29,866 matches
-
mic și-a manifestat aptitudinea pentru științe exacte. A crescut la Geneva, unde a primit o educație burgheză, specifică acestui oraș. La 18 ani, a trimis o scrisoare lui Cassini, care conținea o nouă teorie asupra Pământului și o nouă ipoteză asupra inelului lui Saturn. A studiat la Paris și Haga. S-a mutat în Anglia și a trăit cel mai mult la Londra, unde și-a desfășurat cea mai mare parte a activității științifice. Aici și-a dobândit reputația de
Nicolas Fatio de Duillier () [Corola-website/Science/331846_a_333175]
-
sud-carpatice, înainte de apariția filoxerei. Face parte din sortogrupul Coarnă care este neomogen, cu însușiri diferite. Cele trei soiuri care alcătuiesc acest sortogrup (Coarnă Albă, , Coarnă Roșie și Coarnă Vânătă) sunt foarte diferite din punct de vedere morfologic, ceea ce duce la ipoteza că nu au origine comună. Primele trei soiurile au florile hermafrodite funcțional femele dovedind că, totuși, sunt soiuri mult mai evoluate, proveniența lor fiind de natură hibridă. Coarna vânătă este singurul soi autofertil din acest sortogrup. Rozeta este ușor scămoasă
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
în care a dezbătut veridicitatea unui tablou semnat Lukian la Ateneul Român, intitulat "Nud de femeie". Petrescu a susținut opinia că acel tablou era în realitate un studiu executat de Alexandru Mihăilescu în anii de școală. În cele din urmă ipoteza lui Petrescu a fost adevărată și falsul demascat. Din anul 1928 a expus trei ani consecutivi la "Salonul de desene și gravuri". În ultima perioadă a vieții, Nicolae Petrescu nu a mai putut să-și asigure existența din vânzarea de
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Pentru un timp, aceast "vârf de fungi" a fost folosit de unii paleontologi pentru a identifica granița Permian-Triasic în rocile care nu sunt potrivite pentru datare radiometrică sau din care lipsesc fosilele, dar chiar și cei care au propus această ipoteză au subliniat că vârful de fungi este posibil să fi fost un fenomen repetitiv creat de ecosistemul post-extincție în Triasicul târziu. Ipoteza a fost criticată din mai multe motive, printre care: "Reduviasporonites" cel mai frecvent presupus spor fungic, a fost
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
sunt potrivite pentru datare radiometrică sau din care lipsesc fosilele, dar chiar și cei care au propus această ipoteză au subliniat că vârful de fungi este posibil să fi fost un fenomen repetitiv creat de ecosistemul post-extincție în Triasicul târziu. Ipoteza a fost criticată din mai multe motive, printre care: "Reduviasporonites" cel mai frecvent presupus spor fungic, a fost de fapt o algă fosilizată; vârful de fungi nu apare în întreaga lume și în multe locuri nu a căzut pe granița
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
raționale a păsărilor, devenind un savant de talie mondială. Este considerat fondatorul școlii ornitologice din Republica Moldova și fondatorul unor noi direcții ale cercetărilor zoologice - ornitologia radară și ornitologia agricolă. Pe parcursul activității științifice a înaintat și a argumentat o serie de ipoteze despre formarea, geneza, adaptarea și sinantropizarea în salturi a ornitofaunei și a stabilit etapele principale a evoluție ei în condițiile impactului antropic asupra naturii. A studiat formarea și ritmul evoluției ornitocomplexelor din Sarmatul Mediu pană în prezent și geneza unor
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
procesele beta și procesele de absorbție și emisie de mezoni, care, presupunând că nu e vorba de o coincidență, pare să aibă caracter fundamental."” Pontecorvo a fost primul care a remarcat această proprietate fundamentală a perechilor electron-neutrino și miuon-neutrino. Ulterior, ipoteza a fost reluată de Puppi (1948), Klein (1948) și Yang și Tiomno (1950), sub numele de "universalitatea" interacției nucleare slabe. În colaborare cu Hanna și Kirkwood, Pontecorvo a elaborat în 1949 un contor proporțional cu amplificare puternică, bazat pe o
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
care au stabilit că: (1) particula încărcată emisă în dezintegrarea miuonului este un electron, (2) miuonul nu se dezintegrează într-un electron și un foton, și (3) miuonul se dezintegrează în trei particule. În concluzia autorilor, rezultatele veneau în sprijinul ipotezei că miuonul se dezintegrează într-un electron și doi neutrini și indicau valoarea ½ pentru spinul miuonului. La Dubna, în anii 1950, Pontecorvo a făcut două propuneri de experimente care urmau să pună în evidență proprietăți ale neutrinilor încă netestate. Aceste
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
