299,320 matches
-
cele 21 goluri marcate pentru reprezentativă României, Soós a fost declarată golgeter al competiției. Rozália Soós a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda, precum și a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia. De asemenea, a făcut parte și din selecționată României care s-a clasat pe locul patru la
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda, precum și a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia. De asemenea, a făcut parte și din selecționată României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia. De asemenea, a făcut parte și din selecționată României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul pivoților a fost următorul
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
Iugoslavia. De asemenea, a făcut parte și din selecționată României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul pivoților a fost următorul: Doina Furcoi (47 voturi), Rozália Soós (41 de voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Rozália Soós a fost selectată să facă parte din națională de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în patru din cele cinci meciuri și a înscris zece goluri. Cu cele zece goluri marcate pentru reprezentativă României, Soós a fost declarată golgeter al competiției. Rozália Soós fost chemată pentru prima dată în 1966
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
1894) și al unei antologii (La Poesie lyrique francaise du X-eme au XX-eme siecle, 1895), editor și comentator al lui Buffon (Discours sur le style, 1884), istoric al literaturii franceze (Histoire de la litterature francaise jusqu'a Malherbe, 1892), Florescu a desfășurat și o insistentă activitate jurnalistică. Membru al Partidului Liberal, prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu: figurează în aproape toate foile antijunimiste
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
compact și în multe cazuri linear pe văile care le traversează. Astfel sunt întâlnite două mari tipuri de așezări cele din zona mai înalte a podișului din partea de obârșie a râurilor, amplasate în bazinul de recepție a acestora și cele desfășurate de-a lungul unei văi principale, situații întâlnite pe văile Târnava sau Visa.
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
s-au desfășurat în a doua parte a secolului al XI-lea și în bună parte din secolul al XII-lea, presupunând un număr mare de bătălii și confruntări militare, precum și un număr ridicat de actori independenți efectuând cuceriri în nume propriu. Abia
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
cont propriu; ei au reușit să se reunească și să se ridice la statutul unei independențe "de facto" la cel mult 50 de ani de la sosirea în regiune. SApre deosebire de Cucerirea normandă a Angliei din 1066, care s-a desfășurat în cursul a doar câțiva ani după o signură bătălie decisivă (bătălia de la Hastings), cucerirea Italiei de sud a fost rezultatul a decenii de multe confruntări militare, puține din acestea fiind decisive. Multe teritorii au fost cucerite în mod independent
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Bătălia a fost fie nedecisă (conform lui Guglielmo de Apulia), fie s-a soldat cu victoria lui (potrivit lui Leon de Ostia). Apoi, Tornikios însuși a preluat comanda trupelor bizantine, pe care le-a condus către cea de a doua confruntare, desfășurată în apropiere de Civita. Această a doua confruntare a constituit o victorie a lui Melus, cu toate că scrierea lui Lupus Protospatarul și cronica anonimului din Bari raportează o înfrângere a longobardului. O a treia bătălie, încheiată cu o victorie decisivă a
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
din 1084-1085. El s-a aflat alîturi de Guiscard când acesta se află pe patul de moarte și a rămas loial față de moștenitorul desemnat de unchiul său, Roger Borsa, al cărui protector a devenit. Robert și-a continuat cuceririle, acestea desfășurându-se dincolo de Fortore și ajungând până la Tronto. El a guvernat de la Bovino (cucerit în 1100) la Ascoli Piceno. Se poate să se fi aflat la conducere și în Dragonara. Până la sfârșitul vieții sale, el a preluat titlul de "comes Dei
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
de Handbal a decis să îl considere doar o ediție experimentală, nu una oficială. Petruța Băicoianu-Cojocaru a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda, precum și a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia. La Campionatul Mondial din 1973, în partida contra Ungariei, ea a jucat o parte din meci sângerând
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda, precum și a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia. La Campionatul Mondial din 1973, în partida contra Ungariei, ea a jucat o parte din meci sângerând și cu arcada spartă, în urma loviturilor primite în special de la Klára Horváth-Csik. În total la acest campionat, Băicoianu-Cojocaru a înscris 19
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
înscris 19 goluri în 5 partide, fiind cea mai bună marcatoare a echipei României. De asemenea, Petruța Băicoianu-Cojocaru a făcut parte și din selecționata României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul centrilor a fost următorul
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
asemenea, Petruța Băicoianu-Cojocaru a făcut parte și din selecționata României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS. În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul centrilor a fost următorul: (43 voturi), Constantina Pițigoi (38 de voturi). În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Petruța Băicoianu-Cojocaru a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în toate cele cinci meciuri. Petruța Băicoianu-Cojocaru fost chemată pentru prima dată în 1967 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 182 de partide, în care a înscris 285 goluri
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
obținută la Campionatul Mondial din 1973. În 1976, Doina Petruța Băicoianu-Cojocaru a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”. În memoria ei, la Școala cu clasele I-VIII nr. 7 din Timișoara se desfășoară anual trofeul de handbal feminin „Memorialul Doina Cojocaru”. De asemenea, baza sportivă a școlii, pentru care s-au construit două terenuri de bitum pentru handbal, se numește acum Baza sportivă Doina Cojocaru.
