30,021 matches
-
mâna spectrului a fost comparată cu scenele miraculoase ale apariției unor zeități, cu coborârea printre oameni a unor Bodhisattva 1. Are loc „miracolul” ivirii unei făpturi nevăzute, devenită aici prezentă și activă. Și totuși, la sfârșitul piesei, după un lung dans nocturn, atunci când se arată zorii, se mai apropie încă o dată realitate sau vis pentru a dispărea apoi cu desăvârșire. Ca și cum, în ultima clipă, după ce s-ar fi demonstrat cât de mare e forța apariției, totul ar fi trebuit să recadă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
stă acum atât de aproape, încât mânecile hainelor li se ating. Cum însă regele morților e nemulțumit de faptul că tatăl își prelungește vizita, el trimite nenumărați Ashura, duhuri împreună cu care, înainte să dispară, fantoma va trebui să execute un dans războinic. Astfel, fiul nu numai că intuiește chinurile tatălui, dar le și vede. Așadar, a avut loc nu numai o întâlnire, ci și o reală întrevedere, un dialog și un contact între fiul viu și tatăl mort. Oare mânecile lor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se reincarneze. Pe această forță magică a costumului este construit în întregime un no precum Hagoromo (Celestul veșmânt cu pene). Superbul veșmânt, agățat într-un pin, are ceva supranatural. Shite îl va cere și va accepta, în schimb, să danseze dansul fiicelor cerului. În momentul dansului, scena va deveni răspântie unde cerul se întâlnește cu pământul, unde nimic nu le mai desparte, spațiu invadat de muzică și de care shite se va desprinde, înălțându-se în văzduh, pentru a dispărea apoi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
magică a costumului este construit în întregime un no precum Hagoromo (Celestul veșmânt cu pene). Superbul veșmânt, agățat într-un pin, are ceva supranatural. Shite îl va cere și va accepta, în schimb, să danseze dansul fiicelor cerului. În momentul dansului, scena va deveni răspântie unde cerul se întâlnește cu pământul, unde nimic nu le mai desparte, spațiu invadat de muzică și de care shite se va desprinde, înălțându-se în văzduh, pentru a dispărea apoi în ceață, aidoma fantomelor din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu o gesticulație rigidă, geometrizată, shite nu ne apare oare mai degrabă ca un soi de statuie însuflețită decât ca un corp viu? Căci nu trebuie să uităm că momentul cel mai intens al întoarcerii trecutului este acela exprimat prin dansul dinaintea dispariției. „Miracolul” dintr-un no - despre care vorbesc ky:gen și waki în interludiu - este tocmai întruparea în vizibil a unui invizibil care se dezvăluie privirilor grație actorului mascat și costumat, actorul-dansator. Un zeu, un demon, dar și un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dezvăluie privirilor grație actorului mascat și costumat, actorul-dansator. Un zeu, un demon, dar și un om mort, atrași cu toții de magnetismul unui loc memorial. În teatrul no, invizibilul - fie că e vorba despre morți sau despre zei - se materializează în dansul lui shite, în mișcările executate în spațiu ale acestui trup costumat, ale acestei statui animate care dansează mascată. Dansul său ne conduce până la granița dintre imobilitate și mișcare, dintre însuflețit și neînsuflețit, dar și dintre absență și prezență, căci este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de magnetismul unui loc memorial. În teatrul no, invizibilul - fie că e vorba despre morți sau despre zei - se materializează în dansul lui shite, în mișcările executate în spațiu ale acestui trup costumat, ale acestei statui animate care dansează mascată. Dansul său ne conduce până la granița dintre imobilitate și mișcare, dintre însuflețit și neînsuflețit, dar și dintre absență și prezență, căci este ultimul dans ce precede dispariția definitivă. În no, totul se bazează pe tensiunea dintre forța unei apariții și iminenta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
shite, în mișcările executate în spațiu ale acestui trup costumat, ale acestei statui animate care dansează mascată. Dansul său ne conduce până la granița dintre imobilitate și mișcare, dintre însuflețit și neînsuflețit, dar și dintre absență și prezență, căci este ultimul dans ce precede dispariția definitivă. În no, totul se bazează pe tensiunea dintre forța unei apariții și iminenta ei dispariție. Din acest punct de vedere, construcția în două părți a pieselor se dovedește esențială. La sfîrșitul primei părți, shite părăsește scena
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau la un altundeva, asta nu se întâmplă oare tocmai pentru ca, atunci când revine, să-și afirme în chip manifest statutul de apariție? Numai acum shite se arată în toată splendoarea costumului său, numai acum se concentrează în el toate energiile dansului, iar acesta e atât amintire a propriului sfârșit, cât și a sfârșitului unui întreg neam. Imaginea atinge apogeul strălucirii ei cu o clipă înainte să dispară, iar această strălucire, prin forța însăși a orbitoarei sale materialități, este menită să sugereze
