33,912 matches
-
Geomorfologie. Revenit de la Moscova, a lucrat la Catedra de geografie fizică generală a Universității de Stat din Tiraspol, ca asistent (1986-1988) și ca lector superior (1989-1990). În anul 1990 este încadrat ca cercetător științific superior la Institutul de Geografie al Academiei de Științe a Moldovei. Între anii 1992-1998 a îndeplinit funcția de șef de laborator și secretar științific al aceluiași institut. În anul 1996 a obținut titlul academic de cercetător științific superior, specialitatea Protecția mediului și utilizarea rațională a resurselor naturale
Constantin Mihăilescu () [Corola-website/Science/311869_a_313198]
-
din cadrul Universității de Stat din Moldova, obținând ulterior titlul academic de Doctor în științe istorice. În paralel cu studiile la Universitatea de Stat, a activat în funcția de laborant al Catedrei de Istorie, laborant superior la Institutul de Istorie al Academiei de Stiinte a Moldovei. A lucrat apoi în învățământul universitar ca asistent la Catedră de Istorie a Institutului Pedagogic de Stat “Ion Creangă” din Chișinău (1981-1984), asistent la Catedră de Istorie a Universității de Stat din Moldova (1984-1987) și docent
Victor Țvircun () [Corola-website/Science/311868_a_313197]
-
ministru la data de 31 martie 2008, odată cu formarea unui nou guvern condus de Zinaida Greceanîi. Decorat cu ordinul "Gloria Muncii" și "Ordinul de Onoare". Distincții confesionale: Ordinul "Sf. Vladimir", "Cuv. Serghii Radonejskii", "Sf. knyazi Daniil Moskovskii" Membru titular al Academiei de Stiinte Pedagogice și Sociale (Moskova), Cetățean de onoare al or. Kars (Republică Turcia) și a Găgăuz Yeri (Republică Moldova) Victor Țvircun vorbește limba engleză, rusă și turcă. El este căsătorit și are doi copii.
Victor Țvircun () [Corola-website/Science/311868_a_313197]
-
al Armatei Române (1983-1990). s-a născut la data de 1 martie 1927. A urmat cursurile Liceului Militar "Ștefan cel Mare" din Cernăuți (1939-1947), ale Școlii de Ofițeri de Infanterie din Sibiu (1947-1949) și apoi ale Facultății de Tancuri din cadrul Academiei Militare Generale (1953-1956). A parcurs apoi toate gradele militare, de la sublocotenent (mai 1949), general locotenent (decembrie 1982), la general colonel (1990), fiind încadrat în funcții de conducere și răspundere, printre care cea de conferențiar la Academia Militară și culminând cu
Nicolae Eftimescu () [Corola-website/Science/311893_a_313222]
-
Facultății de Tancuri din cadrul Academiei Militare Generale (1953-1956). A parcurs apoi toate gradele militare, de la sublocotenent (mai 1949), general locotenent (decembrie 1982), la general colonel (1990), fiind încadrat în funcții de conducere și răspundere, printre care cea de conferențiar la Academia Militară și culminând cu cea de prim-locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Direcției Operații (1983-1990). La data de 11 ianuarie 1990, generalul-locotenent (cu două stele) Nicolae Eftimescu a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3
Nicolae Eftimescu () [Corola-website/Science/311893_a_313222]
-
al șefului Marelui Stat Major și șef al Direcției Operații (1983-1990). La data de 11 ianuarie 1990, generalul-locotenent (cu două stele) Nicolae Eftimescu a fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele) . A îndeplinit apoi funcția de comandant al Academiei de Înalte Studii Militare din București (1990-1991), fiind trecut în rezervă în anul 1991. În anii de pensie, s-a ocupat cu documentarea memorialistică, cuprinsă în cele patru volume cu albume foto, a istoriei fostului liceu militar Cernăuți, din perioada
Nicolae Eftimescu () [Corola-website/Science/311893_a_313222]
-
(n. 17 aprilie 1959, sătul I. L. Caragiale, județul Dâmbovița) este un chestor român de poliție, care a îndeplinit funcția de rector al Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din București (2014-2015). s-a născut la data de 17 aprilie 1959, în satul I. L. Caragiale (județul Dâmbovița), fiind fiul unui subofițer de la Penitenciarul Caragiale și al unei lucrătoare la o fabrică de confecții. A
Gheorghe Popa () [Corola-website/Science/311886_a_313215]
-
Haralambie” din Turnu Măgurele. Între 1932-1935 este profesor de muzică la liceele Sf. Sava, Mihai Viteazul și Matei Basarab din București. În paralel este profesor suplinitor la clasele de istoria muzicii și estetică muzicală la Conservatorul din București și la Academia de muzică religioasă. În 1933 pleacă la Paris cu o bursă, unde lucrează la Muzeul Trocadero, dar se și documentează asupra cercetărilor de folclor muzical sub conducerea etnomuzicologului André Schaeffner. Între 1936-1938 efectuează numeroase cercetări de teren în toată țara
Harry Brauner () [Corola-website/Science/311889_a_313218]
-
