29,899 matches
-
declară el în Scrisoare despre surzi și muți în folosința celor care aud și care vorbesc (Lettre sur les sourds et muets à l'usage de ceux qui entendent et qui parlent), în 1751. Comunicându-și experiența ca spectator, el citează trei exemple de scene mute care l-au răscolit mult mai profund decât oricare scenă dialogată, scena de somnambulism în Macbeth, tăcerea celor doi prinți în Heraclius, ca și gestul final al lui Antioh, ducându-și, în Rodogune, cupa la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că dacă, pentru a aprecia corect intonația, trebuie ascultat discursul fără a vedea actorul, este foarte normal să credem că pentru a judeca în mod corect gestul și mișcările, trebuie privit cu atenție actorul fără să-i ascultăm discursul." El citează exemplul lui Lesage (1668-1747) care, devenind surd la bătrânețe, asista totuși la spectacolul pieselor sale, afirmând că nu pierdea aproape niciun cuvânt din ele și că nu-și dăduse niciodată atât de bine seama de calitatea operelor sale și de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
săi. Fascinat de Iluminism, Lessing este foarte influențat de Diderot, pe care îl descoperă chiar la începutul carierei sale și ale cărui idei le difuzează în Germania. Vorbește despre el chiar din anii 1750, în corespondența lui, în nenumărate rânduri, citând Scrisoarea despre surzi și muți care datează din 1751, evocând Scrisoarea despre orbi din 1749. Citește Bijuteriile indiscrete (Les Bijoux indiscrets), lucrare pe care o va califica drept "roman frivol în care se dezbat idei grave", fără îndoială chiar de la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sara Sampson, piesă din 1755, pe care o califică drept "tragedie burgheză", pentru care publică o critică elogioasă în Journal étranger în 1761. Trebuie spus, în favoarea lui, că teatrul german este încă foarte prost cunoscut în Franța. Louis-Sébastien Mercier, care citează, în 1773, în Despre teatru sau Noul Eseu despre arta dramatică, numeroși autori străini, dintre care pe Calderón, Lope de Vega, Shakespeare, Goldoni, nu menționează niciun autor dramatic german. Va trebui să se aștepte 1873 pentru ca să apară în Franța prima
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nefericire cauzat de o slăbiciune?" (Seara a 11-a)48 De aceea, Lessing refuză reprezentarea unor personaje stoice pe o scenă de teatru, căci, prea eroice fiind, nu ar putea să impresioneze spectatorul. Stoicul este chiar prin natura lui antiteatral. Citând în Laocoon, eseu despre estetică scris în 1766, Filoctet și Trahinienele lui Sofocle, el face elogiul tragicilor greci care nu au șovăit să arate personaje care suferă în trupul lor, care jelesc, gem și strigă, atunci când durerea devine intolerabilă, în timp ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Spectatorul nu-și poate citi portretul nici în unul, nici în celălalt. Asta nu înseamnă că Lessing ar fi partizanul tragi-comediei pe care o critică, după exemplul lui Diderot, căci ea reunește în mod artificial două genuri prea diferite. El citează, în Dramaturgia de la Hamburg, sfaturile oferite de Lope de Vega în Noua artă de a face comedii pentru a-l contesta. Amestecând comicul și tragicul, și pe Terențiu cu Seneca, veți obține o parte a piesei serioasă, iar cealaltă bufă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și de rolul muzicii de scenă care, și unul și cealaltă, generează emoția. Lessing reproșează Teatrului clasic francez că a suprimat elementele de spectacol capabile să-l impresioneze pe spectator. După exemplul lui Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, el citează Filoctet ca pe una din capodoperele teatrului grec. Suferința fizică a eroului, rănit la picior, îi conferă piesei o intensitate de emoție rar egalată. El însuși pune în scenă în Minna un erou a cărui infirmitate corporală emoționează, chiar de la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu subiectul." (Seara a 2-a) El îi face elogiul lui Scheibe, muzician german contemporan care, primul în Germania, compune bucăți specifice pentru teatru. El scrie în special simfonii pentru Polyeucte și pentru Mithridate în 1738. Lessing, în Dramaturgie, îl citează îndelung pe compozitor. "Orice simfonie compusă pentru o piesă de teatru, spune el, trebuie să se potrivească cu subiectul și caracterul piesei. Astfel, tragediile vor un alt gen de simfonii decât comediile. În muzică trebuie să existe aceeași diferență ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ficțiune; sau, ca să mă exprim mai bine, iluzia distrusă fără încetare renaște fără încetare. Dacă