36,856 matches
-
unei servitoare, simțind că trupul Îi Îmbătrînea, că Dumnezeu Îi retrăsese darul. Panicat, a dat fuga, În pielea goală, să se privească În oglindă și a simțit că oglinda Îl mințea. Acela nu era el. A voit atunci să-l regăsească pe bărbatul ce Îi fusese furat. De ani de zile știa de fiul pălărierului. Nici pe Sophie n-o uitase, În felul lui. Don Ricardo Aldaya nu uita niciodată nimic. CÎnd a sosit clipa, s-a hotărît să-l cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vorbind, n-are rost să pierd timpul degeaba și... dacă-i vorba de șampanie, acum e momentul cel mai potrivit...“ Că prințul parcă ar fi avut febră - asta, desigur, era adevărat. Rătăci îndelung prin parcul întunecat și în sfârșit „se regăsi“ plimbându-se pe o alee. În conștiința lui persista amintirea că străbătuse deja această alee, începând de la bancă și până la un copac bătrân, înalt și ușor de remarcat, o sută de pași cu totul, parcurși înainte și înapoi de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privirile ei scânteietoare își dăduse seama ce preț au acum scrisorile pentru ea; dar și-ar fi dat o jumătate din viață ca nici Aglaia să nu pomenească acum de ele. Însă Aglaia dădu brusc dovadă de tărie și își regăsi deodată stăpânirea de sine. M-ați înțeles greșit, spuse ea, n-am venit... să ne certăm, deși nu vă iubesc... Am venit... să vorbim... ca de la om la om. Chemându-vă, hotărâsem deja ce vă voi spune și nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trăiesc. În al doilea rând, există puține date care să probeze o legătură solidă între tipurile de încredere, între încrederea socială și cea politică. Încrederea socială nu se asociază puternic cu setul obișnuit de variabile socioeconomice și politice, dar se regăsește cu precădere în câteva tipuri sociale: cei care sunt „învingătorii” competiției sociale mai curând decât „perdanții”, adică cei care își exprimă mulțumirea cu locurile de muncă, fericirea și mândria națională. Pe de altă parte, încrederea politică nu este asociată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
implicate în acest gen de amenințări, cel demografic nu lipsește, cel puțin de la Malthus încoace, adică de peste două secole, de când a apărut celebrul său Eseu asupra principiului populației, însă cea mai pregnantă prezență a populației ca factor de risc o regăsim cu siguranță tot în această din urmă jumătate de veac; mai mult chiar, aproape toate celelalte amenințări sunt, la o analiză atentă, legate de sau înrădăcinate în starea și evoluția populației la nivel mondial sau zonal. Din anii ’50 și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și proceselor demografice care îl generează și îl întrețin) consecințele cele mai dezastruoase, postulând nici mai mult, nici mai puțin că acest proces generează sau contribuie la declinul societății moderne (de tip occidental). Consecința îmbătrânirii, ni se spune, chiar dacă se regăsește și în dificultățile de asigurare a condițiilor de viață, trece dincolo de aceste aspecte; finalmente, sunt afectate comportamentele generale, sistemele de valori, atitudinile și mentalitățile, capacitatea de inovare și de progres a societății etc. Raționamentul se bazează pe analogia cu schimbările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
adaptabilitatea, spiritul de inovare etc. scad sensibil. Altfel spus, se susține că, dacă într-o societate crește ponderea persoanelor vârstnice, care sunt afectate de un astfel de proces de pierdere a unor calități fundamentale, și la nivel societal se va regăsi o evoluție similară. Această concepție are desigur și o componentă economică, prin care se postulează că o populație mai îmbătrânită este una mai „sclerozată”, mai puțin adaptabilă la modificările pe care noile tehnologii le aduc în procesul de muncă. Vârstnicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în special pentru ceea ce mai târziu se va numi sociologie rurală. Comparând aceste informații cu cele referitoare la satul devălmaș românesc, pot fi observate unele asemănări, dar și unele deosebiri între cele două tipuri de sate. Astfel, elemente asemănătoare se regăsesc în special în domeniul tehnicilor agricole. Alte elemente, cum ar fi cele legate de alcătuirea familiei sau de proprietate, deosebesc societatea rurală rusească, în care domină familia extinsă, de cea românească, în care domină familia alcătuită dintr-un singur cuplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în obște șî noi înșine ne găsim” (Zanne, 1900, 80, proverbele nr. 1401-1403, 1405-1406 și 1408-1409). Fără a intra în complicata problematică a caracterului „familial” al satelor devălmașe românești, menționăm faptul că în cazul românilor conștiința rudeniei de sânge se regăsește în legendele eponime. Legând originea unui sat de existența unui întemeietor unic, strămoșul comun al locuitorilor, acestea au circulat în unele zone până târziu, în secolului XX. Tema descinderii unui grup uman dintr-un strămoș comun se întâlnește la majoritatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
