30,140 matches
-
Cred că nu mă interesează episodul, l-a Întrerupt Faulques, fără să se oprească din frecatul picturii cu degetele. E prea puțin original și prea previzibil. Markovic a tăcut un moment, analizându-i spusele. - Râdea, știi? a continuat brusc. Nenorocitul râdea, iar noi Îl băteam În fața părinților. Ne privea cu ochii larg deschiși, ca și gura din care Îi curgeau bale, și râdea Înainte. Ca și cum ar fi vrut să se pună bine cu noi. - Și, firește, n-aveau bani sub saltea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
original și prea previzibil. Markovic a tăcut un moment, analizându-i spusele. - Râdea, știi? a continuat brusc. Nenorocitul râdea, iar noi Îl băteam În fața părinților. Ne privea cu ochii larg deschiși, ca și gura din care Îi curgeau bale, și râdea Înainte. Ca și cum ar fi vrut să se pună bine cu noi. - Și, firește, n-aveau bani sub saltea. Markovic s-a uitat la pictor cu respectuoasă atenție. Apoi a făcut un gest ușor cu capul. - Nimic. Nici un sfanț. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
venețiene care, ca să Încalce legile Împotriva luxului ostentativ, se plimbau urmate de slujnicele care Își arătau giuvaierurile. Mie Îmi va ajunge asta, adăugase. Apoi, după ce se ridicase În capul oaselor, Întinzându-și picioarele lungi băgate În blugii murdari de pământ (râdea Încetișor, și așa o auzise Faulques depărtându-se), Își potrivise geanta cu camerele foto și o luase la goană În spatele saharianului, pe când celălalt luptător golea o jumătate de Încărcător, trăgând În pozițiile marocane, iar Faulques o fotografia cu motorul la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
puști și grenade, pe când nebunii se duceau și veneau după cum li se năzărea, de la unele poziții la altele, se plimbau prin curtea interioară, printre focuri de armă, ori stăteau În picioare lângă combatanți, pironindu-i cu privirile, spunând fraze incoerente, râzând În hohote, chițcăind de spaimă când În apropiere exploda vreo bombă. Muriseră opt sau zece, dar În ziua aceea Faulques făcuse cele mai bune fotografii cu cei vii: un bătrân cu haină de pijama, gol de la talie În jos, care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ea murise, lentila camerei foto se Încețoșase, și asta fusese salvarea. Picta cu privirea pe care ea i-o formase. - Spune-mi ceva, domnule Faulques. Simțul ororii declanșează aparatul? De astă dată, pictorul de război n-a putut decât să râdă. Individul făcuse treabă bună În căutare și interpretare, chiar dacă nu total. Adesea era tangent cu adevărul, chiar dacă nu-l atingea, dar unele dintre aproximările lui grosolane erau corecte. Intuia bine, a conchis uimit. Și avea stil. - Asta-i o apreciere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ei, la fel de precisă ca inima ei sănătoasă și exactă, al cărei puls se putea observa, de parcă era vorba despre o boală incurabilă, la Încheieturile mâinilor, pe gâtul și brațele ei. În impulsurile și ciudata ei bucurie (era În stare să râdă ca un puști fericit, În hohote), În spatele căreia se ascundea așa cum alte ființe umane o fac Îndeobște În spatele unei cărți, al unui pahar cu vin ori al unei vorbe. În ceea ce Îl privea pe Faulques, precauția lui Olvido era asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mă atrage. Te văd făcând mereu fotografii mentale, concentrat de parcă ai practica un straniu cod bushido, cu un aparat de fotografiat locul sabiei de samurai. Bănuiesc că singura artă actuală, vie și posibilă sunt vânătorile tale neîndurătoare. Și să nu râzi, prostule. Vorbesc serios. Am Început să Înțeleg totul aseară, când mă Îmbrățișai ca și cum eram gata să murim. Ori de parcă cineva urma să ne ucidă dintr-o clipă Într-alta. Era inteligentă. Foarte. Observase că el nu-și propusese niciodată să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
detașament de pușcași marini americani să sosească În graba mare, bruscându-l pe colonel și alungându-i pe toți. Vreau un copil, Îi spusese lui Faulques În noaptea aceea, pe când beau suc de fructe În barul abstinent al hotelului Meridien, râzând cu hohote când Își aminteau. Vreau unul pentru mine singură, să-l duc În spate cu rucsacul și să-l cresc prin aeroporturi, hoteluri și tranșee. Ce-am să mă fac altfel, când are să ia sfârșit dulcea noastră camaraderie? În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
