29,703 matches
-
Pentru promovarea culturii românești în spațiul cultural hispano-american (2009) ; Premiul „Eminescu” și medalia „Teiul de Argint” - acordate de Editură Geea, pentru activitatea în domeniul traducerilor (2013), distins cu premii pentru traducerea în Orașe , Craiova, Botoșani, Suceava, Vaslui, Iași și Chișinău (Republică Moldova), etc. A participat la numeroase întâlniri și festivaluri de poezia în țară și străinătate, precum Venezuela, Paraguay, Chile, España, Italia, etc. Interviu cu Mario Castro Navarrete Lansare de carte Lansare inedită de carte: Mario Castro Navarrete. 65 Confesiones/de
Mario Castro Navarrete () [Corola-website/Science/336481_a_337810]
-
Invitat special: PREȘEDINTELE UNESCO IOANNIS MARONITIS - Piraeus & Insule și responsabilul UNESCO pe Europa și America de Nord. 21:00 Gală folclorului românesc - LIVE on TVR2 - A.F. Comorile Neamțului- Piatră Neamț, A. F. Dor De Sat- Dumbrava - Unirea, A.F. Iuventa - Cahul - Republică Moldova, A.F. Museteanca - Însuratei - Brăila, A.F. Cunună - Agnita - Sibiu, A.F. Arcanul din Fundul Moldovei - Suceava, A. F. Lipovana - Lipova - Arad - Scenă Plutitoare din Portul Turistic Mangalia. Soliști consacrați: Maria Dragomiroiu, Gheorghe Turda, Aneta Stan, Anca Panturu, Sorin
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
construită cu ajutorul musulmanilor din India care au făcut donații în aur pentru susținerea Războiului de independență. Datorită acestui lucru este numit director general al băncii până în anul 1932. La 25 Octombrie 1937 Mustafa Kemal Atatürk îl numește Prim Ministru al Republici Turcia după ce İsmet İnönü demisionează din guvern. A continuat să ocupe această funcție și după moartea lui Atatürk, în noul guvern format de către cel de-al doilea președinte al Republicii Turcia, İsmet İnönü. Datorită diferențelor de opinie cu Inönü, a
Celâl Bayar () [Corola-website/Science/331066_a_332395]
-
organizațiile internaționale, dar fiecare poate aplica pentru statutul de membru nou. La 18 mai 1992, Carington a întrebat Comisia dacă Republică Federală Iugoslavia trebuie să aplice pentru statutul de membru. Comisia a răspuns că RFI nu poate fi considerată singură republică succesoare a foste RSFI și este nevoită să aplice pentru un statutu nou de membru. La 20 aprilie 1993, Copreședintele Comitetului Conferinței Internaționale pentru fosta Iugoslavie a întrebat la ce dați statele succesoare s-au desprins de RSFI. Comisia de
Comisia de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie () [Corola-website/Science/331205_a_332534]
-
(titlu original: "") este un film SF serial american din 1938 regizat de William Witney și John English. În rolurile principale joacă actorii Lee Powell, Herman Brix. Are 12 capitole și este produs de Republic. Deși nu este considerat ca făcând parte din cele mai bune seriale cinematografice, conținând o serie de imagini de arhivă și două capitole recapitulative, "The Fighting Devil Dogs" este cel mai notabil pentru răufăcătorul principal, "Lightning"— care este un super-răufăcător
The Fighting Devil Dogs () [Corola-website/Science/331259_a_332588]
-
atribuit doar „unui bostonian”. O versiune publicată ulterior a acestui poem conține următoarea notă: „motive particulare - care se referă unele la păcatul plagiatului și altele la data apariției primelor poeme ale lui Tennyson - m-au determinat, după unele ezitări, să republic aceste poezii, compoziții crude ale copilăriei mele timpurii. Acestea sunt tipărite "verbatim" — fără modificarea textului din ediția originală - data căreia este prea îndepărtată pentru a fi judicios recunoscută”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
american Edgar Allan Poe. Poemul cu 15 versuri a fost scris în onoarea lui Jane Stanard, mama unui prieten din copilărie. El a fost publicat pentru prima dată în volumul "Poems of Edgar A. Poe" din 1831. A fost apoi republicat în 1836, în "Southern Literary Messenger". În „Către Helen”, Poe celebrează puterea inspiratoare a femeii. Poe a fost inspirat în parte de Samuel Taylor Coleridge, în special în cel de-al doilea vers („Like those Nicean barks of yore”) care
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
astăzi. Guy Davenport a afirmat că Poe este „în mod normal mult mai exact decât se crede că ar fi”: Poemul a fost publicat pentru prima dată în volumul "Poems of Edgar A. Poe" din 1831. El a fost apoi republicat în 1836, în "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
