30,395 matches
-
Edmund Leach (1972, p. 521): „Ritul este, de obicei, folosit pentru pentru acel corp de obiceiuri asociate În mod specific cu activitățile religioase, În timp ce datina și ceremonia devin categorii reziduale, pentru descrierea activităților laice”. Cealaltă axă de diferențiere a fost sugerată de R. Firth (1967). Din punctul său de vedere, ceremoniile ar trebui să se refere la acele manifestări care confirmă, exprimă și consacră ordinea socială, În timp ce ritul ar trebui aplicat acelor manifestări despre care se crede că au o oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
deși structurate conform unui model În general cunoscut, au un caracter mai puțin formalizat, permit o mai mare libertate de performare și includ elemente de negare a ordinii sociale. Dintr-un alt punct de vedere J. Honnigmann (1964, p. 82) sugerează ideea că ceremoniile se individualizează prin caracterul elaborat, complex și solemn, În timp ce riturile „par a se referi În principal la necesitatea, obligatorie din motive normative sau psihologice de a adera, temporar, la reguli deja formulate referitoare la comportamente expresive sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
majoritatea situațiilor de viață și unele magice, aplicabile numai În anumite circumstanțe. În acest sens, considerațiile lui Bronis³aw Malinowski Își păstrează actualitatea: Înseamnă oare aceasta că băștinașul atribuie toate rezultatele sale bune magiei? Cu siguranță că nu. Dacă i-ai sugera unui băștinaș că ar trebui să Își facă grădina În primul rând prin magie și să chiulească de la muncă, ar râde pur și simplu de naivitatea ta. El știe la fel de bine ca și tine că există cauze și condiții naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se face pe dos, printr-o sită Întoarsă. În antiteză cu tehnicile uzuale de coacere a aluatului, pasta făcută cu mătrăgună nu este coaptă, ci lăsată crudă, să se acrească. Fetele merg goale și despletite, adică Într-o ipostază care sugerează sălbăticia, statutul „natural”, În antiteză cu hainele și Împletirea părului, adaosuri și operații prin excelență culturale, care plasează femeile Într-o ierarhie și comunică rolurile sociale care derivă de aici. Deși vizează obținerea unei relații heterosexuale, actul magic este realizat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să stabilească o formă perfectă, pură, În aceste contexte sociale. Magia și vrăjitoria nu sunt altceva decât manifestări particulare ale acestei situații (B. Kapferer, 2002, p. 7). Această formulă, aparținând unuia dintre cei mai reputați cercetători contemporani ai universului magic, sugerează ideea că aceste practici exprimă și ne ajută să Înțelegem limitele sistemelor sociale și ale modelelor culturale: unele lucruri nu pot fi traduse fără deformarea evidentă a semnificațiilor, dintr-o cultură În alta. În plus, Bruce Kapferer consideră că actele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
practicilor și ierarhiilor sociale existente: Acest proces este unul care nu se subordonează niciunui sistem rațional și niciunor reguli: mai degrabă el devine un proces În momentul de fuziune sau intersectare a diferitelor registre de semnificare sau de raționare. Am sugerat șîn alte studii - n. M.C.ț că magia și vrăjitoria pot fi simbolizări ale proceselor și dinamicilor care, Într-adevăr, trec dincolo de limitele rațiunii (B. Kapferer, p. 2002, 22). În dezbaterile antropologice recente, relația dintre magie și știință - altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tinerilor, să Își etaleze frumusețea sau Însemnele atrăgătoare ale vârstei, nu mai are voie să joace cu flăcăii la hore sau să stea (să piardă timpul) cu fetele la vorbă, glume sau joacă. Fără a enunța În mod explicit, cântecul sugerează că locul activităților plăcute (horele, pălăvrăgeala cu fetele, cochetatul cu băieții) va fi luat de muncile grele ale Îngrijirii casei, creșterii copiilor, hrănirii familiei etc. Ultima parte accentuează ruptura dintre neamuri: dacă În plan social mireasa mediază Între două familii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
conform unui ritual care mima o luptă: familia miresei Închidea porțile și se Înarma cu ciomege, flăcăii mirelui băteau zgomotos În poartă și pocneau din bice. De peste gard erau Întrebați ce vor și, după un schimb de replici versificate care sugerau agresivitatea cuceritorilor, porțile erau deschise și alaiul intra somptuos În curte. Colăcerul (vornicul) rostea orația tradițională, povestind căutările „tânărului Împărat”, care, plecat la vânătoare, a găsit o urmă. Neștiind ce fel de urmă este, a Întrebat flăcăii din jurul său. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
structură inversată, cu minusurile transformate În plusuri, ci este, mai degrabă, un fons et origo al tuturor structurilor și, În același timp, o critică a lor. Pentru că, prin Însăși existența ei, communitas pune sub semnul Întrebării regulile sociale structurale și sugerează noi posibilități (1974, p. 202). De aici derivă caracterul periculos, amenințător, al oricărei secvențe liminale. Și, implicit, caracterul ambivalent al oricărui sistem ritual. Pe de o parte, ritul ține oarecum În frâu nemulțumirile și aspirațiile de schimbare, le oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
