29,877 matches
-
la ospăț și, respectiv (Iliada, 15, 195), partea care-i revine unui zeu la guvernarea lumii. De la porția concretă primită la masă, semnificația cuvântului a evoluat către porția de fericire ce-i revine fiecărui individ în viață și apoi către destin ca însăși porția de viață și configurația vieții fiecărui om în parte. „Porțiile“ de viață care le revin oamenilor, întocmai ca și porțiile de la un ospăț, nu sunt niciodată aceleași. Ba chiar calitatea și cantitatea lor intră din capul locului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în concurență, o porție bună neputând fi în același timp și mare, în speță viața aleasă a unui erou excluzând longevitatea (cazul lui Ahile). Însă cine sunt cei care împart porțiile - cantitatea și calitatea lor - la ospățul vieții? Cine hotărăște destinul fiecărui om în parte, limita, conturul, forma unei vieți? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca „împărțitor“ al porțiilor de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări, peste tot este mereu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
feluritele reprezentări, peste tot este mereu vorba de o ordine și o dozare pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv un atribut al lui Zeus. Însă spre deosebire de porțiile de la ospăț, cei ce-și primesc destinul, porțiile lor de viață, nu cunosc nici cantitatea, nici calitatea acestora. Ei sunt asemenea unor meseni care ar mânca legați la ochi, neștiind dinainte nici ce au în față, nici cât au să mănânce, în vreme ce doar cei care-i servesc
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sau de o statuie, ființa unui om nu ajunge decât treptat la prezență. De aceea, el rămâne să străbată singur, și fără să-l cunoască dinainte, teritoriul de obscuritate care l desparte de ființa sa, de limita vieții sale. Orice destin stă sub ne-însoțire și ignoranță. Istoria este singurătatea indivizilor și a popoarelor care se îndreaptă, fără să o cunoască, spre limita vieții lor, spre propriul lor destin. <contents> Umilitatea, orgoliul și umilința . Libertatea ca preluare în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 A
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
obscuritate care l desparte de ființa sa, de limita vieții sale. Orice destin stă sub ne-însoțire și ignoranță. Istoria este singurătatea indivizilor și a popoarelor care se îndreaptă, fără să o cunoască, spre limita vieții lor, spre propriul lor destin. <contents> Umilitatea, orgoliul și umilința . Libertatea ca preluare în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA SA (A SE HOTĂRÎ) . Secvența „de depășit-de atins“ . . . . . . . . 72 Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul . . . . . . 87 Prostia ca încremenire în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care se îndreaptă, fără să o cunoască, spre limita vieții lor, spre propriul lor destin. <contents> Umilitatea, orgoliul și umilința . Libertatea ca preluare în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA SA (A SE HOTĂRÎ) . Secvența „de depășit-de atins“ . . . . . . . . 72 Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul . . . . . . 87 Prostia ca încremenire în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA A CEVA. RAPORTUL CU LUCRUL . Raportul cu lucrul pe care nu eu (noi) l-am făcut. Numirea. Ocrotirea și distrugerea . Raportul cu lucrul făcut de mine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu eu (noi) l-am făcut. Numirea. Ocrotirea și distrugerea . Raportul cu lucrul făcut de mine (de noi). Fabricație și creație . Momentul paideic . . . . . . 115 Devenirea în spațiul libertății. Iubirea . . . . . . . . . . . . . . . . 126 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA MULTORA (A TUTUROR) . . . . . . . 139 Legea, frica de destin și destinul colectiv . Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea și vina . MITUL GENEZEI. SCULPTURA . . . 196 HEIDEGGER, OPERA DE ARTĂ ȘI LIMITA . . . . . . . . . . . . . . 208 GABRIEL LIICEANU OM ȘI SIMBOL În forma actuală, aceste pagini reprezintă o reconstrucție a volumului publicat în 1981
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
noi) l-am făcut. Numirea. Ocrotirea și distrugerea . Raportul cu lucrul făcut de mine (de noi). Fabricație și creație . Momentul paideic . . . . . . 115 Devenirea în spațiul libertății. Iubirea . . . . . . . . . . . . . . . . 126 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA MULTORA (A TUTUROR) . . . . . . . 139 Legea, frica de destin și destinul colectiv . Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea și vina . MITUL GENEZEI. SCULPTURA . . . 196 HEIDEGGER, OPERA DE ARTĂ ȘI LIMITA . . . . . . . . . . . . . . 208 GABRIEL LIICEANU OM ȘI SIMBOL În forma actuală, aceste pagini reprezintă o reconstrucție a volumului publicat în 1981 la editura
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