atât de demn de Încredere, atât de sigur de ceea ce faci și nu faci, taciturn ca un soldat bătrân. Pregătind fiecare fotografie cu ochii, Înainte de a face vreo mișcare, socotind În zecimi de secundă dacă merită osteneala ori nu. Nu râde, fiindcă așa este. Îți jur. Știu ceea ce știu de cât am simțit că Îmi explodai În pântec când mă Îmbrățișai și te țineam acolo, În adâncul meu, relaxat În sfârșit, În singurul moment al existenței tale când lași garda jos
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
te simți complice ori participant la pictura dumitale? Crezi că se poate gândi și poza În același timp? - Cred că vorbești prea mult. Începe să-mi pară rău că n-am pușca. - Ai cuțitul. - Nu-i tot aia. Markovic a râs de-adevăratelea, Încântat. Un râs deschis, sincer. Și-a terminat țigara, a stins-o În borcanul de muștar și a râs iar. A mai privit o dată fresca, apoi a arătat spre The Eye of War, care era tot pe masă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prea mult. Începe să-mi pară rău că n-am pușca. - Ai cuțitul. - Nu-i tot aia. Markovic a râs de-adevăratelea, Încântat. Un râs deschis, sincer. Și-a terminat țigara, a stins-o În borcanul de muștar și a râs iar. A mai privit o dată fresca, apoi a arătat spre The Eye of War, care era tot pe masă. — Ai două poze foarte cunoscute, a spus. Sunt În albumul ăsta. Din Africa. Un bărbat pe care mai mulți Îl băteau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
afară ca pictorul de război să-și Încheia munca. Mai era un singur lucru de făcut. Pe neașteptate, părea atât de evident, că gura i s-a strâmbat Într-un surâs. Dacă ar fi fost acolo, Olvido Ferrara ar fi râs În hohote de tot: și-a Închipuit-o dându-și pe spate capul blond, privindu-l batjocoritor cu ochii ei lichizi și verzi. Mai curând o chestiune de imaginație decât de optică, Faulques. Fotografia minte, și numai artistul etcetera. S-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sine și consecințele ei, prelungite până În prezent: Faulques privea fotografia În bătrânul turn cu vedere spre mare. Adevărul e În lucruri, nu În noi, și-a amintit. Dar are nevoie de noi ca să se manifeste. Olvido ar fi continuat să râdă, s-a gândit, dacă l-ar fi văzut În clipa aceea cu coperta revistei În mână, scociorând printre uneltele de pictat, tuburi și flacoane goale, pensule, cărțile care invadaseră masa. Și-o aducea aminte trântită pe jos, pe covor, decupând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
farului l-a arătat așezat pe o piatră. Pictorul de război s-a lăsat pe vine lângă el. - Ești Înarmat, domnule Faulques? - Într-o oarecare măsură. - Atunci, nu te apropia prea mult. A urmat altă pauză lungă. Croatul părea că râde printre dinți, În zbuciumul liniștit, dar depărtat, al mării de sub faleză. - Să Înțeleg că ești mulțumit de pictura dumitale? Faulques a dat din umeri În Întuneric. - Cred că da - a dat din cap. Nu. Sunt sigur. E așa cum trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
epocii sale. Tehnica sofisticată de realizare a parfumului Chanel No. 5 constituie un secret, se știe doar că conține esențe de trandafiri de mai, de flori de portocal, de iasomie, de ylang ylang și mixturi de aldehide sintetice. „Parfumul își râde de timpul trecător”, susține Jean Baudrillard, unul dintre cei mai reputați filosofi ai Franței, întorcându-se în timp pe urmele efluviilor îmbătătoare. Unele parfumuri lansate la începutul secolului XX au devenit legendă, nu s-au evaporat o dată cu deschiderea flaconului, ci
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
ca o persoană normală, ceea ce-i permite să se încadreze mai ușor în activitate. Ca efect al dificultăților întâmpinate în procesul de comunicare verbală și scrisă, la copilul debil mintal apar trăsături negative ale personalității, sub forme inadecvate de reacție: râde fără rost, țipă, recurge la formulări stereotipe sau are uneori crize de furie. Deoarece limbajul este un fenomen complex și activitatea educativă de corectare a lui este dificilă și multilaterală, iar ca punct de plecare trebuie să aibă motivații adecvate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
