29,866 matches
-
mai degrabă decât un simplu gel. El prinde prădătorul ca într-o plasă, iar dacă este pește, îi blochează branhiile. Se pare că peștele mucos se curăță de mucus pentru a nu-i fi blocate și lui branhiile. Dacă această ipoteză este corectă, ar fi una dintre cele mai eficiente strategii evolutive. Se fac cercetări cu privire la proprietățile și posibilele utilizări ale proteinei fibroase din mucusul Myxinilor, mai ales ca o alternativă regenerabilă la produse sintetice, în prezent fabricate din petroleum. Myxinii
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
Planului Manstein va face ca ‘‘[[Blitzkrieg]]’’ să fie adoptat ca doctrină oficială a Germaniei. Din acest punct de vedere, [[Operațiunea Barbarossa]] este prima campanie concepută în toatalitate pe principiile ‘‘[[Blitzkrieg]]’’. Guderian, al cărui rol a fost considerat hotărâtor în ambele ipoteze, a prezentat situația în cartea sa scrisă după război "Erinnerungen eines Soldaten (Memoriile unui soldat)" (tradusă însă ca "Panzer Leader (Comandul de tanc)") mai aproape de cea punctul de vedere al lui Robert Allan Doughty și Karl-Heinz Frieser. Guderian a afirmat
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
mâncare include ingrediente obișnuit solicitate în actualul „jjimdak Andong”. Restauratorii din zonă susțin că a fost inventat de cinci femei locale în vârstă, care au limitat furnituri de pui și a vrut să-l întindă. Speculația cea mai plauzibila dintre ipotezele existente este faptul că comercianții de golmok Dak la piață au creat antena pentru a păstra poziția lor față de expansiunea rapidă a magazinelor de pui prăjit din Vest. "Andong Soju" este o specialitate a regiunii. Aceasta se face cu ingrediente
Andong () [Corola-website/Science/333137_a_334466]
-
nu au rezultat copii. Scriitori bisericești de mai târziu au susținut că acest lucru s-a întâmplat din cauza jurământului de celibat a lui Eduard sau pentru că a refuzat să consume căsătoria din cauza antipatiei lui față de familia lui Edith. Totuși această ipoteză a fost respinsă de către istoricii moderni. În 1051 Godwin și fiii lui s-au certat cu Eduard și au fugit din țară. Edith a fost trimisă la o mănăstire de călugărițe, posibil pentru că ea nu avea copii și Eduard spera
Edith de Wessex () [Corola-website/Science/333207_a_334536]
-
Hapgood a publicat studiul "The Earth's Shifting Crust" care a negat existența derivei continentelor și a fost prefațat de Albert Einstein. În "Maps of the Ancient Șea Kings" (1966) și "The Path of the Pole" (1970), Hapgood a propus ipoteza că axa Pământului s-a deplasat de mai multe ori în cursul epocilor geologice. În "Maps of the Ancient Șea Kings" el a sprijinit sugestia realizată de Arlington Mallery că o parte din Hartă lui Piri Reis a fost o
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
susțin că, la cererea lui Hapgood, au studiat hărțile lui Piri Reis și Oronce Finé în afara orelor de program, concluzionând că ambele au fost compilate din hartă originală a Antarctidei din momentul când aceasta nu era acoperită de gheață, sprijinind ipotezele lui Hapgood. Hapgood a ajuns la concluzia că hartă lui Piri Reis și hartă lui Oronteus Finaeus evidențiază cunoștințe cartografice avansate și trebuie să fie rezultatul unor civilizații antice necunoscute care au dezvoltat cunoașterea științifică avansată, înaintea altor civilizații cum
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
fie rezultatul unor civilizații antice necunoscute care au dezvoltat cunoașterea științifică avansată, înaintea altor civilizații cum ar fi cea grecească. Potrivit istoricilor Paul Hoye și Paul Lunde, în timp ce activitatea lui Hapgood a avut parte de laude entuziaste pentru meticulozitatea să, ipotezele sale revoluționare au fost primite cu scepticism și au fost ignorate de majoritatea cercetătorilor. În cartea "The Piri Reis Map of 1513" Gregory C. McIntosh examinează ipotezele lui Hapgood despre ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
în timp ce activitatea lui Hapgood a avut parte de laude entuziaste pentru meticulozitatea să, ipotezele sale revoluționare au fost primite cu scepticism și au fost ignorate de majoritatea cercetătorilor. În cartea "The Piri Reis Map of 1513" Gregory C. McIntosh examinează ipotezele lui Hapgood despre ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra sau chiar a susține cu putere că hartă lui Piri Reis și hartă lui Fine descriu conturul actual al Antarctideithey fall short of proving or even strongly
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Antarctideithey fall short of proving or even strongly suggesting that the Piri Reis map and the Fine map depict the actual outline of Antarctica." Interpretări neortodoxe ale lui Hapgood, cum ar fi “inversarea polilor” nu au fost niciodată acceptate că ipoteze științifice valide, dar ideile sale au găsit popularitate în cercurile științifice marginale. Bibliotecarii Roșe și Rând Flem-Ath, ca și scriitorul și fostul jurnalist Graham Hancock, își bazează porțiuni din ideile lor pe dovezile lui Hapgood despre catastrofă ce a avut