recîștigată cu ușurință, dar nu și naționalitatea". Un alt mare naționalist al secolului al XX-lea, politicianul-istoric Charles de Gaulle (care a predat, scris, dar mai ales a făcut istoria), a fost tipul de lider despre care Corneille ar spune: "Destinele noastre sînt o carte deschisă pentru el". Pe vremea cînd era profesor de istorie la Academia Militară de la Saint-Cyr, el definea astfel rolul națiunii: "Orice activitate umană este concentrată asupra națiunii. Națiunea, cristalizată de istorie, constituie colectivitatea supremă, înarmată de către
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trecut apoi pe la Lvov și Cracovia (pe al cărui superb centru istoric Iorga îl considera drept "Ragusa Poloniei"). La Königsberg, Iorga a discutat cu germanii de acolo, sesizînd periculoasa naivitate a Germaniei lui Wilhelm II. Germanii i-au vorbit despre destinul Germaniei "de a fi pe mare și pe oceane". În 1899, Iorga a plecat la Viena, unde dezgustul său față de vienezi a fost compensat de tezaurul de documente (asupra istoriei Transilvaniei și a lui Mihai Viteazul) descoperit în arhive. Apoi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Făt Frumos" (între 1904-1906 și din nou în 1909), împreună cu E. Gârleanu și alții. În sfîrșit, la Craiova, cu ajutorul lui C. Șaban-Făgețel și al lui D. Tomescu, "Drum drept" a devenit "Ramuri", un ziar literar "sămănătorist". Aceste periodice au avut destine diferite, apărînd săptămînal, de două ori pe săptămînă, lunar, pentru ca apoi, după cîțiva ani, să-și înceteze apariția. Toate propovăduiau crezul sămănătorist. În timpul celui de al patruzecilea jubileu din 1906 al domniei lui Carol I, Bucureștiul scînteia în fața multor oaspeți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
glonte Gavrilo Prinčip. NOTE "AȘTEPTÎND SĂ SE ÎMPLINEASCĂ SCRIPTURILE"1 Dacă pătrund în adîncul sufletului ancestral românesc, găsesc acolo porunca instinctului național și văd Porțile Raiului deschizîndu-se în fața noastră; o teamă superstițioasă îmi spune să închid ochii: e prea frumos! Destinul a ales această generație să înfăptuiască cele mai mărețe fapte... Ea va împlini misiunea secolelor, iar în calea ei se întind vremuri atît de minunate încît anticiparea lor mă fascinează. Take Ionescu Iorga considera că asasinatul de la Sarajevo săvîrșit "de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mintea românului cea de pe urmă (în 1934), Iorga își bătea joc de încrederea în sine și de proverbiala aroganță a lui Brătianu, descriindu-l: Nu l-am văzut niciodată atît de dominant, dominîndu-se pe sine, pe rege, pe noi toți, destinul însuși. Aceștia sînt felul de oameni pentru care sufletul omenesc, sufletul acela care este mai presus de intrigi, este ceva de care țin seama numai poeții sau naivii"42. Descrierea aceasta îl reflectă mai mult pe Iorga decît patriotismul lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care circulau și spiritul general al învățămîntului reflectau aceste revendicări. Era spiritul politicii externe a Ungariei interbelice. Această politică revizionistă a făcut ca Ungaria să se alieze cu Mussolini și Hitler și a dus-o în ultimă instanță la un destin jalnic. Un incident ne poate da de gîndit. Masarýk a fost singurul care a făcut în 1930 un gest în favoarea Ungariei, încercînd să-i înapoieze cîteva zone locuite doar de unguri. În ciuda faptului că îl admira pe Masarýk, Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vor pace, indiferent de ceea ce vor liderii lor. Dorința de pace poate fi înăbușită în timp de pace. "Dar în timp de război?... În aceasta constă riscul!"121 Într-unul din zig-zag-urile tipice ale fanteziilor lui politice, Iorga preconiza un "destin latin" comun, în care Italia și Franța se vor uni din dragoste. Lua încă o dată dorințele lui drept realitate. Dar mai era și altceva. Începînd cu 1927, Mussolini a început să sprijine revizionismul maghiar. Influențat de ego-ul său, Iorga credea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau Slavici. Pentru autorul acestei cărți, poezia lui Goga sună chiar și în California (unde scrie el rîndurile de față), chiar și acum, ca o chemare de dincolo de Carpați evocînd ținutul Ardealului cu frumusețea lui obsedantă și îndemnînd la împlinirea destinului românesc 142. Politicianul Goga nu semăna totuși cu tinerii idealiști ai Legiunii. El nu era animat de nici o amăgire reformistă, de nici o chemare "arhangelică" de dreptate socială. Burghezia și mica burghezie română care au adoptat linia Goga-Cuza își concentrau atenția
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
revizioniste realizată cu ajutorul Germaniei naziste (conform principiilor acestei școli de gîndire) ar fi îmbinat utilul cu plăcutul (adică dobîndirea proprietăților evreilor). După 1936, binecunoscutul istoric medievist Bálint Hóman (care a devenit politician Imrédistfascist) a elaborat o altă doctrină: Magyar-német sorsközosség (Destinul comun maghiarogerman). După părerea lui, Ungaria și Germania, precum și fostele Puteri Centrale împărtășesc un destin comun. Revizionismul maghiar se menținea pe poziții sau și le pierdea în funcție de reușita și supraviețuirea Germaniei lui Hitler. Consecințele acestei doctrine a "Destinului comun maghiaro-german
