31,572 matches
-
în stabilirea clasei burghezilor polonezi; au adus cu ei legile din Europa de Vest și obiceiuri pe care polonezii le-au adoptat. Din acel moment, germanii, care au creat așezăminte puternice, în special în centrele urbane din Silezia și alte regiuni din vestul Poloniei, deveneau o minoritate mai influentă în Polonia. În 1228, Actele de la Cienia erau adoptate și semnate de Vladislav al III-lea Laskonogi. Ducele Poloniei a promis să ofere "o lege pură și nobilă conform episcopilor și baronilor". Perioada de
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
teritoriale. Prinții Piast au rămas puternici și pentru motive economice și culturale. Regatul a pierdut Pomerania și Silezia, cel mai dezvoltat și important punct economic al Poloniei originale, care a lăsat jumătate din populația poloneză în afara granițelor Regatului. Pierderile din vest au avut de-a face cu efectul de unificare inteprins de către ducii Piast Silezia și cu procesele de expansiune germane. Acestea au inclus Principatele Piast în curs de dezvoltare, depinzând de structurile politice germane. Vistula era controlată de Ordinul Teutonic
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
cu procesele de expansiune germane. Acestea au inclus Principatele Piast în curs de dezvoltare, depinzând de structurile politice germane. Vistula era controlată de Ordinul Teutonic. Masovia nu a fost încorporată în totalitate în statul polonez. Cazimir a stabilizat frontierele de vest și de nord, a încercat să-și recupereze o parte din teritoriile pierdute, iar parțial, a compensat pierderile cu noua sa expansiune în est. Din secolul al XIV-lea, Polonia a cunoscut o perioadă de dezvoltare economică accelerată și de
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
și a fost temelia viitoarei prosperități evreiești din Regatul polonez, urmată mai târziu de mai multe declarații legale. După o serie de expluzări a evreilor din Europa de Vest, comunitățile evreiești s-au stabilit la Cracovia, Kalisz și în alte părți din vestul și sudul Poloniei, în secolul al XIII-lea. Regele Cazimir a primit refugiații evrei din Germania în 1349, a ajutat la accelerarea extinderii evreilor în Polonia, care avea să continue până în cel de-al Doilea Război Mondial. Vladislav I cel
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
principate, a încercat fără succes să le recupereze, prin efectuarea unor activități militare împotriva Luxemburgului, între 1343 și 1348, apoi a încercat blocarea seprarării Sineziei de Arhiepiscopia Gniezno a lui Carol al IV-lea. Aliat cu Danemarca și Pomerania de Vest, Cazimir a fost capabil să impună unele corecturi la frontiera de vest. În 1365, Drezdenko și Santok au devenit feuda Poloniei, în timp ce districtul Walcz a fost luat în 1368, rupând legătura dintre Brandenburg și teutoni și conectând Plonia de Pomerania
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
militare împotriva Luxemburgului, între 1343 și 1348, apoi a încercat blocarea seprarării Sineziei de Arhiepiscopia Gniezno a lui Carol al IV-lea. Aliat cu Danemarca și Pomerania de Vest, Cazimir a fost capabil să impună unele corecturi la frontiera de vest. În 1365, Drezdenko și Santok au devenit feuda Poloniei, în timp ce districtul Walcz a fost luat în 1368, rupând legătura dintre Brandenburg și teutoni și conectând Plonia de Pomerania. Cazimir cel Mare consolidat în mod considerabil poziția țării în ambele afaceri
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
a reușit să cucerească Viena datorită condițiilor grele din iarna anului 1529. Titulul de rege al Ungarie a fost disputat de Zápolya și Ferdinand până în 1540. După cucerirea orașului Buda de către otomani în 1541, teritoriile Ungaria de nord și de vest l-a recuoscut pe împăratul habsburgic drept împărat, formându-se ceea ce avea să fie numită Ungaria Regală, în vreme ce părțile centrale și de sud au fost anexate de otomani, iar părțile estice au rămas sub controlul familiei Zápolya sub numele de
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
de Thuringia, fiică a decedatului landgraf Ludovic al IV-lea, și de soțul acesteia, ducele Henric al II-lea de Brabant, ca și de principele Siegfried I de Anhalt-Zerbst. După un lung război, Henric a desprins landgrafatul de Hessa din vest și l-a acordat fiului mai mic al Sofiei, Henric, însă a păstrat Thuringia, pe care a conferit-o fiului său, Albert (al II-lea), alături de Palatinatul de Saxonia. Achiziționarea Thuringiei a sporit în mod semnificativ posesiunile teritoriale ale casei
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