am ajunge să credem un singur moment ca adevărate crimele și trădările, pe loc ele ar înceta să ne cauzeze plăcere." Stendhal și Hugo îl citează în nenumărate rânduri pe Shakespeare, pe care nu pretind că-l imită, ceea ce nu ar avea sens în secolul al XIX-lea, ci că-l iau ca model pentru libertatea de care fac dovadă în raport cu timpul și spațiul. Timpul este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cel mai mult studiu și talent. Trebuie nu numai să fii un istoric erudit, dar mai trebuie să și fii un evocator numit Michelet. Chestiunea de mecanică teatrală este secundară aici. Teatrul va fi ceea ce-l vom face noi." Zola citează exemplul lui Flaubert care, cu Salammbô, a reușit de minune în materie de roman istoric. El visează la crearea unei drame istorice naturaliste care ar trata despre istoria contemporană. "Pentru ca drama istorică să abordeze istoria noastră contemporană, ar trebui să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
orateurs, rhétorique et dramaturgie cornéliennes, Droz, 1990. 7 Thespis, ale cărui opere nu ne-au parvenit, este considerat drept părintele teatrului occidental. Pe la 550 î. H., în Grecia, el creează actorul și primele măști. 8 Plutarh, Solon 29, tradus și citat de Paulette Ghiron-Bistagne, in Recherches sur les acteurs de la Grèce antique, les Belles Lettres, 1976, p. 139. 9 Platon denumește prin asta teatrul. 10 Teatrul nu exista în civilizația arabă, unde nu a apărut decât târziu, importat din Europa, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a explicita motivele conduitei Clitemnestrei. Dacă ea îl omoară pe Agamemnon, o face pentru că îi reproșează sacrificarea Ifigeniei pentru care poartă, în ochii ei, întreaga responsabilitate. 17 În italice în textul lui Corneille. 18 Aristotel se ferește să-l citeze pe Euripide, care folosește mult deznodământul cu mașinării, căci îl consideră, pe de altă parte, ca pe "cel mai mare tragedian dintre poeți". 19 Nu trebuie confundat cu "ceea ce înfricoșează" care suscită, ca și "monstruosul", o reacție de spaimă, dar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aici. 27 Folosim, în extrasele citate, următoarea ediție: Epîtres, Paris, Les Belles Lettres, 1961, 4-e éd. pp. 202-226 (text aranjat și tradus de François Villeneuve). 28 Prin "limbaj", Horațiu înțelege ceea ce la Aristotel se numește "gândire". 29 Toate aceste personaje citate de Horațiu în Antichitate sunt simboluri. Personalitatea lor nu poate deci, nicidecum, să fie transformată de autorul dramatic ce le aduce pe scenă. Medeea este simbolul mamei infanticide. Pentru a-l pedepsi pe Iason, iubitul său infidel, îi înjunghie pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din secolul al VII-lea î.H., care a inventat versul iambic. Coturnii sunt simbolul tragediei, ghetele încălțămintea actorilor de comedie. 1 Du Bellay (Apărarea și ilustrarea limbii franceze) consideră că Moralitățile și Misterele au servit totdeauna drept tragedii. Nu citează Misterele pentru că tocmai fusese interzisă reprezentarea lor la Paris prin ordinul Parlamentului din 1548. Cât despre "arhetipurile" (modele), la care face aluzie, acestea sunt piesele antice. 2 Vauquelin de la Fresnaye, discipol al lui Ronsard, face câteva analize valoroase asupra poeților
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și autor, el se distinge în marile roluri din Shakespeare, al cărui text original îl dezvăluie parțial, grație adaptărilor. Cu ocazia celor doi ani petrecuți în Franța, suscită o vie admirație, în special pe cea a lui Diderot, care îl citează în nenumărate rânduri. 35 Evariste Gherardi, Le Théâtre italien, Paris, Société des Textes Français modernes, 1994. Această culegere de cincizeci și cinci de comedii într-un act sau în trei este publicată în șase volume în 1700. 36 "De ce spectacol
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și cinci de comedii într-un act sau în trei este publicată în șase volume în 1700. 36 "De ce spectacol respectul față de filosofie mă lipsise!" Anecdota este scoasă din tratatul De la Danse (Despre dans) de Lucian, pe care Diderot îl citează după o traducere latină. Nu este vorba aici de prietenul lui Epicur, ci de un filosof din secolul întâi î.H. 37 Este vorba de Demetrius cinicul, contemporan cu Nero, căruia îi face elogiul Seneca. Cea de-a doua anecdotă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