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și dansează. Într-adevăr, în opinia lui Zeami, doar dacă este dansator și cântăreț, un shite poate fi socotit actor, adică făptura care incarnează invizibilul în vizibil, nesubstanțialul în substanțial. Plenitudinea artei sale se datorează acordului perfect dintre cânt și dans, suflu și mișcare, dintre ceea ce se vede și ceea ce se aude, dintre privire și voce. Dansul ca acțiune izvorăște din muzicalitate, din aceea a muzicii ca atare, dar și din cea a vocii. Muzicalitatea creează spațiul propice, cadrul adecvat necesar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
poate fi socotit actor, adică făptura care incarnează invizibilul în vizibil, nesubstanțialul în substanțial. Plenitudinea artei sale se datorează acordului perfect dintre cânt și dans, suflu și mișcare, dintre ceea ce se vede și ceea ce se aude, dintre privire și voce. Dansul ca acțiune izvorăște din muzicalitate, din aceea a muzicii ca atare, dar și din cea a vocii. Muzicalitatea creează spațiul propice, cadrul adecvat necesar realizării dansului. Controlul suflului se află la originea materializării invizibilului în spațiu. Cum am putea atunci
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și mișcare, dintre ceea ce se vede și ceea ce se aude, dintre privire și voce. Dansul ca acțiune izvorăște din muzicalitate, din aceea a muzicii ca atare, dar și din cea a vocii. Muzicalitatea creează spațiul propice, cadrul adecvat necesar realizării dansului. Controlul suflului se află la originea materializării invizibilului în spațiu. Cum am putea atunci să nu vedem în acest dans al actorului mascat și costumat din teatrul no, animat de suflul unei voci susținute de ritmul muzicii și al verbului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din aceea a muzicii ca atare, dar și din cea a vocii. Muzicalitatea creează spațiul propice, cadrul adecvat necesar realizării dansului. Controlul suflului se află la originea materializării invizibilului în spațiu. Cum am putea atunci să nu vedem în acest dans al actorului mascat și costumat din teatrul no, animat de suflul unei voci susținute de ritmul muzicii și al verbului poetic un echivalent al statuii care prinde viață, al pietrei în care e încorporată forța imaterială a psyche-ului? S-ar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Pinul semnalează întotdeauna posibila prezență a invizibilului. În Takasago, pentru a descoperi secretul pinului (așadar, pentru a accede la adevăr), secret păstrat din timpuri imemoriale și a cărui dezvăluire e ajutată de muzică, de răpăitul tobelor, dar și de nelipsitul dans al zeului care își manifestă prezența, a fost nevoie de o lungă călătorie. Pinul, puntea, călătoria, luntrea, veritabile elemente structurale ale oricărui no, sunt intim asociate în această piesă, în care dansul lui shite, sub cetina veșnic verde a pinului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
muzică, de răpăitul tobelor, dar și de nelipsitul dans al zeului care își manifestă prezența, a fost nevoie de o lungă călătorie. Pinul, puntea, călătoria, luntrea, veritabile elemente structurale ale oricărui no, sunt intim asociate în această piesă, în care dansul lui shite, sub cetina veșnic verde a pinului, dobândește întreaga sa valoare de revelație a unui invizibil devenit preț de o clipă vizibil, un invizibil al zeului sau al fantomei pe care doar muzica, însoțitoare a dansului, îl poate ritma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
piesă, în care dansul lui shite, sub cetina veșnic verde a pinului, dobândește întreaga sa valoare de revelație a unui invizibil devenit preț de o clipă vizibil, un invizibil al zeului sau al fantomei pe care doar muzica, însoțitoare a dansului, îl poate ritma și pe care doar poezia îl poate numi. O revelație ce se poate produce numai la adăpostul măștii unui altundeva brusc materializat. Takasago e un no ciudat, semănând mai degrabă cu un tratat de artă poetică. Oare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
poate produce numai la adăpostul măștii unui altundeva brusc materializat. Takasago e un no ciudat, semănând mai degrabă cu un tratat de artă poetică. Oare scena nu devine aici acea „incintă sacră”, unde „tobele bat tactul” în plină noapte, acompaniind dansul divin, dansul zeului ieșit din valurile mării pentru a veni să danseze „la poalele pinului”, aproape de țărm? Dans sub razele lunii, invizibil ivit în zona de graniță unde zeii, ca și morții, pot apărea și pot sta de vorbă cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