existentă, celelalte au un caracter „revoluționar”, care poate fi subversiv și distrugător pentru ordinea socială. De aceea, individul „trăiește” liminalitatea, dar „se joacă” cu liminoidul (V. Turner, 1982, pp. 53-55). În paralel cu aceste distincții, Turner (1974, p. 169) a sugerat și o altă tipologie, referitoare la constructele rituale din timpul perioadei liminale, altfel spus la communitas: a) existențiale (spontane): „confruntarea directă, spontană, imediată a identității umane, În care umanitatea este experimentată ca o comunitate omogenă, liberă, nestructurată”; b) normative: acele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cadru dominat de elemente carnavalești, populare, ci la o inversare a simbolurilor legitimatoare: parada oficială se finaliza la mormântul Soldatului Necunoscut (propunând o identificare simbolică a națiunii cu eroii luptători și cu armata), În timp ce paradele Solidarității se finalizau la catedrală, sugerând identitatea simbolică dintre popor și biserică (Z. Mach, 1993, pp. 55-56). Tot În structura paradelor și procesiunilor (laice) stă dualitatea dintre traseul „către” și cel „de la”. Cercetătorii (D. Bryan, 2000, pp. 143-151; B. Blehr, 1999, pp. 178-180; N. Jarman, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Heers, 1983, Riggio, 2004 etc.) ne arată că formele prin care se exprimă inversarea ordinii pot fi deosebit de variate: a) Îmbrăcarea hainelor nobiliare și purtarea Însemnelor puterii de către cei săraci; b) inversarea hainelor Între sexe sau purtarea unor măști care sugerează chipul și atributele sexului opus; c) parodierea acțiunilor puterii sau ale indivizilor pe care vârsta Îi legitimează ca judecători, repere morale sau sfătuitori Înțelepți; d) declarații ostile la adresa autorităților, parodierea acțiunilor Puterii; e) puneri În scenă spontane sau semielaborate ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nesancționate; b) ceata acționează În spațiul public, fie În fața casei unde s-a petrecut actul considerat deviant, fie În zone consacrate (piața, zidurile cetății, câmpurile din afara localității). Deseori, victima este scoasă din casă și plimbată cu forța, În circumstanțe care sugerează declasarea socială (dezbrăcată, călare cu spatele Înainte pe un măgar), prin localitatea respectivă; c) manifestările grupului sunt excesiv de zgomotoase, limbajul este agresiv și licențios, iar acțiunile sunt violente - atât În plan simbolic, cât și În plan real. Toate acestea servesc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bază relațiilor de rudenie, oferă o bază Întregii societăți. Ea reprezintă cheia de boltă a edificiului social (G. Duby, 1997, pp. 20-21). De aceea, adulterul nu reprezenta o problemă morală, ci una existențială, iar pericolul destrămării societății nu putea fi sugerat decât printr-o versiune expresivă a lumii răsturnate. Astfel, spațiul privat și cel public erau inversate, iar o afacere intimă devenea o problemă publică: goliciunea, acceptabilă În intimitatea casei, era acum expusă În fața tuturor - or, aceasta se asocia cu dezumanizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Biciuirea lui nu era numai o pedeapsă corporală, ci și o formă de umilire, deoarece pedeapsa era aplicată de cele care, În ordinea normală a lumii, nu aveau dreptul să ridice mâna Împotriva soțului lor. Sfoara agățată de testicule putea sugera oprirea fertilității, deoarece copilul născut din adulter este un bastard și creează o problemă de filiație și succesiune generatoare de conflicte sociale. Sarcinile (aproape) imposibile - prinderea unei găini pe străzile orașului sau fabricarea de obiecte din materiale inadecvate - nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca antistructură, este, prin natura ei, subversivă: ea prezintă modalități ipotetice, posibile și dezirabile de reorganizare a societății, ea Îndeamnă oamenii să reflecteze asupra sensului și legitimității ierarhiilor și raporturilor sociale, propune combinații neașteptate, bizare, dar fertile, ale simbolurilor culturale, sugerând noi configurații și noi modalități de construire a edificiului social. Prin aceste atribute, riturile care creează intervaluri liminale pot fi interpretate ca „un loc al confruntărilor de orice natură, unde se Înfruntă discursurile și evenimentele, ceea ce poate fi spus și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de antecedentele sărbătorii” (p. 214) - este vorba despre tradițiile procesiunilor cu măști performate de Ziua Nebunilor și În alte parade carnavalești. În același sens, manifestările Împotriva adversarilor Revoluției, precum Lordul Bute și Thomas Hutchinson, Îmbrăcau formele riturilor „țapului ispășitor” și sugerau iminența sacrificiului eliberator. Ulterior, demonstrațiile cu efigii