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
fost necesar pentru a proteja împotriva bolii de inimă, dar că micșorarea nivelului poate fi benefică. Un medicament care face acest lucru este deja pe piață pentru tratamentul acromegaly, o îngroșare a oaselor cauzată de excesul de hormon de creștere. „Ipoteza noastră care stă la bază este că acest medicament va prelungi durata de viață”, a spus Longo. El a spus că el nu-și administreză medicamentul, numit pegvisomant sau Somavert, care este foarte dificil de obținut. Unii critici dispută portretizarea
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
1957 și 1958 la Musée des Arts Décoratifs din Paris și au fost, în opinia lui André Malraux, "una dintre cele mai definitorii expoziții de la mijlocul secolului". După explorarea și descoperirea a mult mai multor imagini, Lhote a făcut publică ipoteza că desenele umanoide îi reprezentau pe extratereștri. În "The Search for the Tassili Frescoes: The story of the prehistoric rock-paintings of the Sahara" (publicată inițial în Franța în 1958 și la Londra în 1959), Lhote a numit în special o
Henri Lhote () [Corola-website/Science/333353_a_334682]
-
the Sahara" (publicată inițial în Franța în 1958 și la Londra în 1959), Lhote a numit în special o "figură curioasă" și mare ca "Jabbaren" și l-a descris drept "Marele Zeu Marțian". Presa populară a acordat o mare atenție ipotezei lui Lhote despre un contact preistoric, iar aceasta a fost încorporată mai târziu în "afirmațiile senzaționaliste" ale lui Erich von Däniken potrivit cărora astronauți extratereștri antici au vizitat Pământul preistoric. Potrivit "Encyclopædia Britannica" o "scenă vie de dans" pe care
Henri Lhote () [Corola-website/Science/333353_a_334682]
-
Mochental (d. 1125/27), probabil o soră a Margravului Diepold al III-lea de Vohburg. Potrivit unor surse, bunica sa paternă a fost Prințesa Sofia, unica fiică a Regelui Solomon al Ungariei cu soția sa Judith de Suabia, dar această ipoteză a fost respinsă de istoriografia modernă. Căsătoria surorii Salomeei, Richeza, cu Ducele Vladislav I de Bohemia în 1110 a modificat statutul social al relativ obscurului Conte Henry de la Castelul Berg precum și influența sa în treburile politice ale vremii. O altă
Salomea din Berg () [Corola-website/Science/333354_a_334683]
-
loc după moartea lui Palladio; astfel, prima piatră a fost pusă în 1581, iar biserica a fost sfințită în 1588. Într-adevăr, încă din anii 1575-1576, documentele arată achiziții importante de materiale de construcții, probabil destinate bisericii. Pe această bază, ipoteze recente sugerează un posibil proiect al lui Palladio, conceput pe la mijlocul anilor 1570, dar nici fațada și nici interiorul bisericii nu prezintă trăsăturile caracteristice ale stilului arhitectului vicentin. Poate să fie vorba, de asemenea, de o realizare extrem de neîndemânatică și nefidelă
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
mod agregat să existe o altă distribuție, care este încă necunoscută. Cercetători și comentatori din presă au speculat asupra modurilor în care se poate caracteriza gradul de participare al utilizatorilor internetului. Holly Goodier împreună cu BBC au emis în anul 2012 ipoteza că 23% din cei conectați la internet ar putea fi lurkeri, în timp ce 17% ar putea fi contribuitori intensivi. Câțiva ani mai devreme, savanții în domeniul comunicațiilor Eszter Hargittai și Gina Walejko au raportat că aproximativ 60% din studenți participanți la
Regula lui 1% (cultura internetului) () [Corola-website/Science/334560_a_335889]
-
de pe această parte, care este aproape de cel al tătarilor după cum arată hărțile, se pare că putem deduce cu o oarecare probabilitate că este regatul cunoscut aici ca Xembala. Faptul că nu este cunoscut aici sub un alt nume nu contrazice ipoteza noastră, că nici China, Tartaria sau Tibet nu sunt cunoscute sub aceste nume, oamenii de aici neavând cunoștință de ele; ni se spune că drumul spre regatul Xembala este foarte dificil; cu toate acestea, am încredere în Domnul că așa cum
Estêvão Cacella () [Corola-website/Science/334548_a_335877]
-
o ligă sau o confederație de popoare germanice instalate pe malul drept al Rinului, dincolo de frontierele Imperiului Roman care nu erau supuși nici Imperiului și nici unui alt popor mai important. Originea numelui de franci nu este clară existând mai multe ipoteze: Poporul francilor era în principal un popor de războinici și își alegea un șef numit "Rex Francorum" (Regele Francilor). Din perioada domniei lui Hugo Capet acest termen este folosit în mod strict pentru a face referire la Regatul Franciei. Din
Etimologia numelui Franței () [Corola-website/Science/334587_a_335916]
