30,920 matches
-
află Muzeul Warmii și Mazur. Castelul construit în anii 1346-1353 era constituit dintr-o aripă cu partea nord-vestică ce se deshidea într-o curte dreptunghiulară. Accesul în castel este înconjurat de un inel format din pereți protectori compuși dintr-un pod mobil, din partea Łyny. Aripa din sud-vest a castelului a fost construită în secolul XV. Turnul este din perioada mijlocului secolului al XIV-lea, fiind situat în colțul de vest al șantierului, restaurata lui a fost efectuată în secolul al XVI
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
a palatului, în același timp fiind eliminați și o parte din pereți. În anul 1779 aici s-a aflat Ignacy Krasicki. După aderarea Warmii (1772), castelul s-a aflat sub jurisdicția structurii ce răspundea de controlul moșiilor nobiliare. În 1845, podul de peste șanț a fost înlocuit de un baraj ce făcea unirea castelului cu orașul. În anii 1901-1911 a fost efectuată reparația generală a castelului, dar au fost distruse fragmente importante ale monumentului. A fost modificat nivelul podelei, iar în mănăstire
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
1407-1410 pe locul construcției anterioare, cu scopul de a consolida mai bine clădirea înconjurată de un zid și un șanț. Șanțul era adânc și a fost umplut cu apă. Intrarea în castel a fost pe partea din vest, peste un pod mobil aflat peste șanț, intrarea fiind efectuată prin porți duble. Partea din față a castelului avea următoarele funcții: meșteșugărie centrală, cu o fabrică de bere, o moară, o forjă. Cu din partea de vest erau grajduri și hambarele. La sfîrșitul secolului
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
a două rîuri: Łyny și Symsarny, de asemenea era protejat din partea de est și de sud de un zid și șanț. În partea de sud se află camerele. Intrarea în castel din partea orașului se efectua prin poarta Bramę Młyńską de pe pod, în apropiere se situa o moara de apă. Camerele de castel au fost separate doar de un șanț uscat. În colțul de sud-est a castelului se afla un turn înalt, iar în restul colțurilor erau mici turnuri pe console. Aceste
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
Domenico dell’Allio, constructorul clădirii Landhaus din Graz. Noul loc al Porții de Fier, care semăna din punct de vedere vizual cu Paulustor, se afla la nivelul străzii "Hans-Sachs-Gasse". În clădirea unde se afla poarta era amenajat arestul poliției. Un pod din lemn se afla în fața porții și traversa fostul șanț din jurul zidurilor. Construcția arterei Ringstraße în secolul al XIX-lea și demolarea zidurilor au determinat distrugerea Porții de Fier în anii 1859 și 1860. Locul porții este amintit astăzi de
Am Eisernen Tor (Graz) () [Corola-website/Science/327992_a_329321]
-
legături puternice cu Imperiul Habsburgic, dar și a abolirii iobăgiei, impozitării marilor proprietăți funciare, finanțării dezvoltării prin intermediul capitalului străin, fondării unei bănci naționale și a salariului în bani pentru angajați. Széchenyi a fost unul dintre cei care a susținut construcția podului suspendat peste Dunăre dintre Busa și Pesta. Inițiativele lui Széchenyi au eșuat deoarece el a sperat în mod greșit că magnații vor fi interesați să le pună în practică, iar ritmul reformelor era prea mic pentru mica nobilime. Cel mai
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Marienbrücke (denumit și "Pöllatbrücke") este un pod construit peste defileul Pöllat, direct vizibil de la Castelul Neuschwanstein. El se află localizat în comuna Schwangau din apropiere de orașul Füssen (în sudul landului Bavaria, Germania). Podul a fost denumit după regina Maria. În anul 1845 regele Maximilian al II
Marienbrücke (Neuschwanstein) () [Corola-website/Science/327207_a_328536]
-
Marienbrücke (denumit și "Pöllatbrücke") este un pod construit peste defileul Pöllat, direct vizibil de la Castelul Neuschwanstein. El se află localizat în comuna Schwangau din apropiere de orașul Füssen (în sudul landului Bavaria, Germania). Podul a fost denumit după regina Maria. În anul 1845 regele Maximilian al II-lea al Bavariei a dispus construirea unei punți de lemn peste defileul Pöllat, care a trebuit să fie înlocuită câțiva ani mai tarziu. În 1866, regele Ludovic
Marienbrücke (Neuschwanstein) () [Corola-website/Science/327207_a_328536]
-