dar și din cele ale istoriei. Gérard Rabinovitch stabilește substanța conceptului de „destructivitate” sprijinindu-se pe ideile sociologiei fenomenologice (Georg Simmel) și pe cele ale sociologiei comprehensive (Max Weber) legate de studiul afectivității în câmpul social. El se inspiră din ipoteza „pulsiunii morții” în versiunea sa heterodestructivă (pulsiunea distrucției) pe care psihanaliza a conceptualizat-o și care este ecoul conceptului kantian al Răului radical. Noțiunea de „destructivitate” se dovedește a fi un concept prețios pentru interpretarea nazismului, care rămâne o enigmă
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
creierului care sunt implicate în comportamentul emoțional - septul, corpul mamilar hipotalamic și complexul nuclear anterior al talamusului - și prin urmare rolul său de structură limbică nu poate fi contrazis fără echivoc.<nowiki>[6]</nowiki> Din punct de vedere istoric, prima ipoteză cu circulație largă despre hipocamp postula rolul său în olfacție. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării după descoperirea că nu există proiecții directe de la bulbul olfactiv înspre hipocamp. Ulterior s-a descoperit că bulbul olfactiv are proiecții în
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
afectând în mod indirect integrarea informației în cortexul prefrontal<nowiki>[25]</nowiki><nowiki>[85]</nowiki>. Alții au sugerat că disfuncția hipocampală s-ar putea să explice problemele în memoria de lungă durată care se observă frecvent în indivizii schizofrenici. O ipoteză curentă despre cauzele amneziei globale tranzitorii implică ischemia unor structuri cerebrale precum hipocampul.
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
fie capătul nordic al dealului. Dovezile arheologice cele mai numeroase de pe deal datează în principal din a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima jumătate a secolului al XIII-lea. Alte descoperiri, în cantități mai mici, susțin și ipoteza că cetatea ar fi fost deja ridicată în timpul Epocii Vikingilor. Cetatea de pe deal este menționată în despre cu numele de "Lindanise". Ca parte a cruciadei, în vara lui 1219, regele Denmarcei, Valdemar al II-lea, a lansat un atac împotriva
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
s-a stabilit că nu mai era nici o posibilitate să se oprească ciocnirea. Atât compania de cale ferată, cât și guvernul polonez au deschis comisii speciale de anchetă. Investigarea s-a concentrat inițial pe așa-zisul al treilea factor. Exista ipoteza că o persoană necunoscută a cauzat accidentul, terorizând echipajul marfarului sărind apoi înaintea coliziunii din tren în pădure, unde ar fi fugit. Dar nici măcar o dovadă despre acest „terorist” nu a fost găsită la locul accidentului. Printre oficialii prezenți la
Catastrofa feroviară de la Otłoczyn () [Corola-website/Science/332542_a_333871]
-
perigeu de numai 216 km. În 1973 scriitorul scoțian Duncan Lunan a analizat date de la cercetătorii de radio norvegieni, ajungând la concluzia că a produs o diagramă stelară subliniind totodată calea către Epsilon Boötis, o stea dublă în constelația Boarul. Ipoteza Lunan a fost că aceste semnale au fost transmise de către un obiect de 12.600 ani vechime, situat la unul din punctele Lagrange ale Pământului. Lunan mai târziu a constatat că analiza sa a fost bazată pe date eronate și
Black Knight (satelit) () [Corola-website/Science/332556_a_333885]
-
coloană a V-a nazistă în România, chestiune dezmințită de cercetările ulterioare. La fel și presa centrală din Paris, saluta asasinarea Căpitanului, ca și masacrele ulterioare : Paris-Soir, Dimanche, 18 februarie 1939. De-a lungul timpului, au fost emise mai multe ipoteze asupra motivației autorităților de a comite acest asasinat fără precedent în istoria României. Prima ipoteză a fost emisă chiar de către legionari. Imediat după anunțul oficial din 30 noiembrie 1938, la nivelul conducerii legionare, atât cei din primul eșalon, aflați în
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
presa centrală din Paris, saluta asasinarea Căpitanului, ca și masacrele ulterioare : Paris-Soir, Dimanche, 18 februarie 1939. De-a lungul timpului, au fost emise mai multe ipoteze asupra motivației autorităților de a comite acest asasinat fără precedent în istoria României. Prima ipoteză a fost emisă chiar de către legionari. Imediat după anunțul oficial din 30 noiembrie 1938, la nivelul conducerii legionare, atât cei din primul eșalon, aflați în închisori, cât și la nivelul eșalonului doi, al liderilor locali, aflați în libertate, s-au
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
că liliecii frugivori, mai ales cei care aparțin speciilor "Hypsignathus monstrosus", "Epomops franqueti" și "Myonycteris torquata", sunt posibile gazde naturale (rezervor natural) ale virusului Ebola. Prin urmare, distribuția geografică a virusului Ebola se poate suprapune cu cea a liliecilor. Această ipoteză se bazează pe mai multe argumente: Rezervorul natural al virusului Ebola a fost identificat numai după investigarea a mii de specii din pădurile tropicale umede de pe continentul african. Virusul a fost detectat în carcasele de gorile, cimpanzei și antilope de