fost ucis ultimul exemplar de bizon european. Înainte de noua împărțire a Poloniei, această pădure era sub administrarea acestei țări. Ea s-a opus din toate puterile tendințelor expansioniste ale Armatei Roșii, în încercarea acesteia de a cuceri noi teritorii înspre vest. N-a fost însă sorți de izbândă, statului polonez revenindu-i o suprafață de 46 de kilometri pătrați de regiune împădurită din fosta zonă Kronjagd. Autoritățile poloneze s-au preocupat intens, începând cu anul 1929, să repopuleze această zonă geografică
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
același timp este și clopotnița catedralei. Din partea sudică se află turnul care este legat cu castelul cu două arcade. Construirea castelul a început în 1322, și a fost terminată în a doua jumatate a secolului XIV. Aripa de sud și vest au fost demolate la sfărșitul secolului XVIII, din acel moment interiorul castelului de mai multe ori a fost reconstruit, conform indicațiilor autorităților, dar între anii 1855-1875, clădirea a fost reconstruită. Astăzi găzduiește un muzeu. Castelul a fost locul de reședință
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
înconjurat de un inel format din pereți protectori compuși dintr-un pod mobil, din partea Łyny. Aripa din sud-vest a castelului a fost construită în secolul XV. Turnul este din perioada mijlocului secolului al XIV-lea, fiind situat în colțul de vest al șantierului, restaurata lui a fost efectuată în secolul al XVI-lea, dîndu-i o formă rotunjită și o înălțime de 40 m. În același timp, zidurile de aparare ale castelului au fost ridicate la o înălțime de 12 m. A
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
acum fresce din secolul XIV-XV. Partea de mijloc a jucat rolul sălii de banchete, deși cu o frescă deteriorată a Sf. Veronica. Sala a fost situată alături de biroul voievodului. Hambarele și galeriile defensive erau la ultimul etaj al părții de vest a castelului. Turnurile sunt acoperite cu arcade decorate de acoperișuri plate și ornamente. În beciurile din turnuri pe timpuri a fost închisoare. Deasupra porții era o capelă cu două etaje. În această parte a castelului se află camera pentru oaspeții
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
reconstruit în anii 1407-1410 pe locul construcției anterioare, cu scopul de a consolida mai bine clădirea înconjurată de un zid și un șanț. Șanțul era adânc și a fost umplut cu apă. Intrarea în castel a fost pe partea din vest, peste un pod mobil aflat peste șanț, intrarea fiind efectuată prin porți duble. Partea din față a castelului avea următoarele funcții: meșteșugărie centrală, cu o fabrică de bere, o moară, o forjă. Cu din partea de vest erau grajduri și hambarele
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
fost pe partea din vest, peste un pod mobil aflat peste șanț, intrarea fiind efectuată prin porți duble. Partea din față a castelului avea următoarele funcții: meșteșugărie centrală, cu o fabrică de bere, o moară, o forjă. Cu din partea de vest erau grajduri și hambarele. La sfîrșitul secolului al XIV-lea castelul era apărat de artilerie. Erau folosite următoarele unități de artilerie : 1 tun mare, cu 30 ghiulele din piatră, 3 tunuri mici cu 60 ghiulele din piatră și două tunuri
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
încălzirea castelului cu aer cald. În prezent, o parte din beciuri sub aripa de est a castelului sunt folosite ca săli de expoziție, prezentând elemente de arhitectură și arme cu insignele episcopilor. La parterul castelului se aflau: în aripa de vest bucătăria, brutăria, în cea de nord fabrica de bere, în cea de est depozite alimentare,iar în cea de sud arme și școala pentru băieți prusaci. Arhitectura castelului a fost ajustată în 1673 prin construcția în apropierea aripei de sud
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
doua jumătate a secolului XIX, restaurarea castelului a fost efectuată de către Ferdinand von Quast. Lucrările de construcție ale castelului au început cam în aceași perioadă, ca și construcția Bisericii Sf. Jerzy .Castelul este situat la sud-estul orașului, protejat din partea de vest de un zid cu poartă. Aripile castelului din partea mănăstirii a fost înconjurat de o galerie de lemn. Partea principală a castelului a fost aripa de nord. Alte aripi îndeplineau funcții economice. În secolul al XIV-lea castelul a fost înconjurat
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
realizat în două etape - prima a durat până în 1376. În cea de-a doua etapă, care a durat din 1377, au fost construite de-a lungul perimetrului curții, pereți într-o formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 44x52m. În colțul de vest a fost construit un turn pătrat . Castelul a fost construit drept loc de reședință pentru comandantul provinciei Brandenburg. În 1393 Ryn a devenit capitala provinciei (în loc de Barcian), în ciuda faptului că pe atunci castelul nu avea nici un etaj. Primul comandant al
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
