30,085 matches
-
PanzerKampfwagen NeubauFahrzeug V'), iar cel propus de Krupp a fost denumit PzKpfw NbFz VI. Scopul acestor modele era să îndeplinească rolul tancurilor grele în noile formațiuni blindate, dar prototipurile s-au dovedit a fi mult prea complexe și predispuse avariilor mecanice pentru a îndeplini cu succes acest rol. Dezvoltarea acestui tip de tanc a continuat totuși pentru ca industria și armata Germaniei naziste să capete experiență legată de tancurile cu mai multe turele. În 1934, Rheinmetall a construit două prototipuri din oțel
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]
-
fizice de care s-au folosit pentru acest scop. Multă vreme, aceste calcule se efectuau mintal, eventual cu ajutorul unor dispozitive simple, cum ar fi abacul și, din secolul al XVII-lea, rigla de calcul. Primele mașini de calcul erau aparate mecanice, care efectuau calcule analogice. Un plan îndrăzneț pentru o astfel de mașină a fost cel al inginerului englez Charles Babbage, în anii 1820. Proiectul său pentru o mașină mecanică era însă mult mai complex decât orice alt dispozitiv realizat la
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
XVII-lea, rigla de calcul. Primele mașini de calcul erau aparate mecanice, care efectuau calcule analogice. Un plan îndrăzneț pentru o astfel de mașină a fost cel al inginerului englez Charles Babbage, în anii 1820. Proiectul său pentru o mașină mecanică era însă mult mai complex decât orice alt dispozitiv realizat la acea vreme, și nu s-au putut realiza piese cu o precizie suficient de mare, și proiectul său a fost în cele din urmă abandonat. În acea perioadă a
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Mai multe variante de calculatoare analogice au fost construite în antichitate și în evul mediu pentrua efectuarea de calcule astronomice. Printre acestea se numără mecanismul Antikythera și astrolabul din Grecia antică (c. 150-100 î.e.n.), acestea fiind considerate primele calculatoare analogice mecanice. Alte versiuni vechi de aparate mecanice utilizate pentru calcule au fost planisfera și invențiile lui Abū Rayhăn al-Bīrūnī (c. 1000 e.n.); equatoriumul și astrolabul universal, independent de latitudine al lui Abū Ishăq Ibrăhīm al-Zarqălī (c. 1015 e.n.); calculatoarele analogice astronomice
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
au fost construite în antichitate și în evul mediu pentrua efectuarea de calcule astronomice. Printre acestea se numără mecanismul Antikythera și astrolabul din Grecia antică (c. 150-100 î.e.n.), acestea fiind considerate primele calculatoare analogice mecanice. Alte versiuni vechi de aparate mecanice utilizate pentru calcule au fost planisfera și invențiile lui Abū Rayhăn al-Bīrūnī (c. 1000 e.n.); equatoriumul și astrolabul universal, independent de latitudine al lui Abū Ishăq Ibrăhīm al-Zarqălī (c. 1015 e.n.); calculatoarele analogice astronomice ale altor astronomi și ingineri din
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
este nedemn de un om excelent să irosească ceasuri întregi trudind ca un sclav efectuând calcule pe care le-ar putea liniștit lăsa în seama altora dacă s-ar folosi mașini” Pe la 1820, Charles Xavier Thomas a creat primul calculator mecanic produs în serie, aritmometrul Thomas, care putea efectua adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri. Calculatoarele mecanice, ca Addiator (zecimal), comptometrul, calculatoarele Monroe, Curta și Addo-X au continuat să fie folosite până în anii 1970. Leibniz a fost cel care a descris sistemul
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
calcule pe care le-ar putea liniștit lăsa în seama altora dacă s-ar folosi mașini” Pe la 1820, Charles Xavier Thomas a creat primul calculator mecanic produs în serie, aritmometrul Thomas, care putea efectua adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri. Calculatoarele mecanice, ca Addiator (zecimal), comptometrul, calculatoarele Monroe, Curta și Addo-X au continuat să fie folosite până în anii 1970. Leibniz a fost cel care a descris sistemul de numerație binar, principiu central al tuturor calculatoarelor moderne. Până în anii 1940, multe proiecte ulterioare
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
central al tuturor calculatoarelor moderne. Până în anii 1940, multe proiecte ulterioare (inclusiv mașinile lui Charles Babbage din anii 1800 și chiar ENIAC din 1945) s-au bazat pe sistemul zecimal; numărătoarele ENIAC emulau operarea roților cu cifre ale unei mașini mecanice de adunat. În Japonia, Ryoichi Yazu a brevetat un calculator mecanic denumit aritmometru Yazu în 1903. Acesta consta dintr-un singur cilindru și 22 de roți dințate, și folosea sistemele mixte în bază 2 și 5, bine cunoscute de utilizatorii
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
