis Carrel (1873 - 1944), cultivatorul de țesuturi artificiale și care a pus la punct tehnica de suturare a vaselor (Premiul Nobel, 1912). Carrel a ajuns universal prin acest premiu și prin numeroasele sale cărți între care și L’Homme
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în domeniul biologiei (1938), prin care filosoful G. Marinescu atestă realitatea cauzalității fenomenelor și a determinismului, ca și cea a evoluției naturale, ca lege a dezvoltării. Dar, înainte de toate G. Marinescu este prezent în tratatele de medicină modernă ca neurolog, citat printre savanții în domeniu, care susțin concepția neuronală inițiată de Wilhelm His (1831 - 1904) și August Forel (1848 - 1931), potrivit căreia neuronii au între ei relații de contiguitate și nu de continuitate, fapt ce a înlesnit înțelegerea dinamicii sistemului nervos
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Embriologie din București. își continuă cercetările și studiile la Chicago, Woob- Hale și Londra până în 1936. Se întoarce în laborator și la catedră, la Iași, unde se afirmă și ca scriitor, fondând revista însemnări ieșene (1936). Între descoperirile sale cităm: sistemul porthipofizar (1932), raporturile dintre aparatul endocrin și diencefal, structura pericardului și durei-mater, dubla inervare a fibrei musculare, descoperirea unui complex de substanțe excitante pentru creier „cerebrostimulina“, în lichidul cefalorahidian ș.a. În 1935 - 1936 este invitat să facă demonstrații experimentale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
au adus contribuții valoroase în citologie și în oncologie. în parazitologia medicală se afirmă la Iași Nicolae Leon (1862 - 1931), elev al naturalistului Ernst Haeckel, ale cărui lucrări în domeniul helmintiazelor și malariei au fost recunoscute pe plan mondial, fiind citat în tratatele internaționale de specialitate. De numele său rămâne legată prima lucrare de cercetare a medicinei populare românești intitulată „Istoria medicală naturală a poporului român“ publicată în 1902 la Iași. A refuzat titlul oferit de Academia Română pe motivul că el
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
al Clinicii de puericultură din București, conturează acest domeniu în cadrul pediatriei. În 1948 se ființează cinci facultăți de pediatrie și în 1949 ia ființă Institutul cercetărilor științifice privind sănătatea, educația și dezvoltarea copiilor. între medicii consacrați în pediatrie și puericultură cităm: șt. Graçoski, I. Oreviceanu, A. Iancu, I. Nicolau ș.a. Pentru asigurarea sănătății copilului se fac eforturi financiare de eradicare a bolilor specifice vârstei prin vaccinări obligatorii, controale sanitare în școli, medici școlari, o atenție sporită acordându-se bolilor infecțioase între
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
deciziile greșite privind școala, examenele, viața sexuală, prieteniile etc. au mai multe consecințe negative decât au avut anterior. Există studii care au arătat că adolescența nu este o perioadă de „furtună și stres” și nici perioada problemelor de comportament. Bandura, citat de autorii Enciclopediei internaționale a educației (The International Encyclopedia of Education) a observat că majoritatea adolescenților au adoptat atât de mult standardele și valorile părinților, încât restricțiile impuse de acești di urmă se reduc destul de mult. Ideea de „furtună și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
OZN-uri ș.a.) sunt orchestrate în această trilogie flamboaiantă, care oferă o relevantă aplecare asupra unor chestiuni fundamentale ale actualității, dar și de totdeauna, înscrise sub semnul postmodernismului radical. Deși începe ca un jurnal, Călătorie neizbutită (1998) conține pasaje cvasipamfletare, citate din intervenții publicistice ale unor preopinenți, fiind o carte de reflecție morală cu referire la o polemică în care Ț. a fost implicat și la reacția diferitelor personaje (reale) ale vieții publice culturale. Incomodă pentru mulți, lucrarea a fost boicotată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
talentului oratoric, își împrumută exemplele în mai multe rânduri din arta comedianților. Pentru a-i arăta avocatului că nu ar fi convingător decât dacă încearcă momentan să împărtășească neliniștile clientului său, Quintilian, care a practicat el însuși ca avocat, îl citează drept model pe actorul care, deși pronunță cuvinte fictive, iese uneori din scenă tulburat, furat de jocul său. Când vom fi nevoiți să trezim milă, să credem că nenorocirile pe care le deplângem au căzut asupra noastră și să ne
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]