punți de lemn peste defileul Pöllat, care a trebuit să fie înlocuită câțiva ani mai tarziu. În 1866, regele Ludovic al II-lea a cerut atelierelor de lucru Gustavsburg ale companiei Cramer-Klett & Co (azi MÂN AG) din Nürnberg înlocuirea acestui pod printr-o construcție de fier proiectată de comisarul regal de construcții Heinrich Gottfried Gerber. În timpul construcției podului Marienbrücke a fost testată cu succes pentru prima dată o metodă de construcție complet nouă: la o înălțime de 90 de metri deasupra
Marienbrücke (Neuschwanstein) () [Corola-website/Science/327207_a_328536]
-
1866, regele Ludovic al II-lea a cerut atelierelor de lucru Gustavsburg ale companiei Cramer-Klett & Co (azi MÂN AG) din Nürnberg înlocuirea acestui pod printr-o construcție de fier proiectată de comisarul regal de construcții Heinrich Gottfried Gerber. În timpul construcției podului Marienbrücke a fost testată cu succes pentru prima dată o metodă de construcție complet nouă: la o înălțime de 90 de metri deasupra defileului Pöllat au fost ancorați suporți pe ambele părți ale muntelui, fără a fi susținuți de alte
Marienbrücke (Neuschwanstein) () [Corola-website/Science/327207_a_328536]
-
testată cu succes pentru prima dată o metodă de construcție complet nouă: la o înălțime de 90 de metri deasupra defileului Pöllat au fost ancorați suporți pe ambele părți ale muntelui, fără a fi susținuți de alte elemente de sprijin. Podul a fost restaurat în anul 1984, suporții ancorați în rocă trebuind să fie înlocuiți.
Marienbrücke (Neuschwanstein) () [Corola-website/Science/327207_a_328536]
-
continentale. Pe lângă cele 49 de state (excepție fac doar Hawaii) este unicul oraș în care niciodată n-a fost semnalată o temperatură sub 0 °C. Orașul este situat la 150 km de Cuba și este legat de uscat printr-un pod cu o lungime de 11 km. O trăsătură distinctivă a insulei este aeroportul propriu. Zborul până la Miami durează o oră. De asemenea, se poate ajunge cu autobuzul timp de 4 ore (biletul costă aprox. 40 dolari). Strada principală a insulei
Key West () [Corola-website/Science/327223_a_328552]
-
„Podul” este o nuvelă filozofică scrisă de Mircea Eliade în decembrie 1963 și publicată în anul 1966 în revista "Ființa românească" din Paris (Franța), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, prelungind și concentrând dimensiunea metafizică indiană, existentă în mai multe din scrierile sale. Nuvela prezintă o discuție stranie purtată într-un tren de patru prieteni, care evidențiază existența misterului sacru în profan/cotidian. „Podul” are la bază teoria ambivalenței evenimentului, adică a coexistenței în aceeași ființă sau în același lucru a două universuri contrarii („coincidentia oppositorum”). Nuvela încearcă să evidențieze existența unor semnificații secrete, transcendentale, în întâmplări aparent banale. Într-una din zile, pe când
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
a două universuri contrarii („coincidentia oppositorum”). Nuvela încearcă să evidențieze existența unor semnificații secrete, transcendentale, în întâmplări aparent banale. Într-una din zile, pe când mergeau cu trenul de la București la via Gorgani din Dobrogea, lângă mare (ceea ce presupunea trecerea pe podul de la Cernavodă), trei prieteni cu vârste destul de înaintate (naratorul Vladimir, Gologan și Zamfirescu) se întâlnesc în compartiment cu Onofrei, un alt prieten. Între ei începe o discuție, fiecare relatând o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Nuvela este formată din întretăierea
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Ele hoinăresc prin gări fără a găsi drumul dorit spre "„paradisul pierdut, un soi de tărâm mitic, auroral în care bătrâna tânjește a se reintegra după «marea trecere»”". În final, se întrevede o ieșire din acel labirint: "„O să treacă pe la pod. Fata spune că au să treacă pe acolo!”". La sfârșitul nuvelei, trenul oprește foarte aproape de Pod, iar Onofrei coboară într-o gară de a cărei existență nimeni nu știa. Personajele nuvelei sunt patru prieteni ce se întâlnesc într-un compartiment
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
mitic, auroral în care bătrâna tânjește a se reintegra după «marea trecere»”". În final, se întrevede o ieșire din acel labirint: "„O să treacă pe la pod. Fata spune că au să treacă pe acolo!”". La sfârșitul nuvelei, trenul oprește foarte aproape de Pod, iar Onofrei coboară într-o gară de a cărei existență nimeni nu știa. Personajele nuvelei sunt patru prieteni ce se întâlnesc într-un compartiment de tren și prezintă fiecare o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Cei patru prieteni sunt următorii