origine dacă). Ambele desemnează în limbajul curent, ca și varianta lor slavă, persoanele în vârstă. Un alt sens comun dat celor două cuvinte, de această dată tipic românesc, este acela de parte din moșia unui sat. Cuvântul slav starosta se regăsește în limba română sub diferite forme, cu un sens ușor diferit față de cel originar (de persoană în vârstă, dar și de șef al unui grup familial, sat sau regiuni). Astfel, conducătorul unui grup de călugări sau călugărițe dintr-o mănăstire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și de apariție a unei noi gospodării, cu tot ceea ce presupunea aceasta, în materie de drepturi asupra părților devălmașe și asupra pământului ce aparținea până atunci tatălui. Principiul egalitar de împărțire a pământului între tiaglo-urile existente în comunitatea rusească se regăsește și în lumea satelor devălmașe românești, unde fiecare fecior avea dreptul să primească o parte din pământul tatălui egală cu cea a fraților săi. În timp ce respectarea drepturilor tiaglo-urilor în satul rusesc garanta menținerea pe termen lung a principiului egalitar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
doua defrișare prin foc se numește palviki. După strângerea recoltei, aceste câmpuri sunt lăsate între opt și doisprezece ani a se reîmpăduri ca altădată și se reia apoi același procedeu” (Haxthausen, 1847, vol. I, 238). Principiul folosirii terenului despădurit se regăsește și la români. Despădurirea unui teren prin incendiere (așa-numita tehnică a arșiței sau a jariștei) sau prin alte procedee era realizată în vederea cultivării, dar și a creării de pajiști pentru animale. H.H. Stahl consemnează numele dat culturilor de cereale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
lumină a asemănărilor și deosebirilor existente între două societăți de religie ortodoxă. Revenind la obiectul studiului nostru, se impun câteva observații: a) Elementele ce apropie satele românești de cele rusești descrise de Haxthausen sunt mai ales cele care pot fi regăsite și la alte populații europene în secolul al XIX-lea. Dintre acestea putem menționa: tehnicile defrișării prin incendiere, formele arhaice de agricultură itinerantă acompaniate de forme de proprietate temporară, sistemul economic și social al celor trei tarlale, rolul hotărâtor al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a termenului și legitimează cultura populară, cultura media și chiar formele de divertisment moderne. Cultura este o sumă de înțelesuri, de semnificații. Înțelesuri create de oameni, de diferite segmente sociale, de elite, dar și de oameni obișnuiți. În cultură se regăsesc semnificațiile elitei, dar și ale masei, ale cercurilor academice, dar și ale creației populare. Ar fi nu numai incomplet, ci și greșit să facem o istorie a culturii urmărind doar creația elitelor. Selecția autorilor conservatori pe care o operează Williams
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și mai puțin costisitor, pare să fie adesea scopul. Dar, dincolo de problema eficienței profesionale pe termen scurt, aceste practici pot contribui la pătarea profesiei, la scăderea credibilității și la diminuarea mijloacelor de existență a presei. Fenomenul acesta de bricolaj se regăsește în practicile responsabililor cu comunicarea internă. Evaluările sunt foarte rare și nesistematice. Ba, mai mult, când sunt gerate în interior, instrumentele folosite sunt puțin adaptate și nedemne de luat în considerare. Dacă motivele care ar putea explica această situație sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
conducătoare se repeziseră spre Occident a devenit chiar o cauză a înapoierii. Găsindu-se cu mult prea în urma stăpânilor săi pentru a-i mai putea urma, poporul a fost lăsat în drum și abandonat barbariei sale. Acest rău social se regăsea și în politică. Fără armonie între ele, instituțiile erau în dezacord cu țara; importate din străinătate și fără rădăcini în pământ, ele erau adeseori transplantate înainte ca aceasta să fie pregătită a le primi. Toată organizarea guvernamentală era exterioară și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în mod frecvent utilizat în desemnarea deopotrivă a obștei, a satului sau a comunității sătești. Din acest motiv, în traducerile realizate după această versiune, am ales să înlocuim conceptul commune cu obște, comunitate sau sat, în funcție de contextul în care se regăsește. