30,395 matches
-
Deus” (Vg); „Dieu” (BJ); „God” (RSV). Traducerile folosite pentru exemplificare nu diferențiază aceste trei nume. Genul de traducere care o face este ilustrat de versiunea franceză a lui André Chouraqui (1974), care se străduiește spre literalitate, forțând limba franceză să sugereze cât mai bine originalul. 3.1.1.1. ’Ql: Este numele semitic comun pentru divinitate, dar și cel care desemnează pe Dumnezeul unic al poporului făgăduinței. Apare de 238 de ori pe parcursul Vechiului Testament. Sensul lui pare a fi „putere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pl” - Ps 36/35,7), ’arzQy ’Pl („cedrii lui ’Pl” - Ps 80/79,11), care, în context, au sensul de „munții/cedrii puternici”. Apare foarte rar în afara Pentateuhului, si e folosit în Cartea lui Iov - probabil, spun comentatorii, pentru a sugera că lucrurile s-au petrecut în vremuri străvechi, ’Pl fiind, la epoca scrierii acestei cărți (începutul secolului al V-lea î.H.169), simțit că arhaic. În relatările referitoare la patriarhi, acest nume e însoțit de diferite epitete. În Gen
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
toți zeii, în el este plinătatea dumnezeirii. De aceea, este echivalent cu „dumnezeire” și în acest sens e folosit în relatarea sacerdotala** a creației: „A spus Elohim: Să facem om după chipul și asemănarea noastră” (Gen 1,26). Acest plural sugerează curtea cerească, dar concepția autorului sacru e strict monoteista; în restul textului, toate verbele sunt la singular 173. Expresia ’ElohQy-ha-’elohm, „Dumnezeul dumnezeilor” (Dt 10,17, Ps 136/135,2) are sensul de divinitate supremă. Tradiția elohistă subliniază noutatea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu sufixul -Än178, după unele opinii nume împrumutat 179, cunoaște în Biblie treizeci și una de ocurente că nume sau epitet divin, alături de alte douăzeci și două, cănd califica diverși conducători sau monarhi. Înălțimea fiind o metaforă universală pentru a sugera superioritatea sau inaccesibilitatea, nu surprinde prezenta acestui nume, cu preponderenta în texte poetice, dar și în contexte în care personaje din afara poporului ales recunosc existența unei divinități supreme și o slujesc: Melchisedec (Gen 14, 18.19.20), Balaam (Num 24
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sensul de „Dumnezeul din câmpie”, de la ebraicul œadhQh, fiind vorba probabil de un nume divin adus de strămoși din Mesopotamia 181. N-ar fi exclus că traducerea cu „Atotputernicul” în Vulgata și în majoritatea versiunilor după ebraica să fi fost sugerată de prezență rădăcinii ŠDD: verbul š":a: are ca sens principal „a trata cu violența, a nimici”. Oricum, „Atotputernicul”, în pasajele în care este prezent singur, este uzat stilistic și, practic, functioneaza la fel ca și numele generic „Dumnezeu”. Nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
k >"n" YHWH ȚiyÄn nir’" bi-ke>Ä:Ä: „Și se vor teme neamurile de Numele Domnului și toți regii pământului, de slavă ta, căci Domnul va zidi Sionul, se va arăta în slavă să.” (t.n.) Prin fonetismul sau, „slavă” sugerează întrucâtva conținutul semantic. Acesta nu vedem însă cum ar putea fi comunicat altfel decât printr-o notă, mai ales având în vedere că termenul „slavă” este foarte mult folosit în aclamațiile liturgice. Latinizanții preferă sinonimul „mărire”, nesugestiv și riscând să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
așterne temeliile” (G-R); „a întemeiat”, „pune temelie” (BS); themeliÄÎn, themeliÀsas (LXX); „fundavit”/ „fundat” (Vg); „a fondé” (BJ); „founded” (RSV). Și acest nume, participiu activ de la y"sa:, „a întemeia”, este metaforic și satisface nevoia de sinonimie pentru realizarea paralelismului poetic. Sugerează începutul absolut al acțiunii creatoare. Contexte: ... YHWH ‘OœQk" NÄ”Qh š"mayim we-YosQ: ’"reț... (Is 51,13): Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul...” (C) Maœœ"’ :e>ar YHWH ‘al Yiœer"’Ql ne’um
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sens originar, conform definiției din Old Testament Lexicon „brotherly feeling of those born from the same womb”225. Cand se spune despre Dumnezeu că este raƒóm i se evocă sentimentele „materne”, necondiționate, față de fapturile sale. Traducerile citate nu reușesc să sugereze aceste conotații, cu excepția lui „Dieu de tendresse” din Bible de Jérusalem. În limba română constatăm că și pentru ƒannón, si pentru raƒóm, si pentru ƒ"s:226 echivalentele sunt aceleași, interschimbabile. „Milostiv”, „îndurător” sugerează însă o distanță între cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sale. Traducerile citate nu reușesc să sugereze aceste conotații, cu excepția lui „Dieu de tendresse” din Bible de Jérusalem. În limba română constatăm că și pentru ƒannón, si pentru raƒóm, si pentru ƒ"s:226 echivalentele sunt aceleași, interschimbabile. „Milostiv”, „îndurător” sugerează însă o distanță între cel care are sentimentul sau atitudinea de milă, de compătimire și obiectul acestora, distanța pe care raƒóm nu o implică. În plus, nu este vorba neapărat de milă. Antropomorfizarea atinge punctul culminant în acest nume. Propunem