tot atunci striga în gura mare că se usucă de sete." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (c) "A zis-o, a și făcut-o! Petru nu zicea nimic de două ori. Fătul meu, Petre! zise împăratul, acuma mai blând și râzând cu amândoi ochii. Eu văd că ție nu-ți iese grija din cap; ți-oi spune dar treaba cu ochii mei. Vezi, ochiul acesta râde de bucurie, când văd că am așa trei feciori ca voi; iar celălalt plânge pentru că
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nu zicea nimic de două ori. Fătul meu, Petre! zise împăratul, acuma mai blând și râzând cu amândoi ochii. Eu văd că ție nu-ți iese grija din cap; ți-oi spune dar treaba cu ochii mei. Vezi, ochiul acesta râde de bucurie, când văd că am așa trei feciori ca voi; iar celălalt plânge pentru că mă tem că voi nu veți fi în stare să împărățiți în pace și să apărați țara de vecinii cei vicleni." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pustiei. Mergeau așa de iute, încât i se părea că pustiul și valurile mării fug, iar ei stau pe loc. Și numai încet se auzea motanul mieunând din câte șapte capetele." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (h) "Ea lăsa fusul, râdea, îmi desfăcea părul cârlionțat în două și mă săruta în creștetul capului. Câte-o frunză se desprindea din ramuri și cădea legănându-se." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunica) (i) "Și copiii o și despicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la cafea." (P. L. Travers, Mary Poppins) (b) "Cine sunt? Neghiniță, gândul lumii. De mic ce sunt, pătrund în urechile oamenilor și-i ascult cum gândesc. Adineauri eram în urechea ta a dreaptă, apoi am trecut în a stângă, ș-am râs de m-am prăpădit când am văzut ce-ți trece prin minte..." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Neghiniță) (c) " Da' bine, moșnege, când ai venit în cela rând, parcă erai în toată mintea; dar acum unde te visezi, de umbli cu porci
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
oi bate. Ci mai bine-oi spune lăutarilor să zică și cuparilor să umple cupele cu vin și-om lega frăție de cruce pe cât om fi și-om trăi." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (b) " Nu e adevărat, răspunse Neghiniță râzând, omul spune mai puțin decât gândește. Dacă nu-ți șopteam eu că copacul uscat nu mai dă de la rădăcină, cine știe ce-ai mai fi spus... Baba se făcu ca para focului. Zău așa... nu te rușina, mamă, nu zău
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
celorlalți. * adverb: Deși mic, mergea foarte repede, spre surprinderea tuturor. * adjectiv: Era un copil foarte isteț, spre încântarea cunoscuților. regent de tip verbal: * verb: Recita,/ de-i uimea pe toți. * interjecție: El pleosc în baltă,/ de-au început toți a râde. * adverb: Micuțul mergea atât de repede,/ încât îi uimea pe toți. * adjectiv: Era un copil foarte isteț,/ încât toți îi dădeau altă vârstă. Modalități de realizare complement circumstanțial consecutiv exprimat prin: * substantiv în cazul acuzativ: Muncește atât de mult, până la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu dragoste când îmi ziseși mamă. Încet, să nu mă sorbi. Îl sărută. Cum mănânci tu, Neghiniță al maicăi? Eu? Eu mă satur din fum. Până acum am mâncat la mese împărătești fără să știe nimeni. Și ce-am mai râs când ceilalți tremurau înaintea împăraților, iar eu mă plimbam prin urechile lor și le aflam gândul. Bine o fi de ei, Neghiniță mamă..." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Neghiniță) (e) "Domnișoara Ciocârlie se întoarse spre ea și o privi cu trufie. De unde
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
contragerii. Transcrieți, din textele de mai jos, propozițiile subordonate predicative, precizând părțile de vorbire prin care sunt introduse: (a) "Iartă-mă, te rog, dragă. Ce spuneam? A, da. Cel mai caraghios lucru este că bine, bine, Marz, n-o să mai râd, dac-o să mă pot stăpâni ori de câte ori ziua mea de naștere cade într-o vineri, s-a isprăvit cu mine." (P. L. Travers, Mary Poppins) (b) "Ei, moșule, ce mai zici? adeveritu-s-au vorbele mele? Ce să mai zic, nepoate
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]