este considerat standardul revoluției audio-video digitale. Acest standard a apărut ca un răspuns la necesitatea de a comprima cât mai bine imaginea și sunetul. Există mai multe standarde MPEG utilizate sau în dezvoltare, revizuite prin amendamente ulterioare sau au fost republicate. Fiecare standard de compresie a fost proiectat pentru o anumită aplicație și rată de biți. Standardele MPEG sunt în prezent cele mai utilizate instrumente pentru compresia audio-video de înaltă calitate la rate de bit foarte mici. Unele standarde sunt dezvoltate
MPEG () [Corola-website/Science/334259_a_335588]
-
destul de groaznic să-și imagineze că acolo se aflau morți, care se văitau în tăcere în criptă. Poemul a fost publicat pentru prima dată sub titlul "Irene" în volumul "Poems of Edgar A. Poe" din 1831. El a fost apoi republicat într-o formă modificată la 3 mai 1845 în "Broadway Journal". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ioan S. Spartali și publicată sub titlul „Somnoroasa” în "Revista literară", anul XVII, 1896, nr. 3. Poezia a fost tradusă
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
Longfellow. Acea strofă citată era următoarea: <poem>Art is long, and Time is fleeting, And our hearts, though stout and brave, Still, like muffled drums, are beating Funeral marches to the grave.</poem> „Inima care-și spune taina” a fost republicată de mai multe ori în timpul vieții lui Poe. Povestirea a fost ușor revizuită atunci când a fost republicată în ediția din 23 august 1845 a "Broadway Journal". Această ediție a omis epigraful din Longfellow deoarece, după cum credea Poe, poemul era suspectat
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
though stout and brave, Still, like muffled drums, are beating Funeral marches to the grave.</poem> „Inima care-și spune taina” a fost republicată de mai multe ori în timpul vieții lui Poe. Povestirea a fost ușor revizuită atunci când a fost republicată în ediția din 23 august 1845 a "Broadway Journal". Această ediție a omis epigraful din Longfellow deoarece, după cum credea Poe, poemul era suspectat a fi plagiat. Un pic mai târziu, povestirea a fost retipărită în ediția din 27 august 1845
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
inițial, personajul principal se numea Pedro Garcia, întâlnirea lui nu era cu Diavolul însuși, ci cu unul dintre trimișii săi, iar acțiunea se petrecea la Veneția și nu în Franța. Poe a redenumit povestirea „Bon-Bon—A Tale” atunci când a fost republicată în numărul din august 1835 al revistei "Southern Literary Messenger". Ea a fost publicată ulterior în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1845). Epigraful original, care precede povestea provenea din comedia "Cum vă place" a lui William Shakespeare: „The
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
povestirea lui Poe. „” a fost publicată simultan în ediția din 20 decembrie 1845 a "Broadway Journal" și în numărul din decembrie 1845 al ""—această revistă a folosit titlul „The Facts of M. Valdemar's Case”. Ea a fost, de asemenea, republicată în Anglia, mai întâi ca o ediție pamflet intitulată „Mesmerism in Articulo Mortis” și apoi ca „The Last Days of M. Valdemar”. Prima traducere în limba română a fost realizată de către Bonifaciu Florescu (fiul natural al lui Nicolae Bălcescu) și
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Nemaipomenita întîmplare a unui anume Hans Pfaall” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 125, 1960), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Taegeukgi - al regatului Coreei, apoi între 1897-1910 al Imperiului Coreean de scurtă existența, iar apoi al guvernului provizoriu coreean în exil. După 1945 acest drapel a fost utilizat din nou pe teritoriul Coreei, din 1948 devenind steagul național al Coreei de Sud (Republică Coreea).Steagul Taegeukgi cuprinde în afara diagramei Taegeuk în albastru și roșu, un fundal alb și patru trigrame de culoare neagră, care și ele sunt expresii ale mișcării permanente și a armoniei principiilor Yin și Yang. Trigrama „geon” (☰) reprezintă cerul, primăvara
Taegeuk () [Corola-website/Science/334400_a_335729]
-
de către Editura „Cugetarea” din București, având 232 de pagini și titlul scris greșit pe copertă: "Un Român în lună". Cenzura comunistă care i-a atins pe urmașii lui Stahl nu a afectat romanul "Un român în lună" care a fost republicat în două ediții noi în anii 1958 (Ediția a III-a, Ed. Tineretului, București, Colecția „Cutezătorii”, 192 p.; tiraj 18.100+2.050 ex.; prefață și note - I. M. Ștefan; având titlul ortografiat "Un romîn în Lună") și 1966 (Ediția
