29,877 matches
-
20; Poantă, Radiografii, I, 281-284; Dimisianu, Opinii, 94-97; Cristea, Faptul, 186-188; Lit. rom. cont., I, 638-639; Alex. Ștefănescu, „Amintiri neverosimile”, RL, 1984, 20; Carmen Blaga, „Amintiri neverosimile”, O, 1984, 23; Tartler, Melopoetica, 49-52; Felea, Aspecte, II, 178-179; Cristian Moraru, „Dumnealui, destinul”, RL, 1985, 16; Daniel Dimitriu, „Dumnealui, destinul”, CL, 1985, 6; Sultana Craia, Uranus, LCF, 1986, 10; Steinhardt, Monologul, 141-144; Dicț. scriit. rom., II, 80-81; Luminița Marcu, Poeme cu zăpadă și îngeri, RL, 1999, 49; Iulia Alexa, „Tratat de amintiri neverosimile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
94-97; Cristea, Faptul, 186-188; Lit. rom. cont., I, 638-639; Alex. Ștefănescu, „Amintiri neverosimile”, RL, 1984, 20; Carmen Blaga, „Amintiri neverosimile”, O, 1984, 23; Tartler, Melopoetica, 49-52; Felea, Aspecte, II, 178-179; Cristian Moraru, „Dumnealui, destinul”, RL, 1985, 16; Daniel Dimitriu, „Dumnealui, destinul”, CL, 1985, 6; Sultana Craia, Uranus, LCF, 1986, 10; Steinhardt, Monologul, 141-144; Dicț. scriit. rom., II, 80-81; Luminița Marcu, Poeme cu zăpadă și îngeri, RL, 1999, 49; Iulia Alexa, „Tratat de amintiri neverosimile”, RL, 2001, 36; Popa, Ist. lit., II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
cu Hodler sau pe Paciurea cu Rodin. Artiști ca Luchian, Cecilia Cuțescu Storck, Kimon Loghi beneficiază de ample subcapitole separate. Remarcabilă este analiza autoportretelor lui Luchian în care în afară de biografism, mai la îndemână de surprins, Angelo Mitchievici descifrează împlinirea unui destin artistic unde tensiunile dintre eul social și eul profund se intercondiționează. Cecilia Cuțescu Storck, artistă prolifică, reprezentativă pentru simbolismul românesc, interesantă în multe privințe și nu în ultimul rând pentru angajamentul ei feminist, îi oferă materia primă ideală pentru incursiuni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-și supremația asupra celorlalte societăți artistice și prin intermediul sprijinului direct acordat de regina Maria, patroana societății. Până în 1916 avem un al doilea val simbolist din care fac parte Cecilia Cuțescu-Storck, Theodor Pallady, iar în sculptură primul val simbolist și singurul. Destinul unui sculptor precum Paciurea este singular, iar dimensiunea simbolistă a chimerelor sale alunecă spre o tot mai pronunțată definiție modernistă. În acest interval, 1902-1916, simbolismul în artele plastice și nu numai își consumă febril existența și ultimele resurse fără a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are inițial drept obiect estetic pe Atena, zeița rațiunii, simbol al vechii Viene imperiale. Atât sub raport stilistic, cât și la nivelul concepției, criticul observă metamorfozele prin care trece personajul simbolic al Atenei, ca tot atâtea comentarii cu privire la Weltanschaung-ul și destinul societății vieneze. Klimt înscrie treptat această figură exemplară într-un circuit decadent, al decadenței imperiului și a Vienei fin-de-siècle. Inițial, Atena era înfățișată în limitele canonului academic pe timpanul casei scărilor de la Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istoria Artei) (1890-1891) ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tisiphone prezidează la împlinirea pedepsei. Cele trei au aspectul unor femei din societatea vieneză, însă pictorul joacă pe această ambiguitate a asocierii lor cu figurile mitologice. Extrase din spațiul mitologiei grecești, cele trei figuri justițiare refac contextul tragediei grecești și destinul personajului a cărui vină tragică constă în a nu înțelege sensul propriului său destin: Oedip. Cele trei furii indică o tramă oedipiană a unei victime lipsite de apărare și a cărei vină este conținută în chiar modalitatea pedepsei. Posibile femmes
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă pictorul joacă pe această ambiguitate a asocierii lor cu figurile mitologice. Extrase din spațiul mitologiei grecești, cele trei figuri justițiare refac contextul tragediei grecești și destinul personajului a cărui vină tragică constă în a nu înțelege sensul propriului său destin: Oedip. Cele trei furii indică o tramă oedipiană a unei victime lipsite de apărare și a cărei vină este conținută în chiar modalitatea pedepsei. Posibile femmes fatales, ele sunt prin excelență divinități infernale care pedepsesc crimele abominabile: paricidul, matricidul, infanticidul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui cataclism, aluzie la Exod și traversarea Mării Roșii de către poporul ales. Sugestia mesianică, dar și cu o notă revoluționară, se regăsește în titlu. Deși condusă de o agendă patriotică, pictura lui Malczewski din prima perioadă reflectă pe lângă preocuparea pentru destinul Poloniei și exacțiunile la care sunt supuși polonezii deportați