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu plăcutul (adică dobîndirea proprietăților evreilor). După 1936, binecunoscutul istoric medievist Bálint Hóman (care a devenit politician Imrédistfascist) a elaborat o altă doctrină: Magyar-német sorsközosség (Destinul comun maghiarogerman). După părerea lui, Ungaria și Germania, precum și fostele Puteri Centrale împărtășesc un destin comun. Revizionismul maghiar se menținea pe poziții sau și le pierdea în funcție de reușita și supraviețuirea Germaniei lui Hitler. Consecințele acestei doctrine a "Destinului comun maghiaro-german" sînt binecunoscute de toată lumea. Ungaria s-a alăturat Axei, a rupt tratatul de "Prietenie eternă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Magyar-német sorsközosség (Destinul comun maghiarogerman). După părerea lui, Ungaria și Germania, precum și fostele Puteri Centrale împărtășesc un destin comun. Revizionismul maghiar se menținea pe poziții sau și le pierdea în funcție de reușita și supraviețuirea Germaniei lui Hitler. Consecințele acestei doctrine a "Destinului comun maghiaro-german" sînt binecunoscute de toată lumea. Ungaria s-a alăturat Axei, a rupt tratatul de "Prietenie eternă" cu Iugoslavia și a atacat-o; a declarat apoi război URSS-ului și Aliaților occidentali ai sovieticilor; în sfîrșit, în primăvara lui 1934
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu mult mai mare. Chiar dacă nu toată lumea realiza la vremea aceea, În 1947, Europa era pusă În fața unei alegeri. Ea oscila Între refacere și colaps, dar Întrebarea mai subtilă era dacă nu cumva Europa și europenii pieduseră controlul propriului lor destin, dacă treizeci de ani de conflicte ucigașe nu puseseră soarta continentului În mâinile celor două mari puteri de la fruntarii - SUA și Uniunea Sovietică. Aceasta din urmă se mulțumea să aștepte deznodământul: după cum scrie Kennan În memoriile sale, vălul de frică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din acei ani rușinoși trebuie Înmormântate pe vecie; iar pericolul pe care Îl constituie adepții maghiari ai guvernării prin forță și ai cultului personalității trebuie Înlăturat pentru totdeauna. Exista o ironie a sorții În simpatia pe care o stârnea acum destinul lui Rajk, un om care trimisese el Însuși atâția inocenți (necomuniști) la eșafod. Dar, cu ironie sau fără, reînhumarea lui Rajk a fost scânteia care a aprins revoluția maghiară. La 16 octombrie 1956, studenții din orașul de provincie Szeged s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin impozite severe și endemice, era resimțit mai ales de cei de condiție medie. Tot clasele de mijloc au fost și cele mai tulburate de chestiunea „neguvernabilității”. Teama, amplu exprimată În anii ’70, că democrațiile europene au pierdut controlul propriului destin, izvora din surse multiple. În primul rând, exista o nervozitate acumulată sub impactul revoltelor iconoclaste din anii ’60: tot ceea ce păruse interesant și chiar palpitant În atmosfera optimistă de atunci părea acum să prevestească nesiguranță și anarhie. Exista apoi o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
admiterea Marii Britanii, Irlandei, Danemarcei și Norvegiei, act ce urma să intre În vigoare după un an. Marea Britanie a aderat cu succes grație eforturilor premierului conservator Edward Heath, singurul lider politic de după război care dorea, cu entuziasm și hotărâre, să lege destinul națiunii sale de cel al vecinilor de pe continent. În 1974, când Partidul Laburist a revenit la putere și a convocat un referendum asupra statutului de membru În Comunitatea Europeană al Marii Britanii, țara l-a aprobat cu 17.300.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trebui dedicat ironiei și chiar deriziunii la adresa intelectualilor occidentali și În special francezi”. Pentru Kundera, care era sceptic față de inițiative civice precum Carta 77, starea cehilor sub comunism era doar un apendice al problemei mai vechi a identității naționale și destinului lor În inima Europei, unde națiunile și popoarele mici au fost supuse dintotdeauna riscului dispariției. Rostul opoziției intelectuale din țară și de peste hotare, credea el, era de a aduce această preocupare În atenția opiniei internaționale, și nu de a pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
riscului dispariției. Rostul opoziției intelectuale din țară și de peste hotare, credea el, era de a aduce această preocupare În atenția opiniei internaționale, și nu de a pierde timpul Încercând să transforme imperiul „bizantin” al Moscovei. Mai mult, Europa Centrală era „destinul Vestului, Într-o formă concentrată”. Havel era de aceeași părere: comunismul era oglinda Întunecată pe care istoria o punea În fața Occidentului. Polonezii (cum ar fi Michnik) nu foloseau termenul „Europa Centrală” și nu vorbeau atât de mult despre „Întoarcerea În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]