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
(n. 6 august 1975, Mândrești, raionul Telenești, RSS Moldoveneasca, astăzi Republică Moldova) este un avocat, activist civic și om politic din Republică Moldova, membru-fondator și lider al Platformei Civice Demnitate și Adevăr (DA), președinte și membru-fondator al Partidului „Platformă Demnitate și Adevăr”. Este fiul lui Andrei și Anna Nastase, născut pe
Andrei Năstase () [Corola-website/Science/335220_a_336549]
-
legăturile de transport aerian cu orașele din Ucraina: Kiev, Lviv, Khmelnytsky, Ternopil, Ivano-Frankivsk, Vinnytsia, Odesa. Cernăuți escadron și a lucrat împreună cu aviatorilor Moldova. În primul rând, a fost o sursă de fructe și legume proaspete din grădinile din Ucraina și Republică Moldova la regiunile nordice ale Uniunii Sovietice. Piloții Bucovina nu a lucrat numai asupra regiunii Cernăuți, dar, de asemenea, ajută la creșterea randamentului culturilor în alte regiuni din Ucraina și Republică Moldova, Kazahstan, Uzbekistan și așa mai departe. În 1957
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
continuă să se bucure de un grad de respect în rândul cehilor și slovacilor, probabil, din cauza poziției sale curajoase și a tăriei de caracter dovedite în mai multe rânduri în momentele cruciale ale istoriei cehoslovace. Piețe și străzi, atât în Republica Cehă, cât și în Slovacia continuă să-i poarte numele, în timp ce numele majorității liderilor din perioada comunistă au fost îndepărtate după Revoluția de Catifea. Atitudinea sa poate fi, probabil, explicată prin propriile sale cuvinte: „Tot ceea ce am făcut vreodată trebuie
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]
-
„Hanul roșu” (în ) este o nuvelă scrisă de Honoré de Balzac și publicată în anul 1831 în "Revue de Paris", republicată în 1832 de editorul Gosselin în volumul "Nouveaux contes philosophiques" și apoi inclusă în colecția Études philosophiques a seriei "La Comédie humaine". Acțiunea nuvelei se petrece în orașele Paris și Andernach. Traducătorul român Haralambie Grămescu o considera o „istorioară melodramatică
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
fapta”, „Cele două judecăți”). Balzac a scris nuvela „Hanul roșu” în mai 1831, dedicând-o marchizului Astolphe de Custine, scriitor și aristocrat francez. Ea a fost publicată în numerele din 10 și 27 august 1831 ale "Revue de Paris", apoi republicată în 1832 de editorul Gosselin în volumul "Nouveaux contes philosophiques". În 1846 a fost inclusă în volumul II (Études philosophiques) al seriei "La Comédie humaine". Nuvela, publicată în același an cu "Pielea de șagri", a marcat un punct de cotitură
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
au fost relatate în cartea "Amintiri din război" publicată în 1921, carte care, consideră Garabet Ibrăileanu, "conține în rezumat și parțial o istorie a războiului". A scris texte pentru revistele "Viața Românească" și "Însemnări ieșene", texte care apoi au fost republicate în volumul "Poate-i de mult, poate-i de-acum". a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918) cu gradul de locotenent-colonel și apoi colonel, fiind șeful Ambulanței armatei din nordul țării și
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
se referă la un proces politic, care a avut loc în 2014, prin care Peninsula Crimeea, la acel timp parte a Ucrainei, a intrat sub controlul Rusiei și a fost integrată că doi subiecți federali - Republică Crimeea și orașul federal Sevastopol. Anterior Rusia a semnat tratatul de frontieră cu Ucraina și Memorandumul de la Budapesta prin care garanta integritatea teritorială a Ucrainei. Procesul a stârnit multe controverse și este considerat de către UE, G7, OSCE, NATO și ONU
Anexarea Crimeei de către Federația Rusă () [Corola-website/Science/331723_a_333052]
-
lui Scalia a avut câștig de cauză, iar Ford a respins legea, însă Congresul a votat-o din nou. La începutul lui 1976, Scalia a avut primul și unicul său caz în fața Curții Supreme, "Alfred Dunhill of London, Inc. v. Republic of Cuba". Scalia, în numele guvernului SUA, l-a susținut pe Dunhill, iar poziția a avut câștig de cauză. După înfrângerea lui Ford în fața lui Jimmy Carter, Scalia a lucrat mai multe luni la American Enterprise Institute. Apoi s-a întors
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]