său. Din nefericire, niciuna din operele sale nu ne-a parvenit. Nu știm despre el decât din comentariile lăsate nouă de Antici, din cele ale lui Aristotel, în special în Poetica. 43 Diderot se referă aici la Corneille din care citează Cinna și Rodogune, unde figurează Cleopatra, la Voltaire, din care citează Meropa, la Racine, din care citează Britannicus, unde Agripina este unul din personajele principale. 44 Teatrul Național de la Hamburg este creat în aprilie 1767. 45 Nu fiecare articol constituie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Nu știm despre el decât din comentariile lăsate nouă de Antici, din cele ale lui Aristotel, în special în Poetica. 43 Diderot se referă aici la Corneille din care citează Cinna și Rodogune, unde figurează Cleopatra, la Voltaire, din care citează Meropa, la Racine, din care citează Britannicus, unde Agripina este unul din personajele principale. 44 Teatrul Național de la Hamburg este creat în aprilie 1767. 45 Nu fiecare articol constituie în mod obligatoriu un întreg. Lessing se oprește când spațiul ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comentariile lăsate nouă de Antici, din cele ale lui Aristotel, în special în Poetica. 43 Diderot se referă aici la Corneille din care citează Cinna și Rodogune, unde figurează Cleopatra, la Voltaire, din care citează Meropa, la Racine, din care citează Britannicus, unde Agripina este unul din personajele principale. 44 Teatrul Național de la Hamburg este creat în aprilie 1767. 45 Nu fiecare articol constituie în mod obligatoriu un întreg. Lessing se oprește când spațiul ce-i este repartizat este plin și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenă în 1768. 49 Lessing îi ia aici în bătaie de joc pe autorii dramatici francezi. 50 Este vorba de J.-B. Vivien de Chateaubrun, care-a dat, în 1756, Filoctet, sub forma unei tragedii în cinci acte. 51 Lessing citează Scrisoarea către D-l d'Alembert asupra articolului său Geneva. 52 Această dramă a D-nei de Graffigny, creată la Paris în 1750, a avut un mare succes. 53 Il Teatro comici, tradus prin Le Théâtre comique, trebuie luat cu sensul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Seuil, 1971, pp. 78-91. 62 Acest lucru este un atac împotriva lui Gozzi care înmulțește în teatrul său elementele de miraculos. 63 Goldoni face aluzie la Reflecții asupra poeticii (Réflexions sur la poétique) a abatelui Rapin, pe care chiar îl citează deseori în Memoriile sale. 64 Un Théâtre pour la vie (Fayard, 1980). 65 Nouă aluzie la Părintele Rapin. 66 Se cuvine să notăm că Stendhal scrie Racine et Shakespeare și nu "Racine ou Shakespeare". Nu excluzându-se unul pe celălalt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Camille Mauclair este totodată poet, romancier, eseist și istoric de artă. Pasionat de operele simboliștilor și de cele ale impresioniștilor pe care i-a apărat toată viața, a scris îndeosebi Stéphane Mallarmé (1894). 13 Maeterlinck, in La Jeune Belgique, 1890. Citat de Jacques Robichez, Le Symbolisme au théâtre. Lugné-Poe et les débuts de l'œuvre, L'Arche, 1957. 14 In La Revue indépendante, nr. 2, decembrie 1886 și nr. 8, iunie 1887. 15 Influenței simbolismului i se adaugă cea a unei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în goană lungi semne sângerii”. Discursul liric e mai puțin segmentat, eliptic și abrupt, conservându-și totuși adresa directă, tensiunea și urgența căutărilor, cum și ambivalența. Căci există în versurile lui P. un paradox al nihilismului, și nu întîmplător este citat Emil Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și „răscumpărarea” condiției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
păstrau încă și porțiuni însemnate din zidăria cu blocuri mari de calcar alb. Nicolae Densușianu 19 face legătura între mitul grecesc al Insulei Albe și baladele și colindele românești, care cântă o Mănăstire Albă cu nouă altare, din "prundul mării". Cităm câteva versuri din culegerea de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu 20: Într-al Mării Negre prund La dalbele mănăstirii, Ler, Doamne, Ler, Iacă Doamne-n prundul mărei, Hai Lerunda Lerului Doamne, La mănăstirea cu nouă altare. Iată aici, în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
conduse de Traian, după ce încheiaseră lucrările la șoseaua romană suspendată în Cazane deasupra apelor, ca și la canalul care traversa cataractele Porților de Fier (fig. 8). Fig. 8. Zeul Danubius reprezentat pe Columna Traiană. Și Silius Italicus (sec. I e.n.) citează într-un vers "Istrul cu două nume". În secolul II e.n., Arrian precizează în "Periplu" distanțele între gurile Deltei. În același secol, geograful Ptolemeu, în "Îndreptarul Geografic", dă, pe lângă coordonatele gurilor de vărsare ale unor afluenți ai Dunării, și pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]