s-a decis să ia o pauză. Timberlake începuse deja să lucreze la primul său album pe cont propriu. În timpul carierei, 'N Sync a fost faimos pe plan internațional, acesta având spectacole la importante evenimente printre care se numără Premiile Academiei, Jocurile Olimpice, si Super Bowl, iar pe parcursul activității trupa a vandut albume muzicale în peste 50 de milioane de exemplare, devenind al treilea grup cu cele mai mari vânzări din istorie. La sfârșitul anului 1999, Timberlake a debutat în cariera de
Justin Timberlake () [Corola-website/Science/311882_a_313211]
-
a fost un general român, care a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a (1990). A luptat în cel de-al doilea război mondial. A absolvit Școala de Ofițeri (1950) și apoi Academia Militară în U.R.S.S. (1959 - 1961). În perioada 1958-1959 a fost comandantul Regimentului 234 Mecanizat (din 10 ianuarie 1959 Regimentul 36 Mecanizat). Ulterior a fost comandant al Diviziei 2 Mecanizate de la Craiova (august 1961 - iunie 1973) și Diviziei 1 Mecanizate
Dumitru Pletos () [Corola-website/Science/311901_a_313230]
-
septembrie 1955, în municipiul Focșani (județul Vrancea). După absolvirea Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc în anul 1974, a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de artilerie „Ioan Vodă” de la Sibiu și ale Facultății de artilerie din cadrul Academiei Militare din București, absolvindu-le în 1977, respectiv 1989. După absolvirea Școlii de Ofițeri în anul 1977, a fost înaintat la gradul de locotenent. A parcurs etapele ierarhiei militare începând cu cea de comandant de pluton (până în 1982) și comandant
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
Tunuri, la data de 23.01 1991. În anul 1994 urmează Cursul post academic de comandanți de brigadă - regimente, Cursul de limbă engleză în anul 1996 și Cursul de ofițeri de stat major de brigadă în anul 1997, toate în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare. La data de 31.10 1997 este numit Comandant al Brigăzii 8 Artilerie, funcție care îl determină să abordeze reorganizarea structurală a marii unități pe care o comandă, demers care se finalizează la 01.12 2001
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
(n. 24 februarie 1933, municipiul Chișinău) este un general român, care a îndeplinit funcția de comandant al Academiei Militare din București (1991-1997). s-a născut la data de 24 februarie 1933, în municipiul Chișinău (pe atunci în România). După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri de Artilerie, a fost înaintat la 20 august 1952 la gradul de locotenent. A
Mircea Agapie () [Corola-website/Science/311905_a_313234]
-
la data de 24 februarie 1933, în municipiul Chișinău (pe atunci în România). După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri de Artilerie, a fost înaintat la 20 august 1952 la gradul de locotenent. A urmat apoi cursurile Facultății de Artilerie din cadrul Academiei Militare din București (1954-1957). În decursul îndelungatei sale cariere militare a îndeplinit funcțiile de comandant de pluton (1952-1954), ofițer în statul major al șefului artileriei armatei, ofițer cu pregătirea de luptă și operațiile la șeful artileriei (1960-1969) și șef de
Mircea Agapie () [Corola-website/Science/311905_a_313234]
-
parcurs toate treptele ierarhiei militare, fiind înaintat la gradele de general-maior (cu o stea) la 28 decembrie 1989 , general-locotenent (cu 2 stele) la 28 noiembrie 1994 și general de corp de armată (1995). A fost ulterior șeful Catedrei Artilerie din Academia Militară (1988-1990), șef de stat major al Comandamentului Artileriei (1990-1991) și apoi comandant al Academiei de Înalte Studii Militare din București (ianuarie 1991 - februarie 1997). Generalul de corp de armată Mircea Agapie a fost trecut direct în retragere cu acest
Mircea Agapie () [Corola-website/Science/311905_a_313234]
-
28 decembrie 1989 , general-locotenent (cu 2 stele) la 28 noiembrie 1994 și general de corp de armată (1995). A fost ulterior șeful Catedrei Artilerie din Academia Militară (1988-1990), șef de stat major al Comandamentului Artileriei (1990-1991) și apoi comandant al Academiei de Înalte Studii Militare din București (ianuarie 1991 - februarie 1997). Generalul de corp de armată Mircea Agapie a fost trecut direct în retragere cu acest grad la 28 februarie 1997 , pentru limită de vârstă. Generalul Mircea Agapie este autor al
Mircea Agapie () [Corola-website/Science/311905_a_313234]
-
acea dată aliații Armatei Române (septembrie 1944). După venirea din prizonierat, a fost reintegrat ca ofițer în Armată. A fost comandant de companie (aprilie 1945), de batalion și șef birou operații în cadrul Regimentului 6 Infanterie voluntari (1948). A studiat la Academia Militară Generală - Facultatea de Arme Întrunite (1948-1950) și apoi la Facultatea de Științe Juridice a Universității București (1958-1962). Ion Șuța a desfășurat o îndelungată carieră militară, îndeplinind importante funcții de comandă și stat major. După absolvirea Academiei Militare, a fost