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
bizantin, iar Roger a fost și el rechemat. În cele din urmă, puternica forță a lui Guiscard i-a silit pe bizantini să se retragă și până în luna mai situația din Apulia a fost readusă la liniște. Invazia asupra Siciliei desfășurată alături de Roger Bosso a condus la capturarea cu ușurință a Messinei în 1061: oamenii lui Roger au debarcat pe nevăzute pe timpul nopții și au surprins armata sarazinilor în dimineața următoare. Trupele lui Guiscard au debarcat fără a mai întâmpina opoziție
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
handbal. Constantin Popescu, singurul antrenor de handbal licențiat, a fost desemnat să conducă echipa, iar selecționata, care cuprindea 17 jucătoare, s-a clasat în finalul competiției pe locul al doilea. La Ediția a II-a a Festivalului Tineretului și Studenților desfășurată la Varșovia, între 4-11 august 1955, naționala României, condusă de Constantin Popescu, s-a clasat pe primul loc. În campionatul intern, echipa Flamura Roșie București, antrenată de Popescu, a terminat pe locul al doilea. În 1956, reprezentativa națională condusă de
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
Steagul Roșu București. În iarna aceluiași an, Steagul Roșu se clasează pe locul al treilea la a doua ediție a Cupei de Iarnă, competiție nou-introdusă pentru handbalul feminin în 7 jucătoare. Urmează Ediția a treia a Festivalului Tineretului și Studenților, desfășurată la Moscova, în 1957, unde echipa de handbal feminin în 11 jucătoare a României se clasează pe locul al doilea după selecționata Republicii Democrate Germane. Pentru obținerea acestei performanțe, antrenorul principal Constantin Popescu Pilică a fost ajutat de secundul Dumitru
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
Constantin Popescu Pilică a fost ajutat de secundul Dumitru Popescu-Colibași. În același an, fostul profesor de sport al lui Popescu, Victor Cojocaru, s-a deplasat cu selecționata națională de handbal în 7 jucătoare la primul Campionat Mondial de Handbal Feminin desfășurat în acest format. În sezonul competițional intern 1958/59, Constantin Popescu câștigă cu Cetatea Bucur București titlul național la handbal în 7 și termină pe locul al doilea la handbal în 11. În 1960, sub comanda acelorași Constantin Popescu și
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
62 câștigă campionatul. Primul titlu major adjudecat de o echipă antrenată de profesorul Popescu la handbal feminin în 7 jucătoare este Cupa Campionilor Europeni, câștigată de Știința București în 1961, la prima ediție a celei mai importante competiții continentale intercluburi, desfășurată între 19 ianuarie și 18 martie. Acest succes l-a prefigurat pe cel de anul următor. Echipa feminină de handbal în 7 jucătoare a României, antrenată de Constantin Popescu și Niculae Nedeff, a obținut singur sa medalie de aur din
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
Acest succes l-a prefigurat pe cel de anul următor. Echipa feminină de handbal în 7 jucătoare a României, antrenată de Constantin Popescu și Niculae Nedeff, a obținut singur sa medalie de aur din istorie, la Campionatul Mondial din 1962, desfășurat în RPR între 7-15 iulie. Finala a avut loc pe 15 iulie, de la ora 19.00, pe Stadionul Republicii din București, în fața a peste 15.000 de spectatori plătitori. Victoria cu 8-5 a echipei României în fața Danemarcei a generat un
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
Podul Izvor, unde unii dintre ei au făcut baie în Dâmbovița. În 1964, timp de aproape 6 luni, Constantin Popescu și antrenorul secund Vasile Gogâltan pregătesc o bază de selecție pentru echipa de senioare, în special prin cele două cantonamente desfășurate la Teiuș și București, la care au fost chemate 60 de jucătoare tinere. În sezonul competițional intern 1964/65, Știința București, echipă antrenată în retur de Constantin Popescu, câștigă campionatul României. În 1965 are loc Campionatul Mondial din RFG, unde
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
72 ocupă locul doi în campionatul intern și ajunge cu Universitatea până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Urmează un loc trei în campionat, în sezonul 1972/73, și meciuri de pregătire cu echipa națională pentru Campionatul Mondial. Campionatul Mondial din 1973, desfășurat între 8-15 decembrie, în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, a fost o nouă ocazie pentru antrenorul Constantin Popescu să conducă echipa națională a României până în finală. Aceasta s-a desfășurat în Sala Pionir din Belgrad, în fața a circa 8.000 de
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]