ale Puterii engleze, care erau arse, spânzurate sau decapitate se integrează În categoria riturilor charivari, utilizate cu scop politic, iar acțiunile violente Împotriva lidelor loiali Coroanei britanice, care erau bătuți de mulțimea revoltată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale povestirii: atunci când rămas În vârful stâncii este obligat să-și mănânce excrementele și atunci când este umilit de mama vitregă, care Îi dă de mâncare numai carne veche și frunze. Această idee a coborârii Înspre subuman și chiar non-animalic este sugerată și de faptul că sătenii credeau că Botoque a murit, nu doar că s-a pierdut În pădure. Pe de altă parte, statutul inițial, inferior, precultural, al eroului, este exprimat și prin necunoașterea armelor și a tehnicilor de vânătoare: el
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1973; Din mitologia tracilor, 1979), T. Papahagi, (Mic dicționar folcloric, 1979), Gh. Pavelescu (Pasărea-suflet, 1942; Mana În folclorul românesc, 1941) sau O. Hedeșan (Șapte eseuri despre strigoi, 1998) reconstituie universul mitologiei sub semnul probabilului, printr-un joc de refracții care sugerează semnificații cu mare șansă de validitate, dar niciodată absolute. Fără a fi convergente În rezultatele lor, studiile acestor specialiști au În comun o exigență și rigoare metodologică prin care se distanțează de hermeneutica speculativă și se apropie de mecanismul demonstrațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cererea de personal pentru viitoarele posturi și oferta de resurse umane ca potențial, se poate alcătui un sistem de carieră pentru organizație. Modernizarea carierei managerului modern se realizeazî pe baza unui proces riguros de planificare, urmărind consecvent parcurgerea fiecărei etape sugerate În spirala carierei. Factorii ce influențează succesul În carieră Consider că principalii factori care influențează succesul În carieră, sunt: 1. pregătirea teoretică și diversitatea cunoștințelor managerului. Informarea continuă cu tot ce există În domeniul educațional; 2. realizarea obiectivelor propuse; 3
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
misterele”, anulând o parte dintre ele. E demersul științei și al gândirii raționale în genere, darul acordat de Dumnezeu lui Adam, în rai, să numească și să clasifice făpturile și lucrurile. Cunoașterea „luciferică”, dimpotrivă, înmulțește și amplifică „misterele”. Urmează, așa cum sugerează numirea acestui demers, îndemnul dat omului de către șarpe, să fure secretul divinității, să săvârșească saltul din făgașele logice ale minții, să depună o activitate creatoare. E ceea ce și fac metafizica, arta, crearea de mituri, religia, mistica, ba, după B., chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
metafizica, arta, crearea de mituri, religia, mistica, ba, după B., chiar și știința, atunci când părăsește planul strict constatativ și lansează teorii (Cunoașterea luciferică). Pe calea „minus-cunoașterii” creatoare, omul nu epuizează niciodată „misterele”, ci le „deschide” și le „variază”. Trilogia culturii sugerează ori chiar numește căile prin care se realizează aceasta. Acolo unde Frobenius sau Spengler căutaseră un numitor stilistic comun în determinantul spațial, autorul român elimină orice factor fizic, interiorizează totul și imaginează niște „coordonate abisale”, care ar dubla categoriile kantiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
a cântat mai zguduitor ca B. (Cetire în palmă, Tăgăduiri). „Tristețea metafizică” traversează un stadiu anxios (În marea trecere) și apoi chinuitor (Lauda somnului), spre o resemnare înțeleaptă. Ecoul ei îl aduc versurile culegerii următoare, La cumpăna apelor, care, cum sugerează titlul, fixează pragul de unde evenimentele vieții urmează a fi retrăite într-o simetrie a declinului. Se înmulțesc și reprezentările satului românesc sub o aură mitică, întreținând ideea veșniciei lui, prin fauna sacră pe care o găzduiește, taurul neînjugat, ursul tămăduitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale pădurii. Jertfa cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și sugerând „frăția” Diavol-Dumnezeu sau aducând în scenă identitatea dintre căpetenia moților, tribunul Avram Iancu, și o pasăre „fără nume”, blestemată să se „facă om”, așa cum spun niște stranii versuri populare. Daria și Fapta sunt piese freudiene, cu o substanță dramatică extrasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
idealism, de orice suflare generoasă, plină de un pesimism copleșitor, de o vulgaritate, de altminteri, colorată ea s-a bucurat de prestigiul unei literaturi prea actuale, dar va rămâne mai târziu cu realitatea unei valori mai mult documentare". Explicația atitudinii, sugerată de Eugen Simion: contrastul dintre idealul moral al criticului și transigurarea artistică a realității lipsite de fard a fost conexată de Alexandru George "cu idealul său clasic, cu ideea despre purismul stilului și cu cerința ca arta să ajungă la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]