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ne ajută, pe de o parte, să stabilim sensul de bază și conotațiile lui ƒas:, dar ne și semnalează imposibilitatea transferării acestui adjectiv într-o altă limbă fără pierderi serioase. În limba română, „milostiv” este prea palid, iar „cuvios” poate sugera, eventual, astăzi, atenția și respectul lui Dumnezeu față de fapturile sale, dar nu și celelalte componente de sens. Singură compensație o oferă textul în ansamblu, deoarece el descrie manifestările acestui atribut divin: milostivire în izbăvirea de dușmani și de rele (e.g.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și îl poate avea ca subiect numai pe Dumnezeu. E vorba de acea iertare care totodată și reface ființă spirituală a omului. Citatul din Ps 103,3 alătura în paralelism hassolQaƒ („cel ce iartă”) cu h"-ropQ’ („cel ce vindeca”), sugerând astfel că iertarea se exprimă într-un eveniment concret de schimbare în bine236. Psalmul 130 are un verset paradoxal: ’immek" hasselƒ"h le-ma‘an tiww"reh (130,4): „la tine este iertare, ca să fii de temut” (C). După ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
concetățenii săi pentru că au cerut moartea lui Isus: tòn dè archQgòn tQÎs zÄQÎs apekteínate...: „iar pe Începătorul vieții l-ați omorât...” (BS) Această metaforă a celui care conduce spre viață este greu de transferat. „Începătorul vieții” o aproximează destul de bine, sugerând în plus ideea de creație. Ea poate fi pusă în legătură și cu expresia paulină: prÄtótokos ek tÄÎn nekrÄÎn (Col 1,18), „întâiul-născut dintre cei morți”, acela care, înviind, îi va readuce la viață pe cei morți. Semnificații de bază
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m (3.1.6.7.), denotând divinitatea prezenta în mod tainic pe chivotul legământului, în Sfântă Sfintelor, este perceput că denotând mai ales transcendență: se știe că heruvimii sunt îngeri și că locul lor este în cer (creștinilor le poate sugera imaginea tronului lui Dumnezeu din Apocalips, înconjurat de îngeri). La BÄrQ’ (3.1.10.1.), „Creator”, se pierde conotația „din nimic”, neexistând în românește un verb echivalent care să aibă ca subiect exclusiv pe Dumnezeu. La ŠÄpQ” (3.1.11
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de „Păzitor”, „Ocrotitor”. 4.1.23. Nór (2.1.12.3.) și ’Ar (3.1.13.2.), respectiv tò phÄÎs (3.2.2.15.2.). Metaforă universală a luminii folosită pentru Dumnezeu poate fi înțeleasă în multe feluri; totuși, contextul sugerează mai ales ideea călăuzirii. În majoritatea limbilor nu pune probleme de traducere. 4.1.24. al-Ra≤m"n, șal-țRa≤m (2.1.13.1.), (al-)La” f (în contextele de la 2.1.13.3.), al-Barr (2.1.13.4.), ′al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
suficient de circumscrisa încât să nu îngăduie și alte soluții date de traducători. 4.1.26. Qarb (în contextele de la 2.1.13.6.) și Q"rÄ>, gr. eggýs (3.1.14.5.). Metaforă proximității folosită în aceste nume sugerează bunăvoință și solicitudinea lui Dumnezeu. Ambele nume sunt traduse cu „Aproape” sau „Apropiat”. 4.1.27. ‘Afuww (2.1.15.2.) și s’Plț NoœQ’, euilatós (3.1.15.2.) au semnificația „iertător” în sensul de „cel care șterge/îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oamenilor, dar acest lucru nu este exprimat printr-un nume sau atribut divin. 4.3.11. al-Mubn (2.1.12.2.), luat că nume divin și nu doar atribut al lui al-Haqq, cu sensul de „Cel care vădește” (sens sugerat de contextul v. 24, 25, în care se spune că cei necredincioși își vor lua plata și vor ști că Dumnezeu este al-Haqq al-Mubn) vorbește despre o acțiune a divinității care se manifestă și în Biblie. Unul dintre pasajele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se spune despre Hristos că a fost rânduit klQronómon pántÄn, „moștenitor a toate” (1, 2), este vorba despre o luare în stăpânire. În Vechiul Testament, în virtutea legământului, Israel este naƒalaÖ YHWH „moștenirea lui YHWH” (1Sam 10, 1; 26, 19), expresie ce sugerează legătură intimă dintre Dumnezeu și poporul ales; Pământul făgăduinței este și el moștenirea lui YHWH; de fapt, „al lui YHWH este pământul și tot ce este pe el” (Ps 24/23,1). În profețiile mesianice de dupa exil, Mesia va primi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este de neconceput pentru islam. 4.4.10. Ro‘eh (3.1.16.6.), ho poimen șho kalósț (3.2.2.16.1.). Metaforă păstorului pentru divinitate nu este prezentă în Coran: poate fiindcă este prea concretă și pare a sugera că Dumnezeu se ostenește pentru om. 4.4.11. MÄšia‘ (3.1.16.1.), ho sÄter (3.2.1.11. și 3.2.2.13.1.). Sunt nume care îl arată pe Dumnezeu că izbăvitor al omului din primejdii și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