în Siberia, și, în ciuda unei precise tușe naturaliste, și o componentă mesianică, mistică, precum tablourile din seria Moartea lui Ellenai (1906-1908) inspirată de poemul "Anhelli" (1837) de Juliusz Slowacki. Pictura sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensul. În Rampa din 14 aprilie 1912 este reprodus un panou decorativ de Verona, Ursitoarele și omul, cu un mic text însoțitor care să dezlege alegoria. În folclorul românesc, Ursitoarele reprezintă echivalentul Parcelor, cele trei țesătoare mitologice care țes firul destinului, "ursita". Femeia din fund reprezintă nașterea, care toarce firul vieței. Alături, la stânga, femeia care descurcă firele, e iubirea care încântă și dă iluzii. Astfel omul legat de pomul vieții își uită amarurile și iubește viața... Dar la spatele lui se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
degrabă, finalul ei tragic. Pe filiera acestui joc al tensiunilor admirabil condus de-a lungul firului ținut de Ursitoare se află și dualismul vitalității instinctelor umane și al speranței care renaște și ruinarea acestei voințe în perspectiva morții și a destinului, antinomia dintre bucurie și durere, dintre extaz și disperare. Moartea este prezentă încă din timpul vieții și este cea care se află la capătul firului, deasupra celorlalte două ursitoare. Tabloul reflectă tragismul condiției umane, al existenței care include în succesiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ursita și Prăbușirea. În Ursita, o femeie și un copil alergând sunt topiți în masa aceluiași val. Sculptorul organizează o mizanscenă dramatică, a cărei intensitate decurge și din fluidizarea maselor, dar mai ales din sugestia unei maternități vulnerabile, a unui destin dizolvând ființa umană indiferent de vârstă și de raporturile care o definesc. Amplitudinea de val a mișcării care ridică pentru a coborî, reflectă într-un fel derizoriul energiei pusă în slujba ei. Dinamismul personajelor, poate alegorii ale vârstelor, copilăria și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
social cedează pas cu pas locul eului profund. Punctul de inflexiune îl constituie maladia care se declanșează la 33 de ani și care-l va ucide la vârsta de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu un costum similar, jiletca deschizându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și umbră desfășurat pe cuprinsul chipului său, devine deductibilă o anxietate amestecată cu tristețe. Luchian pictează nu doar o état d'âme simbolistă, ci și o prise de conscience, privirea sa are ceva decisiv. Pictorul pare să-și fi asumat destinul, omul monden a dispărut, iar revenirile sale vor fi tot mai palide și nesigure. Printre cele mai cunoscute autoportrete se află Autoportretul intitulat Un Zugrav (ulei, 1906-1907, Galeria Națională București). Pictorul ține în mână pensula și în jurul acestui gest se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula sensibilității simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă sculptură, Destinul, înfățișează un copil legat la ochi, ghidat de o figură feminină lansată într-un sprint către o țintă imprecisă. Tensiunea dramatică dintre cele două personaje rezidă în alerta unuia și evidenta inerție a celui legat la ochi. Somația unei decizii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-se într-un efort supraomenesc o mână cu palma deschisă într-un gest care nu sugerează forța, ci mai degrabă renunțarea. Acest joc universal al voințelor care se confruntă, își fac loc, se suprimă reciproc relevă o meditație sumbră asupra destinului umanității, angajată într-o luptă fără sfârșit pentru existență. Sculptorul era interesat de tematica rodiniană a Gândirii și Gânditorului, realizând un bust intitulat Gânditorul meu sau Gândire mizantropă. Sugestia mizantropiei o regăsim atât în La lutte éternelle, cât și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se configurează ca aventură a artei în expresia ei cea mai liberă, a unui erotism jubilatoriu, în viziunea particulară a soteriologiei estetice klimtiene. Carl Schorske observă aici reluarea unui set de distincții transpuse în limbajul stilistic, Furiile, "agenții diriguitori ai destinului masculin în politică"398, sunt reprezentate concret, în timp ce reprezentarea corului de îngeri cunoaște o maximă abstractizare, care trimite spre pictura prerafaelită, în special cea a lui Dante Gabriel Rosetti. "La fiecare nivel, cele două lucrări dramatizează relația negativă dintre realitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artă decorativă. Dacă Petre Oprea este reținut din considerente politice, Constantin Prodan sugerează un rol mult mai pronunțat al reginei în economia simbolică și simbolistă a noii societăți artistice, "(...) dar artistul, personalitatea care a avut cea mai mare influență asupra destinelor Tinerimei, a fost A.S. Regală principesa Maria, patroana societăței, care nu s-a mulțumit să inspire cu ideologia simbolisto-bizantină, de care era impregnată și să creeze mediul propice creațiunilor de artă, dar a și contribuit personal cu studii coloristice și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