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Onofrei coboară într-o gară de a cărei existență nimeni nu știa. Personajele nuvelei sunt patru prieteni ce se întâlnesc într-un compartiment de tren și prezintă fiecare o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Cei patru prieteni sunt următorii: Nuvela „Podul” a fost scrisă în decembrie 1963, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii.<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> Autorul își manifesta
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Horia, Virgil Ierunca, Emil Turdeanu și Virgil Veniamin. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Podul” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
joc al vieții și al morții în plasa iluziilor, ele rătăcindu-se și reîntorcându-se permanent. Singura posibilitate a „ieșirii” din labirintul iluziilor este „educarea” unei cunoașteri latente, preexistente, a sinelui; cunoașterea se realizează numai printr-o ruptură, printr-un pod care trebuie trecut. Condiția umană este considerată o situație aparent fără ieșire asemănătoare cu o cameră fără uși și ferestre sau cu un tunel care se termină în peretele muntelui. Pe măsură ce timpul trece pereții se apropie, iar acoperișul pare că
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
într-o localitate necunoscută din trenul ce se îndrepta spre via de la Gorgani: "„Și, ca din întâmplare, când a ajuns la capătul culoarului, trenul s-a oprit și a coborât. Nu bănuisem că mai există o gară atât de aproape de Pod. Niciodată n-am mai reușit să-mi amintesc numele ei”". Podul este un element simbolic ce leagă cele două planuri (fizic și spiritual) ale existenței umane. Traversarea sa simbolizează trecerea ființei umane către un plan temporal cu valențe sacre, în
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
de la Gorgani: "„Și, ca din întâmplare, când a ajuns la capătul culoarului, trenul s-a oprit și a coborât. Nu bănuisem că mai există o gară atât de aproape de Pod. Niciodată n-am mai reușit să-mi amintesc numele ei”". Podul este un element simbolic ce leagă cele două planuri (fizic și spiritual) ale existenței umane. Traversarea sa simbolizează trecerea ființei umane către un plan temporal cu valențe sacre, în care există numeroase niveluri de semnificație, printre care și conceptul de
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
uităm. Iar când nu le uităm, nu știm să le recunoaștem”". Criticii literari ce au analizat nuvela s-au exprimat laudativ la adresa ei, remarcând fragmentarea sa epică și complexitatea simbolistică, „într-un stil deliberat complicat”. Academicianul Eugen Simion evidenția că „Podul” prezintă câteva acte de manifestare a sacrului (hierofanii), „alternând notația eseistică (despre gândirea occidentală, de pildă, care n-ar mai fi făcut nici un progres de la presocratici) cu colaje de fapte epice, răsturnate, fragmentate ca în Guernica lui Picasso”. Într-un
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
care n-ar mai fi făcut nici un progres de la presocratici) cu colaje de fapte epice, răsturnate, fragmentate ca în Guernica lui Picasso”. Într-un studiu vast consacrat lui Eliade, profesorul israelian Moshe Idel scria că nuvela „scurtă și destul de enigmatică” „Podul” conține o reflecție interesantă și de o lungime considerabilă cu privire la camuflarea sacrului în cotidian, ce clarifică originile acestei teorii pe care prozatorul o considera cheia de boltă a tuturor scrierilor sale de maturitate. Textul metafizic și enigmatic al nuvelei ar
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
considera cheia de boltă a tuturor scrierilor sale de maturitate. Textul metafizic și enigmatic al nuvelei ar oferi astfel accesul către sacralitate prin cultură, adâncind conceptul de coincidentia oppositorum și transfigurând creator momentul istoric. Filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela „Podul” este foarte reușită datorită „discursivității excesive” și a guvernării strategiilor narative ale fantasticului de către coincidentia oppositorum, dar nu reușește totuși să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Dialectica conceptului de coincidentia oppositorum este prezentă în
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]