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
A studiat la Academia Militară Generală - Facultatea de Arme Întrunite (1948-1950) și apoi la Facultatea de Științe Juridice a Universității București (1958-1962). Ion Șuța a desfășurat o îndelungată carieră militară, îndeplinind importante funcții de comandă și stat major. După absolvirea Academiei Militare, a fost șef al Secției Operații a Regiunilor 3 Militară (1950-1953) și a 2-a Militară (1953-1957). A devenit apoi cadru didactic la Academia Militară din București, îndeplinind succesiv funcțiile de șef al Secției de cercetare științifică, profesor, locțiitor
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
desfășurat o îndelungată carieră militară, îndeplinind importante funcții de comandă și stat major. După absolvirea Academiei Militare, a fost șef al Secției Operații a Regiunilor 3 Militară (1950-1953) și a 2-a Militară (1953-1957). A devenit apoi cadru didactic la Academia Militară din București, îndeplinind succesiv funcțiile de șef al Secției de cercetare științifică, profesor, locțiitor și șef al Catedrei de Tactică generală, șef de Facultate (iunie 1957) și locțiitor al comandantului pentru învățământul tactic-operativ (1960-1969). În anul 1967 deținea deja
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
două stele) în rezervă Ion Șuța a fost rechemat în activitate. Primlocțiitor al șefului M.St.M. (4 - 15 ianuarie 1990) . A îndeplinit apoi funcția de șef de stat major și înlocuitor al comandantului (ianuarie - februarie 1990) și comandant al Academiei de Înalte Studii Militare din București (11 - 20 februarie 1990), fiind trecut în rezervă la 22 februarie 1990 . A fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele) în retragere la data de 21 octombrie 1994 . Generalul de corp de
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
al Corpului 1 Armată Teritorial (fosta Armată 1) (1 octombrie 2006 - 15 noiembrie 2007). s-a născut la data de 10 martie 1952, în comuna Dâmbovicioara (județul Argeș). A absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi de Tancuri din Pitești (1974), Academia de Înalte Studii Militare, secția arme întrunite, din București (1982) și un curs postacademic la București (1990). Ulterior, a urmat un curs intensiv limba rusă și pregătire operativ - strategică (București, 1990), un curs de perfecționare de limba franceză (București, 1997
Ion Bârloiu () [Corola-website/Science/311904_a_313233]
-
didactic la Universitatea din Haifa, în 1974 a fost primit ca asistent la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Din 1977 a devenit conferențiar la Universitatea Ebraică. A mai predat o vreme și la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva și la Academia de arte plastice Betzalel din capitală. Începând din 1987 este profesor ordinar de gândire iudaică și șef al departamentului de gândire iudaică de la Universitatea Ebraică. Din anul 1989 este și cercetător principal la Institutul Shalom Hartman, de asemenea din Ierusalim
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
ca șef de promoție), a Liceului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi de Artilerie din Sibiu, fiind avansat la gradul de locotenent la 23 august 1972. A absolvit apoi ca șef de promoție Academia Militară, obținând ulterior titlul academic de doctor în științe militare. La repartiție, a ales garnizoana Ploiești, la Centrul de Pregătire al cadrelor din artilerie, iar după absolvirea Academiei Mlitare, garnizoana Brăila, unde a activat nouă ani, inițial în calitate de comandant de
Cornel Paraniac () [Corola-website/Science/311902_a_313231]
-
locotenent la 23 august 1972. A absolvit apoi ca șef de promoție Academia Militară, obținând ulterior titlul academic de doctor în științe militare. La repartiție, a ales garnizoana Ploiești, la Centrul de Pregătire al cadrelor din artilerie, iar după absolvirea Academiei Mlitare, garnizoana Brăila, unde a activat nouă ani, inițial în calitate de comandant de divizion, șef de stat major de regiment și apoi comandant. A urcat rapid în ierarhia militară, fiind numit succesiv: șeful operațiilor, șef de stat major la Inspectoratul General
Cornel Paraniac () [Corola-website/Science/311902_a_313231]
-
fost Pascal și Fermat. A făcut cercetări pentru aplicarea practică a teoriei probabilităților la loterie și alte jocuri de hazard, precum și în probleme sociale, dezvoltate ulterior de Laplace. La 25 februarie 1769, Nicolas de Condorcet a fost ales membru al Academiei Regale de Științe. În anul 1772, a publicat din nou lucrări despre calculul integral, care au fost în mod unanim apreciate și considerate ca revoluționare în numeroase domenii. Puțin timp după aceea, s-a întâlnit și a legat o strânsă
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]