programului. Războiul de țesut Bouchon-Falcon era semiautomat și necesita introducerea manuală a programului. În 1801, Joseph-Marie Jacquard a dezvoltat un război în care șablonul de țesut era controlat de cartele perforate. Seria de cartele putea fi schimbată fără schimbarea designului mecanic al războiului. În 1833, Charles Babbage a trecut de la mașina diferențială la dezvoltarea unui model mai complet, motorul analitic, care se baza direct pe cartelele perforate ale lui Jacquard pentru programare. În 1835, Babbage și-a descris motorul analitic. Acesta
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
tren caracteristicile personale ale fiecărui pasager pe biletele acestora. Pentru prelucrarea acestor cartele perforate, cunoscute drept „cartele Hollerith”, el a inventat tabulatorul și mașina perforatoare. Aceste trei invenții au format bazele industriei moderne de prelucrarea informației. Mașinile lui foloseau relee mecanice (și solenoizi) pentru incrementarea numărătoarelor mecanice. Metoda lui Hollerith a fost utilizată cu ocazia recensământului din 1890 din Statele Unite, iar rezultatele finale au fost „... definitivate cu mai multe luni înainte de termen, cu costuri mult mai mici decât cele estimate”. Compania
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
pe biletele acestora. Pentru prelucrarea acestor cartele perforate, cunoscute drept „cartele Hollerith”, el a inventat tabulatorul și mașina perforatoare. Aceste trei invenții au format bazele industriei moderne de prelucrarea informației. Mașinile lui foloseau relee mecanice (și solenoizi) pentru incrementarea numărătoarelor mecanice. Metoda lui Hollerith a fost utilizată cu ocazia recensământului din 1890 din Statele Unite, iar rezultatele finale au fost „... definitivate cu mai multe luni înainte de termen, cu costuri mult mai mici decât cele estimate”. Compania lui Hollerith a stat la baza
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
încapă în cutiile metalice în care se țineau bancnote de un dolar din acea perioadă, mai mari decât cele de astăzi) mai pot fi recunoscute în formulare, date vechi și în programe din toată lumea. Până în secolul al XX-lea, calculatoarele mecanice, casele de marcat, mașinile contabile, au fost reproiectate în sensul utilizării motoarelor electrice, poziția roților dințate reprezentând starea unei variabile. În preajma anilor 1920, interesul lui Lewis Fry Richardson pentru prognozarea vremii l-a făcut să propună utilizarea analizei numerice de către
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
pătrate și cea a inversării funcțiilor. În 1965, Laboratoarele Wang au produs LOCI-2, un calculator de birou cu 10 digiți care utiliza un afișaj cu tuburi Nixie și putea calcula logaritmi. Înaintea celui de-al doilea război mondial, calculatoarele analogice mecanice și electrice erau considerate "state of the art". Calculatoarele analogice profită de similitudinile dintre matematica proprietăților microscopice—poziția și mișcarea roților sau potențialul și curentul electric—și matematica altor fenomene fizice, de exemplu, traiectoriile balistice, inerția, rezonanța, transferul de energie
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
1960. Era modernă a mașinilor de calcul a început cu o frenezie a dezvoltării în perioada dinainte de și după al doilea război mondial, când componentele electronice (la acea vreme, relee, rezistoare, condensatoare, bobine, și tuburi electronice) au înlocuit echivalentele lor mecanice, și calculul digital a înlocuit calculul analogic. Mașini cum ar fi Z3, calculatorul Atanasoff-Berry, calculatoarele Colossus și ENIAC au fost construite manual cu ajutorul circuitelor ce conțineau relee sau tuburi electronice, și adesea foloseau cartelele sau benzile perforate ca dispozitiv de
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
de l'homme" în care apare menționat pentru prima dată termenul scafandru. 1776: aplicând invenția lui Smeaton, John Wilkinson realizează prima suflantă pe care o instalează în atelierul său din Wilby, Anglia. Acesta a fost primul prototip al tuturor compresoarelor mecanice. 1829: frații John și Charles Dean din Whitsthble, Anglia realizează un echipament greu alcătuit dintr-o cască din cupru și un costum larg confecționat din gutapercă. Într-un manual publicat în anul 1836 frații Dean afirmă că au au reușit
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
este beneficial în cazuri de constipație sau hemoroizi. Unele modele pot amesteca săpun în jetul de apă pentru o spălare mai curată. Un washlet poate înlocui total folosirea hârtiei igienice, dar majoritatea celor care au washlet preferă o combinație funcțiunile mecanice cu hârtie igienică. Acest lucru depinde și de zona care este spălată, vulva de obicei nenecesită foloirea hârtiei igienice. Unii oameni folosesc hârtie igienică înainte de spălare, alții după spălare, unii folosesc doar bidéul, pe când alții preferă să nu folosească bidéul
Toalete în Japonia () [Corola-website/Science/315359_a_316688]
-