diuretic, iar acest lucru este util pentru orice tratament al inimii. Lăptuca veninoasă este folosită ca analgezic și sedativ. Are flori care pot fi albe, galbene sau albastre. Țepii indică utilitatea ei la tratarea durerilor acute. Perișorii de pe anumite plante sugerează că acestea sunt utile pentru problemele interne, unde există dureri acute sau intermitente. Hameiul, urzicile și lumânărica sunt plantele care ne vin imediat în minte. 5. Orice plantă agățătoare este considerată bună pentru mucusul uscat din organism. Oricare plantă care
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
tonic pentru întregul organism. Această plantă crește în toate țările din clima temperat-continentală în orice tip de sol. Întreaga plantă este acoperită de perișori gri, mătăsoși, iar frunzele au multe diviziuni, așadar au și multe aplicații. Sistemul ramificat al rădăcinii sugerează că are proprietăți de purificare a sângelui. Conține multe minerale care fortifică sângele, precum fierul, calciul, sulful și potasiul. Are și proprietăți analgezice, acesta fiind un alt motiv pentru care o folosim în această rețetă. Eupatorium perfoliatum este folosit în
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Dați-i această doză la fiecare 4 ore în decursul unei zile. Câinelui dați-i o doză blândă de ulei de ricin de 2 ori pe zi - dimineața și seara, în aceeași zi cu tratamentul. Dacă acesta are viermi, vă sugerez să îngropați fecalele, astfel încât câinele să nu se reinfesteze. Pentru a calma animalul, dați-i niște apă cu ceai de iarba mâței. SFATURI PENTRU GRĂDINĂ Controlați gândacii japonezi Usturoiul plantat la marginea grădinii va descuraja gândacii japonezi. Boabele de ricin
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
locul unei întîlniri definitive. În orizontul marin al coastelor engleze sau din nordul Franței, artista identifică în nebulozitatea atmosferică prilejuri de analize cromatice, de transparențe și iluminări ale unui soare mai întotdeauna convalescent. Mișcarea imprevizibilă a norilor, formele lor adesea sugerînd cavalcade fantastice animă suprafața și permit efecte în maniera impresionistă a lui Claude Monet. Diferența dintre maestrul francez și Viorica Toporaș constă în faptul că forma nu se pulverizează prin dispariția conturului, ci se potențează prin menținerea lui. Apropierea dintre
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
fiecărui interlocutor, respectiv pauza dintre propoziții sau fraze, delimitarea cuvintelor și construcțiilor incidentale sau apozițiile explicative, lipsa predicatului sau a verbului copulativ. (Cerul - albastru, norii - cenușii). Linia de pauză se mai folosește și pentru a nota uneori o intonație deosebită, sugerând atitudinea afectivă a vorbitorului. Parantezele sunt de trei feluri: *drepte - care se folosesc cu scopul de a închide un adaos făcut de noi într-un text citat. Ele ajută deci la separarea spuselor noatre de ale altuia ori de câte ori este nevoie
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
coordonare, fie de subordonare între propoziții pe planul frazei. Principiul stilistic (afectiv - simbolic ) arată cum să se folosească semnele de punctuație pentru a marca intonație, pauzele de vorbire, scrierea cu majuscule a unor date importante (8 Martie ) sau pentru a sugera respectul sau afecțiunea (Domnule Director, Domnule Inspector ). II. 3. SEMNELE ORTOGRAFICE Semnele ortografice sunt simboluri folosite de sistemul normativ ortografic ca semnale demarcative. În ortografia românească există următoarele semne ortografice : *blancul (pauza albă) este spațiul liber între cuvintele unei propoziții
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
formulări. Dar conținutul său este arhaic și se referă la sacramente, adică la acte care presupun o realitate absolută, extraumană” (1969, p. 41). La fel, pornind de la principiul că mitul este un instrument de gândire a realului, Claude Lévi-Strauss va sugera prioritatea, dacă nu istorică, cel puțin semiotică, a mitului (1973, p. 84). Ritul: definiții și tipologiitc "Ritul\: definiții și tipologii" Spre deosebire de mit, conceptul de ritual nu definește o clasă de forme culturale, ci o categorie largă, În care intră numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]