-
evacuarea personalului militar de zona Dunkerque. Unii istorici militari consideră că rezistența de la Calais a fost de ajutor pentru salvarea Corpului Expediționar Britanic, care nu a fost astfel capturat. Pe de altă parte, Guderian a negat tot timpul o asemenea ipoteză, considerând că britanicii au scăpat în principal doar datorită ordinului expres dat de Hitler pe 23 mai pentru încetarea înaintării, generalul german ne uitând însă să amintească și de tenacitatea apărătorilor britanici. Guderian a afirmat că apărarea Calaisului a văduvit
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
stelar crește și produce unde de șoc, comparativ cu impactul cu vântul mai lent emis anterior; în acest fel, în jurul stelei se formează cochilii moi de materie. Aproape toate supergigantele albastre observate prezintă cochilii similare ale materiei, ceea ce conduce la ipoteza că odată erau supergigante roșii. De-a lungul timpului, steaua poate trece de mai multe ori prin etapele de supergigantă roșie și de supergigantă albastră și lasă în jurul său, la fiecare trecere, cochilii moi concentrice de materie. În perioada de
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
efect al beției sau a halucinației colective, mai puțin de Budge care afirmă că prezența în zonă a lui Suren Bose făcea "„ca lucrurile să nu fie totuși atât de simple”", evitând să detalieze înțelesul acestei afirmații stranii. Naratorul acceptă ipoteza călătoriei în timp, dar își exprimă nedumerirea că ei au putut modifica un eveniment din trecut, ceea ce pare să fie peste puterile sale de înțelegere. Cei trei orientaliști nu sunt doar martori ai evenimentelor petrecute în trecut, ci devin personaje
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
eroii luaseră cunoștință, și prin întrebările noastre, la care ei ne răspundeau”", argumentează naratorul. Un alt amănunt inexplicabil pentru el îl constituie rigiditatea mișcărilor și figurile cadaverice ale celor doi oameni din trecut (Nīlămvara Dăsa și bătrânul servitor) care contrazic ipoteza că ar fi fost vorba de imaginile lor spectrale. Confuzia naratorului apare, potrivit lui Swami Shivananda, din neputința înțelegerii forțelor care guvernează un univers „de iluzii și aparențe”. Forțele dezlănțuite de practicile tantrice se aseamănă astfel cu forțele din fizica newtoniană
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
au trăit. În studiul său dedicat istoriei literaturii științifico-fantastice din România, criticul Florin Manolescu afirmă că „Nopți la Serampore” poate fi considerată o nuvelă S.F., dacă se acceptă definiția că o scriere științifico-fantastică poate avea la bază nu doar o ipoteză științifică „pozitivă”, ci și una „umanistă” sau chiar pseudoștiințifică. Explicarea întâmplării stranii trăite de cei trei orientaliști prin teoria existenței universurilor paralele (vehiculată de Swami Shivananda) poate fi o astfel de ipoteză. Valoarea nuvelei rezidă nu numai din latura sa
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
științifico-fantastică poate avea la bază nu doar o ipoteză științifică „pozitivă”, ci și una „umanistă” sau chiar pseudoștiințifică. Explicarea întâmplării stranii trăite de cei trei orientaliști prin teoria existenței universurilor paralele (vehiculată de Swami Shivananda) poate fi o astfel de ipoteză. Valoarea nuvelei rezidă nu numai din latura sa fantastică, ci și din lirismul tulburător și exotic al descrierilor. Mărturisindu-și preferința pentru această nuvelă, pe care o considera o povestire fantastică ce prospecta un spațiu istoric revolut, Criticul Șerban Cioculescu
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Nectarului ("Mare Nectaris") și Marea Seninătății ("Mare Serenitatis"). Datarea eșantioanelor rocilor lunare aduse pe Pământ a scos în evidență că vârsta lor se etala pe un evantai relativ îngust, în jur de 3,8 până la 4,1 miliarde de ani. Ipoteza, sugerată prin aceste observații, a unei abundențe a impacturilor din acea epocă nu a fost acceptată imediat, însă puțin câte puțin sprijinită de datarea meteoriților găsiți pe Pământ și care aveau drept origine Luna, după ce fuseseră expulzați ca urmare a
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
Se caracterizează printr-o atrofie renală importantă, leziuni predominant tubulointerstițiale și care evoluează clinic sub forma unei insuficiențe renale cronice, fără edeme sau hipertensiune arterială și cu o incidență crescută a tumorilor de uroteliu. Etiologia bolii nu este cunoscută. Dintre ipotezele emise, cea mai probabilă pare cea a unei nefrotoxine din mediu (acidul aristolohic, ochratoxina A, hidrocarburi policiclice aromatice). Primele cazuri de nefropatie balcanică au fost descrise în 1956 în Bulgaria, unde Tanchev a publicat prima descriere clinica detaliată a noii
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]