29,703 matches
-
Onești, Moinești, Buhuși, Podu Turcului, Piatra Neamț, Roman, Târgu Neamț și Bicaz. Curtea de Apel Bacău este organizată potrivit următoarelor acte normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice din Constituția României. Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judiciară republicată în Monitorul Oficial nr. 827 din 13 septembrie 2005; Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 prin care se aprobă Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești emis de Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr. 958
Curtea de Apel Bacău () [Corola-website/Science/326867_a_328196]
-
confortabile de clasă I, ÎI, III ele fiind dotate cu aer condiționat , monitoare LCD ,internet Wireless (și prizele aferente pentru laptopuri), grupuri sanitare (unul fiind adaptat pentru persoane cu dizabilități). Deocamdată, râma se află în proprietatea companiei Remar ,iar dacă Republică Moldova își va arăta disponibilitatea de a continua acest proiect , ar mai fi putea fi modernizate încă 14 automotoare. De când a fost produs automotorul D1, au avut loc doar două accidente grave unul în Ucraina 1986 și altul în Rusia
D1 (tren) () [Corola-website/Science/325682_a_327011]
-
familie aristocratică, unii critici sugerează o legătură autobiografică cu autorul ei. Povestirea a fost trimisă de Poe la un concurs de scriere organizat de "Saturday Courier". Deși nu a câștigat, ziarul a publicat-o în ianuarie 1832. Ea a fost republicată cu permisiunea lui Poe, doar de două ori în timpul vieții sale; subtitlul său a fost abandonat la publicarea sa finală. Poe intenționa să o includă în colecția "Tales of the Folio Club" sau într-o alta denumită "Phantasy Pieces", deși
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
atribuit numele lui Poe, dar este recunoscută ca fiind prima povestire publicată de Poe. Probabil că Poe nu a fost plătit pentru publicarea ei inițială. Subtitlul „A Tale in Imitation of the German” a fost adăugat atunci când povestirea a fost republicată în "Southern Literary Messenger" în ianuarie 1836, probabil pentru a profita de interesul popular pentru ficțiunea germană de groază. El a fost eliminat la publicarea sa ca parte a colecției "Tales of the Grotesque and Arabesque" din 1840. „Metzengerstein” a
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
D. Larungu și Sofia Nădejde. O variantă modernă a traducerii a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Umbră - O parabolă” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind republicată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași.
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]
-
of Philadelphia: Edgar Allan Poe”. El a fost inclus mai târziu în colecția de poezii "The Raven and Other Poems" (1845) a lui Poe. În același an, el a fost inclus pentru prima dată în „Ligeia” atunci când povestirea a fost republicată în numărul din 15 februarie 1845 al "New York World". „Ligeia” a fost republicată din nou cu „Viermele biruitor” în numărul din 27 septembrie 1845 al revistei "The Broadway Journal", al cărei editor era Poe. Acest lucru nu era ceva neobișnuit
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
de poezii "The Raven and Other Poems" (1845) a lui Poe. În același an, el a fost inclus pentru prima dată în „Ligeia” atunci când povestirea a fost republicată în numărul din 15 februarie 1845 al "New York World". „Ligeia” a fost republicată din nou cu „Viermele biruitor” în numărul din 27 septembrie 1845 al revistei "The Broadway Journal", al cărei editor era Poe. Acest lucru nu era ceva neobișnuit pentru Poe, care a inclus și poeziile „The Coliseum” și „To One in
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
halucinație a naratorului, indusă de opiu, și nu există o dezbatere dacă povestirea era o satiră. După prima publicare a povestirii în revista "The American Museum of Science, Literature and the Arts" din Baltimore, ea a fost revizuită substanțial și republicată pe tot parcursul vieții lui Poe. Naratorul nedenumit descrie calitățile Ligeii, o femeie frumoasă, pasională și inteligentă, cu părul ca pana corbului și ochii închiși la culoare, despre care crede că a întâlnit-o „într-un oraș mare, plin de
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
a plagiat, în realitate, poezia. Cu toate acestea, „Palatul bântuit” a fost unul dintre poemele evidențiate în "The Poets and Poetry of America" a lui Griswold, una dintre primele antologii de poezie americană, publicată în 1842. Atunci când poezia a fost republicată de "New World" în 1845, Charles Eames a descris-o ca fiind rafinată. „Putem căuta cu dificultate în întregul cuprins al Poeziei americane o imagine de o spiritualitate mai intensă și mai strălucitoare”. Compozitorul francez Florent Schmitt a scris în