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.III, 130. Ibidem, 131. Ibidem, vol.I, VI. Ibidem, IX. Ibidem, vol. III, 134. Anatole Leroy-Beaulieu surprinde și el legătura dintre familia patriarhală rusească și mir: „Obștea pare a se trage din familie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Paul H.Stahl, Triburi și sate din sud-estul Europei, Editura Paideia, București, 2000. În 2004 am vizitat câteva vechi sate bulgare în care alcătuirea caselor stătea mărturie pentru familiile ce le locuiseră altădată, familii de tip extins. În 2005 am regăsit aceleași tipuri de case în cartierul turcesc al Salonicului, expresie a aceleiași forme de familie. Vezi Emile de Laveleye, De la propriété et de ses formes primitives, F.Alcan, Paris, 1874 și Stahl și Guidetti, op. cit. Iuliu A.Zanne, Proverbele românilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
După o introducere în problematica lucrării și a analizei instituționale, prezint succint cadrul teoretic care va fi folosit pentru a interpreta datele empirice furnizate de studiul lui Henri Stahl. Următorul subcapitol este alocat analizei propriu-zise a devălmășiei. În cadrul său se regăsesc o prezentare generală a satului devălmaș, cel de al doilea conține analiza nivelului constituțional și a nivelului alegerii colective, o abordare a nivelului operațional într-un mod structurat, pe tipuri de sisteme de resurse, o analiză a proceselor care au
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
sunt indivizii sau gospodăriile care au acces la bunurile comune și care sunt limitele resursei. Chiar dacă interpretăm regulile prezentate mai sus în privința accesului la resurse ca fiind „limite bine stabilite”, această condiție este oricum respectată doar pe jumătate pentru că nu regăsim decât foarte târziu o preocupare pentru identificarea limitelor resurselor. b) „Coerență între regulile de apropriere, cele de menținere a resursei și condițiile locale.” Regulile de apropriere - care restricționează accesul în funcție de timp, loc, tehnologie și cantitate - sunt elaborate raportat la condițiile
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
a rămâne mai singuri cu Dumnezeu. Un arhitect despămîntenit ar putea construi din mâhnirile noastre o mânăstire în cer. Lipsa de orgoliu face cât eternitatea. Nenorocul oamenilor care s-au căutat toată viața pe ei înșiși este de a se regăsi până și în Dumnezeu. - Umilința împăcată și vastă e singurul fel de a transforma în virtute oboseala de a ființa. Cine vrea să nu mai fie exprimă negativ o aspirație după tot. Dorința neantului satisface decent un gust secret și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
scris aceste divagații în 1935-36, la 24 de ani, cu pasiune și orgoliu. Din tot ce-am publicat în românește și franțuzește, acest text este poate cel mai pasionat și în același timp îmi este cel mai străin. Nu mă regăsesc în el, deși îmi pare evidentă prezența isteriei mele de atunci. Am crezut de datoria mea să suprim câteva pagini pretențioase și stupide. Această ediție este definitivă. Nimeni nu are dreptul s-o modifice. E.M.CIORAN Paris, 22 februarie 1990
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
II Norocul României este că istoria universală n-are un curs convergent și nu evoluează într-o progresiune continuă. Dacă devenirea umanității ar fi comparabilă unui fluviu, ar fi imposibil să nu ne pierdem în el și să ne mai regăsim. Toate valorile s-ar totaliza, și nivelul actual al culturii ar fi atât de ridicat, încît o țară ca România n-ar putea participa în nici un fel la el. Cultura occidentală, care singură contează pentru orientarea noastră în viitor, nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care mai știe zbiera. Urletul este o disperare în fața spațiului. De aceea, de câte ori ești nemângâiat la șes sau pe culmi, urletul și se pare singurul răspuns la tentația imensității. Am cel mai mare dispreț pentru acei care nu-și pot regăsi instinctele în singurătate. Natura te înnebunește ca și oamenii; ea prin infinit, și ei prin platitudine. Lamentațiile maghiare își au sursa în această tristețe a instinctului. Aviditatea de spațiu se satisface în acele lungimi monotone, care trezesc automat reprezentarea unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zbat să cunosc Timpul uitat al cuvântului nocturn. Să nu citesc pe chipul fad al lunii Șoaptele aiurite ale durerii. Mă vlăgui Fără sa masor rimă Cuvântului chinuit de mușcătură condeiului. Că muzica ruptă din fructul oprit Al durerii. Să regăsesc calvarul În chipul pădurii În flăcări, că noaptea de vară Și păsările să creadă În strigatul reunit Din adâncul Omului de Flori.” Fructul oprit al durerii era Încă proaspăt. Se consumă și regenera la nici două săptămâni de la fatidica oră
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]