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
mediului înconjurător. În afară de aceasta, existența a două linii evolutive distincte în interiorul speciei Zair, care s-au separat înainte de prima epidemie din 1976, și apariția unei recombinări genetice între virusurile acestor două linii, consolidează nu numai modelul de "multi-emergență", dar și ipoteza potrivit căreia virusul Ebola este prezent de mult timp în pădurile tropicale umede din Africa Centrală. Această recombinare a dus la geneza virusurilor Ebola recombinante între 1996 și 2001, care au provocat epidemiile de Ebola între 2001 și 2003 în
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
incompatibile cu epidemiologia virusului Ebola, caracterizate printr-un număr redus de epidemii, epidemii de mică anvergură (mai puțin de 100 de cazuri) și o letalitate ridicată (80%), care lasă puțini supraviețuitori după fiecare epidemie. Prin urmare, aceste valori ridicate exclud ipoteza după care aceste persoane IgG+ nu sunt decât niște supraviețuitori a unei infecții cu virusul Ebola și sugerează din contra o expunere regulată la virus și/sau contacte frecvente cu o sursă (surse) animală (animale), gazde naturale sau rezervoare potențiale
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și sugerează din contra o expunere regulată la virus și/sau contacte frecvente cu o sursă (surse) animală (animale), gazde naturale sau rezervoare potențiale, care probabil populează din abundență regiunile din Africa Centrală. Aceste rezultate au permis emiterea mai multor ipoteze explicative: expunerea la virus poate avea loc în timpul consumului de fructe contaminate cu saliva liliecilor (gazdele naturale ale virusurilor Ebola și Marburg); puterea patogenă (patogenitatea) reală a ebolavirusului Zair ar putea fi mult mai mică decât cea cunoscută până în prezent
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
acestei subordonate este la indicativ dacă se afirma un simplu fapt: "C’est le patineur qui a gagné la médaille d’or" „(Acesta) este patinatorul care a câștigat medalia de aur”. Se poate folosi și condiționalul, dacă trebuie exprimată o ipoteză: "C’est un patineur qui pourrait gagner la médaille d’or" „(Acesta) este un patinator care ar putea câștiga medalia de aur”. Modul subjonctiv se folosește în general atunci când este vorba de un proces dorit de subiectul pricipalei. Exemple cu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
pe substratul latin. În timp, aceste perspective s-au echilibrat. O altă temă care a produs o mare dezbatere a fost continuitatea poporului român în spațiul carpato-danubioano-pontic, acest subiect stârnind aprige controverse între marea majoritate a istoricilor români, care susțineau ipoteza formării și continuității poporului în acest spațiu, și emulii profesorului german Roesler, care susțineau că etnogeneza ar fi avut loc la sudul Dunării, românii migrând ulterior la nord de fluviu. Acestei dezbateri i se suprapuneau interese teritoriale, în principal în ce privește
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
de exemplu calendarul islamic, luna plină cade pe data de 14 sau 15 ale lunii. O lună a unui astfel de calendar are un număr întreg de zile și astfel durata ei este de 29 sau 30 de zile. În ipoteza că Luna are o orbită circulară, momentul lunii pline se poate calcula aproximativ cu următoarea formulă: unde "N" este numărul de luni pline pornind de la începutul anului 2000, iar " d" este numărul de zile de la 1 ianuarie 2000 ora 00
Lună plină () [Corola-website/Science/332662_a_333991]
-
îmbogățește dosarul istoric cu mai multe mărturii inedite, Aurel Decei a încercat să identifice „Karînovasî” ca fiind Karinâbâd sau Karnabad, un mic oraș la sud de lanțul muntos balcanic pe care bulgarii îl numesc astăzi Karnobat. Suportul principal al acestei ipoteze, propusă deja de Jireček, este că "ova" în limba turcă înseamnă „câmpie, câmp, vale”, iar "âbâd" în persană înseamnă „loc locuit, cultivat, productiv”. Dar această demonstrație prezintă o falie majoră: de la Dunăre la Karnobat sunt aproximativ 150 km în linie
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]
-
ar putea face parte dintr-un sistem stelar binar. Un prim impediment în cadrul studiului nebuloaselor planetare este reprezentat de distanțele acestora, care sunt de obicei neclare. Multe metode pentru estimarea distanțelor până la unele nebuloase planetare are la bază lansarea unor ipoteze, ceea ce conferă inexactitate. Totuși, în perioadele recente, observațiile realizate utilizând Telescopul Spațial Hubble au permis utilizarea unor noi metode de determinare a distanțelor. Toate nebuloasele planetare se extind, iar cu observații realizate în mulți ani și cu destulă rezoluție spațială
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]