deasă, mult solicitată. Jelenia Gora, orașul cel cu multe construcții de epocă, având din parcul de pe colina Kosciuszko o vedere magnifică asupră întregului masiv Karkonosze, trimite aproape radiar arterele de legătură spre toate stațiunile de la poalele masivului. Către sud-vest și vest, panglicile de asfalt trec prin Cieplice Sl. Zdroj, renumită pentru apele sale termale sufuroase și pentru construcțiile din secolele trecute, prin Sobieszow, Szklarska Poreba (centru al sporturilor de iarnă) și Swieradow Zdroj, cu marile sale stabilimente termale, și multe alte
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
lui Shiva. După mai multe tentative nereușite de a-l convinge pe Shiva, Sati mânioasă își asumă o formă teribilă, transformându-se în cele și înconjurându-l pe Shiva din cele 10 puncte cardinale. Chinamasta stă în dreapta lui Shiva, spre vest. Legende similare o au în locul lui Sati pe , a doua soție a lui Shiva si reîncarnarea lui Sati sau Kali, prima dintre Mahavidya ca soție a lui Shiva și origine a celorlalte Mahavidya. În timp ce Parvati folosește cele 10 Mahavidya pentru
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
l-au invadat și ocupat iarăși în 1656 și 1660 în timpul ”Potopului”. După ce Prusia și Imperiul Rus au făcut Prima împărțire a Poloniei în 1772, orașul a devenit o parte componentă a Regatului Prusiei, fiind incorporat în provincia Prusia de Vest. În acea perioadă, oficialii au ignorat castelul, folosindu-l ca un azil pentru săraci și ca barăci pentru armata prusacă. În 1791, David Gilly, un arhitect prusac și șeful Oberbaudepartment, a făcut un studiu structural al castelului, pentru a decide
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
castelul a servit ca spital și arsenal. După Războiul celei de-a Șasea Coaliții, castelul a devenit un simbol al istoriei Prusiei și a conștiinței naționale. În 1816, a fost inițiată restaurarea castelului, de către Theodor von Schön, Oberpräsident-ul Prusiei de vest. Reconstrucția s-a realizat pe etape, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. O dată cu venirea lui Adolf Hitler la putere în anii '30, naziștii au folosit castelul ca o destinație pentru pelerinajele anuale a Tineretului Hitlerist și a Ligii
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
acestuia din urmă, Imperiul Austriac. După bătălia de la Mohács, Ungaria a fost guvernată de doi regi: Ioan I Zápolya și Ferdinand I. Ei au împărțit regatul în două în 1538. Habsburgii au preluat controlul asupra părților de nord și de vest (așa-numita Ungarie Regală), cu capitala la Pressburg (Pozsony, Bratislava contemporană), în conformitate cu prevederile secrete ale Tratatului de pace de la Oradea. Ioan de Zápolya și-a asigurat controlul asupra părții de est a regatului - Regatul Ungariei Răsăritene. După 1541, părțile centrale
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
la Alba Iulia / Gyulafehérvár), populația a sprijinit poziția lui Francisc Rákóczi al II-lea, un magnat catolic. Dieta maghiară a votat pentru anularea dreptului Habsburgilor la tron. Soarta a devenit potrivnică ungurilor până la urmă, după ce Habsburgii au făcut pace în vest și și-au direcționat forțele împotriva lor. Războiul s-a încheiat în 1711, când contele Károlyi, general al trupelor ungare, a semnat Tratatul de la Sătmar / Szatmár (azi, Satu Mare).. Tratatul prevedea acordul împăratului de reconvocare a Dietei din Pressburg și acordarea
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
revitalizării vieții economice (în 1820, exporturile ungurești depășiseră nivelurile dinainte de război). Cum tot mai mulți mici aristocrați au căpătat diplome de calificare, posturile disponibile au devenit insuficiente, iar membrii noii intelectualități au fost atrași spre ideile radicale care veneau din vestul Europei și s-a organizat pentru modificarea sistemului politic maghiar. Francisc a convocat Dieta în sesiune rar, în general doar pentru solicitarea de provizii, bani sau noi recruți pentru nevoile armatei. Greutățile economice i-au adus pe nobilii mărunți la
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
vânători-culegători și își transmiteau istoria lor pe cale orală. În multe grupuri, femeile efectuau cultivarea sofisticată a numeroase soiuri de plante: porumb, fasole și squash. Culturile indigene au fost destul de diferite de cele de agrare, proto-industriale ale majorității imigranților creștini din vestul Eurasiei. Multe culturi native au fost matrilineale, oamenii ocupau terenurile pentru utilizarea de către întreaga comunitatei, pentru vânătoare sau agricultură. Europenii la acea vreme au avut culturi patriarhale și-au dezvoltat concepte de drepturi de proprietate individuale cu privire la terenuri care erau
Amerindienii din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327043_a_328372]