Palatul bântuit () [Corola-website/Science/325831_a_327160]
-
lui Lyle Monroe au fost ulterior cuprinse în diferite culegeri ale lui Heinlein și atribuite lui. Toate operele atribuite inițial lui Anson MacDonald, Caleb Saunders, John Riverside și Simon York, precum și multe dintre operele atribuite lui Lyle Monroe au fost republicate ulterior în diferite antologii ale lui Heinlein, fiind atribuite lui. La insistențele lui, trei dintre povestirile lui Lyle Monroe (marcate cu '§') nu au fost niciodată publicate în antologiile lui Heinelin pe perioada vieții lui. The Heinlein Prize Trust s-a
Bibliografia lui Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/325033_a_326362]
-
One Day Remains" - primul lor album de studio realizat cu "Wind-up Records" în august 2004 - a obținut doar aur. După primul turneu al trupei, în anul 2006, aceștia au renunțat la contractul cu "Wind-up Records" și au semnat cu "Universal Republic", cu care au lansat al doilea album, "Blackbird", în octombrie 2007. Deși primul album a primit critici mixte, cel de-al doilea a avut un mai mare succes din acest punct de vedere. "" au petrecut următorii doi ani mergând în
Alter Bridge () [Corola-website/Science/325157_a_326486]
-
fost educate în prealabil și care e menită să lupte pentru reinstaurarea capacității de a gândi original, nu într-un mod pre-programat. Povestirea a fost publicată inițial în numărul din februarie 1958 al revistei "If: Worlds of Science Fiction", fiind republicată ulterior în culegerea de față, în retrospectiva din 1969 "Opus 100" și în antologia din 1986 "Robot Dreams". În introducerea scrisă pentru Robot Visions, Asimov consideră această povestire ca fiind una dintre notabilele povestiri cu roboți. În viitorul îndepărtat, omenirea
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
revistei "Planet Stories", Malcolm Reiss, era interesat de povestire. După încă o rescriere - care a înlăturat dimensiunea religioasă - Reiss a acceptat povestirea pe 7 octombrie 1941, publicând-o în primăvara anului 1942 cu titlul "Black Friar of the Flame" și republicând-o în 1952 în "Tops in Science Fiction". La mii de ani în viitor, o rasă reptiliană de pe Vega stăpânește o treime din galaxie, inclusiv Pământul, restul galaxiei fiind ocupată de o serie de planete umane mulțumite să-și mențină
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
nu era recomandată pentru tinerii cititori. Aceasta ar putea fi cauza eliminării sale rapide din ediția americană și unele surse presupun că editorul a crezut că povestirea era prea scandaloasă pentru publicul american. Ca urmare, această povestire nu a fost republicată în SUA timp de mai mulți ani, fiind ulterior inclusă în volumul ""Ultima reverență"". Chiar și astăzi, mulți editori americani ai canonului holmesian o includ în "Ultima reverență", în timp ce majoritatea edițiilor britanice păstrează povestirea la locul ei inițial din "Memoriile
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
o ediție omnibus cuprinzând trei romane scrise de John Brunner, aparținând seriei "Planetele exilaților de pe Zarathustra". O primă variantă a romanului a fost publicată în 1963 cu titlul "Castaway's World". În 1974, Brunner a extins romanul și l-a republicat cu titlul prezent în ediția omnibus. În urma unei catastrofe cosmice, planeta Zarathustra a fost distrusă. Cei care au reușit să o părăsească la timp au plecat spre planetele din apropiere, punând bazele unor noi lumi. Una dintre navele cu refugiați
Victimele novei () [Corola-website/Science/324606_a_325935]
-
unui căpitan despotic, dornic să revină în spațiu cu orice preț, chiar sacrificând colonia ale cărei baze le pusese polymathul. Inițial, romanul a apărut în 1962 cu titlul " Secret Agent of Terra". În 1969, Brunner a revizuit și extins romanul, republicându-l sub numele prezent și în ediția omnibus. Au trecut multe sute de ani de la coborârea primelor două nave. Generațiile au trecut, noi așezări și ținuturi apărând pe suprafața planetei într-o societate care amintește de perioada medievală. Guvernul pământean
Victimele novei () [Corola-website/Science/324606_a_325935]
-
noi" em:t nu au avut coperți cu tematica anilalelor, dar a purtat același design estetic general, și au folosit același sistem de numerotare. Tematica design-ului coperților cu animale a fost creată de firma de design britanică, The Designers Republic, deasemenea bine cunoscută pentru colaborarea ei îndenlungată cu casa de discuri Warp Records. Release-urile em:t de după 2003 au fost proiectate de firma de design din Cambridge, db|design. Toate release-urile em:t sunt catalogate cu un număr de patru