în numărătoarele ciclice și generarea de impulsuri de transport în cazul în care numărătorul aflat la valoarea maximă era incrementat și se reseta la 0, ideea fiind cea de a emula prin electronică funcționarea roților cu numere ale unui sumator mecanic. ENIAC avea douăzeci de acumulatori pe zece cifre cu semn care utilizau reprezentarea în complement față de zece și puteau efectua 5000 de adunări sau scăderi simple între oricare dintre ele și sursă (de exemplu, un alt acumulator, sau o constantă
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
de 100 de cuvinte de memorie principală, folosind reprezentarea BBCD, excess-3. Pentru a suporta această extensie, ENIAC a fost echipat cu un selector ale tablourilor funcționale, un selector de adrese de memorie, circuite de formare a impulsurilor. Mașini de calcul mecanice și electrice s-au folosit din secolul al XIX-lea, dar în deceniile anilor 1930 și 1940 a început era calculatoarelor moderne. ABC, ENIAC și Colossus utilizau tuburi electronice. Registrele ENIAC efectuau calcule în aritmetica zecimală, și nu în cea
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
O pompă de căldură este o instalație care, consumând lucru mecanic, transferă căldură de la un mediu de temperatură mai joasă (mai rece) la altul de temperatură mai înaltă (mai cald). Cantitatea de căldură transmisă mediului cald este mai mare decât lucrul mecanic consumat. Aceste instalații se folosesc în general pentru încălzire
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
pompă de căldură este o instalație care, consumând lucru mecanic, transferă căldură de la un mediu de temperatură mai joasă (mai rece) la altul de temperatură mai înaltă (mai cald). Cantitatea de căldură transmisă mediului cald este mai mare decât lucrul mecanic consumat. Aceste instalații se folosesc în general pentru încălzire. Pompa de caldură este un dispozitiv cu ajutorul căruia se poate transporta căldură de la o locație ("sursă") la o altă locație ("radiator" sau "schimbător de căldură") folosind lucru mecanic, de obicei în
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
mare decât lucrul mecanic consumat. Aceste instalații se folosesc în general pentru încălzire. Pompa de caldură este un dispozitiv cu ajutorul căruia se poate transporta căldură de la o locație ("sursă") la o altă locație ("radiator" sau "schimbător de căldură") folosind lucru mecanic, de obicei în sens invers direcției naturale de mișcare a căldurii. Majoritatea pompelor de căldură sunt folosite pentru a muta căldura de la o sursă cu temperatură mai mică la un radiator cu temperatură mai mare. Cele mai comune exemple de
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
pământ, motiv pentru care unele din ele nu mai lucrează eficient când temperatura mediului scade sub -5 °C. În conformitate cu principiul al doilea al termodinamicii, căldura nu poate “curge” spontan dintr-o locație mai rece într-o zonă mai caldă; lucru mecanic este necesar pentru a realiza acest lucru. Având în vedere că pompa de căldură sau frigiderul utilizează un anumit lucru mecanic pentru a muta lichidul refrigerant, cantitatea de energie depusă pe partea de cald este mai mare decât cea luată
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
doilea al termodinamicii, căldura nu poate “curge” spontan dintr-o locație mai rece într-o zonă mai caldă; lucru mecanic este necesar pentru a realiza acest lucru. Având în vedere că pompa de căldură sau frigiderul utilizează un anumit lucru mecanic pentru a muta lichidul refrigerant, cantitatea de energie depusă pe partea de cald este mai mare decât cea luată din partea rece. Cele mai întâlnite pompe de căldură funcționează prin exploatarea proprietăților fizice ale unui fluid cunoscut sub denumirea de "agent
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
condensează într-un lichid aflat la o presiune mare și o temperatură moderată. Agentul frigorific condensat trece apoi printr-un dispozitiv de scădere a presiunii ca o supapă de expansiune, un tub capilar, sau eventual un dispozitiv extractor de lucru mecanic, cum ar fi o turbină. După acest dispozitiv, lichidul refrigerant aflat acum într-o stare quasi-lichidă trece printr-un alt schimbător de căldură numit "evaporator" în care agentul refrigerant se evaporă prin absorbție de căldură. Fluidul revine astfel la compresor
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
stratului de ozon. Au fost inlocuiți cu hidroclorofluorocarburi, mai cunoscute ca R-134a. Acești agenți au înlăturat problemele legate de instabilitatea clorului la expunerea la ultraviolete, dar aveau eficiență mai scăzută comparativ cu R-12, necesitând un aport mai mare de energie mecanică. În aceeași perioadă s-au mai introdus amoniacul (NH) și propanul sau butanul, mai puțin corozivi dar inflamabili. Începând cu anul 2001 s-a introdus dioxidul de carbon, cunoscut ca R-744. În aplicații rezidențiale și comerciale hidroclorofluorocarburile, R-22, sunt în
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]