putem opune slavismului, care ne submergează și o să ne înece fatal dacă nu ne diferențiem de el. În acest sens, cât de mult pot face literele și artele înflorind. Un geniu care se ivește la un moment dat, schimbă întreg destinul și îndrumarea unui popor; tot de asemenea, mai mult decât armatele sau fortificațiile, o mișcare de artă este o forță pentru o nație. Din imperii puternice dispărute, cu armatele, cu palatele și cu toate splendorile lor, nu ne-au rămas
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărei coafură ia forma unei arahnide și care ține în dreptul sexului un craniu pe un fundal presărat cu numeroase cruci. Acest desen relevă o altă posibilă interpretare a tabloului lui Loghi: pe de o parte, imaginea laureatului postmortem ar reprezenta destinul trist al omului de geniu, pe de alta, craniul care apare în poala fetei ar simboliza Mors Syphilitica. Comentariul lui Bram Djikstra face referire și la afișul lui Louis Raemaekers: Aparent, intenția sa a fost să comenteze cu privire la faptul trist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atinge idealul frumuseții morale. Clasicismul a oferit Întotdeauna modele. Având drept scop crearea unor opere ale căror personaje să fie animate de idealuri eroice și principii morale Înalte, scriitorii clasici au fost preocupați de crearea unor personaje ideale, legate de destinul lumii În care existau, Înzestrați cu virtuți morale exemplare și capabili de fapte eroice memorabile. Personajele operelor clasice sunt de regulă regi ori reprezentanți de seamă ai aristocrației vremii, cu o Înaltă ținută morală, oferind modele. Ei erau prezentați În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-a putut deștepta din mișcarea poporului nostru În mijlocia lui. În ce constă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acțiunii sale literare”. Aceste două momente marchează destinul literar al marelui poet dincolo de gustul estetic al epocilor perindate. Poezie clasică prin excelență, atât În ceea ce privește structura dar și specificul lirismului, „Mezul iernei” se distinge printr-o particularitate a elementelor de versificație. Alcătuită din patru catrene, ca majoritatea poemelor din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care s-au stins În timp trudind În anonimat, dar nu Înainte de a-și depune osemintele În sufletul urmașului, explică aici o dată mai mult demnitatea cu totul specială pe care Arghezi o Împrumută hrisovului său care, În virtutea apartenenței la un destin istoric supraindividual, devine „al nostru”. Opera constituie astfel În viziunea poetului un instrument socialmente util, dar și un titlu de noblețe istorică. La temelia Închegării ei e adunată munca chinuită a Înaintașilor; iată sugestia cu care debutează al doilea moment
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sicriu se interpun alți termeni: trunchi, trupul, scânduri. Cuvântul sicriu are și cea mai mare frecvență. În ultima frază poetică apare de trei ori. „...Îmi vor ciopli / nu peste mult sicriul...” „...ascult cum crește-n trupul tău sicriul...” „...sicriul meu...” Destinul gorunului se Împletește cu destinul poetului. Între cei doi există o identitate de destin, egală cu un mister, sub vraja căruia poetul trăiește. Un vers alcătuit din trei silabe „Îmi pare” are darul să sugereze o atmosferă ipotetică. Totul se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
trunchi, trupul, scânduri. Cuvântul sicriu are și cea mai mare frecvență. În ultima frază poetică apare de trei ori. „...Îmi vor ciopli / nu peste mult sicriul...” „...ascult cum crește-n trupul tău sicriul...” „...sicriul meu...” Destinul gorunului se Împletește cu destinul poetului. Între cei doi există o identitate de destin, egală cu un mister, sub vraja căruia poetul trăiește. Un vers alcătuit din trei silabe „Îmi pare” are darul să sugereze o atmosferă ipotetică. Totul se petrece ca Într-un vis
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mare frecvență. În ultima frază poetică apare de trei ori. „...Îmi vor ciopli / nu peste mult sicriul...” „...ascult cum crește-n trupul tău sicriul...” „...sicriul meu...” Destinul gorunului se Împletește cu destinul poetului. Între cei doi există o identitate de destin, egală cu un mister, sub vraja căruia poetul trăiește. Un vers alcătuit din trei silabe „Îmi pare” are darul să sugereze o atmosferă ipotetică. Totul se petrece ca Într-un vis, trăirea este visată, visul este o vrajă sub puterea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]