numai la adăpostul măștii unui altundeva brusc materializat. Takasago e un no ciudat, semănând mai degrabă cu un tratat de artă poetică. Oare scena nu devine aici acea „incintă sacră”, unde „tobele bat tactul” în plină noapte, acompaniind dansul divin, dansul zeului ieșit din valurile mării pentru a veni să danseze „la poalele pinului”, aproape de țărm? Dans sub razele lunii, invizibil ivit în zona de graniță unde zeii, ca și morții, pot apărea și pot sta de vorbă cu cei vii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu un tratat de artă poetică. Oare scena nu devine aici acea „incintă sacră”, unde „tobele bat tactul” în plină noapte, acompaniind dansul divin, dansul zeului ieșit din valurile mării pentru a veni să danseze „la poalele pinului”, aproape de țărm? Dans sub razele lunii, invizibil ivit în zona de graniță unde zeii, ca și morții, pot apărea și pot sta de vorbă cu cei vii. Teatrul no: spațiu oferit dansului zeilor, dansului umbrelor. Imagine reflectată, insesizabilă, nălucă a visului sau realitate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mării pentru a veni să danseze „la poalele pinului”, aproape de țărm? Dans sub razele lunii, invizibil ivit în zona de graniță unde zeii, ca și morții, pot apărea și pot sta de vorbă cu cei vii. Teatrul no: spațiu oferit dansului zeilor, dansului umbrelor. Imagine reflectată, insesizabilă, nălucă a visului sau realitate efectiv percepută? Teatrul no rămâne până la capăt ambiguu, iar ambiguitatea lui nu înseamnă altceva decât imposibilitatea de a decide ce anume e arta teatrului: vis sau realitate? IIItc "III
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a veni să danseze „la poalele pinului”, aproape de țărm? Dans sub razele lunii, invizibil ivit în zona de graniță unde zeii, ca și morții, pot apărea și pot sta de vorbă cu cei vii. Teatrul no: spațiu oferit dansului zeilor, dansului umbrelor. Imagine reflectată, insesizabilă, nălucă a visului sau realitate efectiv percepută? Teatrul no rămâne până la capăt ambiguu, iar ambiguitatea lui nu înseamnă altceva decât imposibilitatea de a decide ce anume e arta teatrului: vis sau realitate? IIItc "III" Fantoma shakespeariană
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
doarme dincolo de noi”, spune Battaglia, în timp ce Diamante se întreabă dacă nu cumva „dincolo” trupurile lor zac moarte. Exact în acel moment, manechinul și actorul se asociază: manechinele „fac și ele parte din vis”. În finalul piesei asistăm chiar la un dans în care se prind laolaltă manechine și actori. „Camera aparițiilor” se transformă, astfel, într-un spațiu-răspântie unde se amestecă, până la confuzie, actorii și manechinele, dar și sufletele detașate de corp, întruchipate de fantome și/sau de imagini din vis. În
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
zeul coborât din înaltul cerului sau fantoma întoarsă printre cei vii - iată actorii visați de Artaud. Actori conștienți totuși, ca și dansatorii ritualurilor indienilor tarahumara, de posibilul lor eșec, chiar dacă parțial, în stabilirea legăturilor cu puterile nevăzute. Ciguri coboară în timpul dansului, dar, uneori, forțele invizibilului nu pătrund pe de-a-ntregul în trupuri (să ne amintim că, evocând dansul celor doi oficianți ai Ritului lui Ciguri, Artaud vorbește despre un dublu imaterial care nu atinge corpurile, rămânând oarecum suspendat în afara lor). E
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
conștienți totuși, ca și dansatorii ritualurilor indienilor tarahumara, de posibilul lor eșec, chiar dacă parțial, în stabilirea legăturilor cu puterile nevăzute. Ciguri coboară în timpul dansului, dar, uneori, forțele invizibilului nu pătrund pe de-a-ntregul în trupuri (să ne amintim că, evocând dansul celor doi oficianți ai Ritului lui Ciguri, Artaud vorbește despre un dublu imaterial care nu atinge corpurile, rămânând oarecum suspendat în afara lor). E semn că adevărata cultură - aceea pentru care zeii și morții se pot întrupa, într-adevăr, în oameni
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Naționale din București, conform anexei nr. 1. Articolul 2 (1) Se aprobă transmiterea imobilului având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, aflat în proprietatea publică a statului, din administrarea Operei Naționale din București în administrarea Centrului Național al Dansului București. (2) Centrul Național al Dansului București preia obiectivul de investiții "Sala Omnia" și devine beneficiar al acestuia, cu respectarea indicatorilor tehnico-economici aprobați potrivit legii. ... Articolul 3 Predarea-preluarea imobilului prevăzut la art. 2 se face pe bază de protocol încheiat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/275176_a_276505]