Em:t Records () [Corola-website/Science/326049_a_327378]
-
Peter Willes, 24, her son. Frieda was only 35! Not knowing what to do with Frieda’s calm, sophisticated style, Warners loaned her ouț to a number of studios during this period. Two of her better roles were leads at Republic. Aș a lawyer în Porția on Trial, for which she received high critical praise, and Woman Doctor. În the latter she co-starred with Henry Wilcoxon. Wilcoxon referred to Frieda jokingly, but presumably behind her back, aș "Frieda Intercourse." She settled
Frieda Inescort () [Corola-website/Science/326062_a_327391]
-
Oceanic Steam Navigation Company", pentru a avea în subordine construcția navelor. În anul 1870, William Imrie a devenit administratorul firmei. White Star a reînceput cu șase vapoare de linie pentru călătoriile transoceanice: RMS Oceanic, RMS Atlantic, SS Baltic și SS Republic, urmate de cele ceva mai mari, SS Celtic și SS Adriatic. A durat mult timp până ce Ismay a reușit să inventeze o temă comună pentru numele navelor construite; într-un sfârșit, White Star a început să le denumească cu "-ic
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
teritoriului noului stat independent albanez în conformitate cu Protocolul de la Florența (17 decembrie 1913) a fost deosebit de nepopular în rândul populației grecești din sudul Albaniei (Epirul de Nord), care, după o revoltă, au reușit să declare autonomia unui teritoriu denumit de ei Republică Autonomă a Epirului de Nord care a fost recunoscută pe plan internațional că regiune autonomă pe teritoriul Albaniei, în conformitate cu protocolul de la Corfu.
Tratatul de la Londra (1913) () [Corola-website/Science/322037_a_323366]
-
orașul "", situat lângă Daruvar. Și-a extins teritoriul de la Sava la Drava. Denumirile "Res Publica Iasorum" și "Municipium Iasorum" se referă și la centrul administrativ și la regiunea în sine. De asemenea, teritoriul mai era cunoscută sub denumirile de "Jasoru Republic", "Respublik Iasoru" și "Respublica Jassorum". Termeni pentru a se face referință la oraș erau "Aquae Balissae", "Jasi" și "Jazora". Primele izvoare scrise care fac referire la această zonă din sudul Pannoniei oferă informații despre un trib celto-ilir panonic al iașilor
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
necesare lucrurile rele, într-un film care țintește categoria de vârstă -10 ani. Destul de îndurător, personajele și comedia, în sine, sunt destul de sofisticate, putând să le țină mințile ocupate, fără ca nimic să le distragă atenția." Bill Goodykoontz de la "The Arizona Republic" oferă trei din cele 4 stele, adaugând: "Cu siguranță, nu ne rănim urmărind "Turbo". Competent,destul de amuzant, pe alocuri, o plăcere formidabilă pentru retină, sau ceva de genul. Cu toate că nu există mai multă emoție." Rafer Guzman de la "Newsday" îi oferă
Turbo (film) () [Corola-website/Science/329680_a_331009]
-
mai valoroasă jucătoare" la Campionatul Mondial din 1999, desfășurat în Danemarca și Norvegia, unde a participat cu națională Austriei, cu care a câștigat medalia de bronz. Aušra Fridrikas s-a născut în Varėna, pe atunci RSS Lituaniana, Uniunea Sovietică, actualmente Republică Lituania. Prima echipă majoră la care a evoluat a fost Egle Vilnius, cu care Fridrikas a câștigat Cupă EHF în 1988. După un scurt stagiu la Măr Valencia, în Spania, Fridrikas se transferă la campioană Austriei Hypo Niederösterreich, pentru care
Ausra Fridrikas () [Corola-website/Science/328050_a_329379]
-
a editat manuscriptele lui Brentano și din 1858 până în 1880 a publicat cele trei volume ale cărții "Viața Domnului Nostru". În 1881 a urmat o ediție ilustrată și o biografie a Anei Ecaterina Emmerich în două volume, care a fost republicată în mai multe ediții în limba engleză. Vaticanul nu girează autenticitatea scrierilor lui Bretano. Totuși consideră mesajul lor general ca „o extraordinară proclamare a adevărurilor biblice ce conduc spre mântuire”. Alți critici au fost mai puțin îngăduitori și au caracterizat
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Sa Mohse, a rămas în religia dacilor ca Zamolxe. Studiind folclorul, cercetătorii află că respectivul eveniment a fost păstrat în formă trunchiată în basmul "Trei copii sărmani". Povestirea a apărut în anul 1989 în "Almanahul Anticipația 1990" și a fost republicată în anul 2011 în "Antologiile Millennium. Premiile Galileo 2011". Nuvela a apărut în anul 1989 în revista Magazin. Nuvela a fost inclusă în volumul Cât de mic poate fi infernul?, publicat împreună cu Romulus Bărbulescu în 1992 la editura Odeon. Un
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]