31,555 matches
-
de studii la Paris unde urmează cursurile academiilor Julian și Colarossi. În Paris descoperă operele lui Paul Cézanne și Vincent van Gogh. În anul 1905 se mută la Berlin, unde se alătură grupului "Berliner Secession". În anul următor participă la expoziția „Asociației pictorilor germani” din Weimar. Tabloul său întitulat „Tineri pe malul mării” este premiat iar lui Beckmann i se acordă Premiul "Villa-Romana" corelat cu o bursă de studii în Florența. În anul 1907 participă la o expoziție colectivă în Berlin
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
următor participă la expoziția „Asociației pictorilor germani” din Weimar. Tabloul său întitulat „Tineri pe malul mării” este premiat iar lui Beckmann i se acordă Premiul "Villa-Romana" corelat cu o bursă de studii în Florența. În anul 1907 participă la o expoziție colectivă în Berlin, unde tablourile sale sunt expuse alături de operele lui Edvard Munch. Doi ani mai târziu, expune la Salonul de Toamnă din Paris, precum și la expoziția internațională de artă din "Glaspalast" din München. Primele expoziții personale sunt organizate în
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
cu o bursă de studii în Florența. În anul 1907 participă la o expoziție colectivă în Berlin, unde tablourile sale sunt expuse alături de operele lui Edvard Munch. Doi ani mai târziu, expune la Salonul de Toamnă din Paris, precum și la expoziția internațională de artă din "Glaspalast" din München. Primele expoziții personale sunt organizate în 1912 la Magdeburg și Weimar. Paul Cassirer îi organizează în 1913 o mare exopziție retrospectivă. Cu această ocazie apare o monografie consacrată pictorului sub semnatura lui Hans
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
1907 participă la o expoziție colectivă în Berlin, unde tablourile sale sunt expuse alături de operele lui Edvard Munch. Doi ani mai târziu, expune la Salonul de Toamnă din Paris, precum și la expoziția internațională de artă din "Glaspalast" din München. Primele expoziții personale sunt organizate în 1912 la Magdeburg și Weimar. Paul Cassirer îi organizează în 1913 o mare exopziție retrospectivă. Cu această ocazie apare o monografie consacrată pictorului sub semnatura lui Hans Kaiser. În același an, Beckmann împreună cu Max Liebermann, Ernst
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
tabloul ”Coborîrea de pe cruce” ("Kreuzabnahme", 1917). După război, muzeele din Mannheim și Frankfurt îi achiziționează tablourile "Christos și femeia păcătoasă" ("Christus und die Sünderin" 1917) și „Coborîrea de pe cuce” (1917). În 1920, Peter Zingler îi organizează în galeria sa o expoziție cu opere de grafică. Participă la a XIII-a Bienală de la Veneția (1923) cu șase tablouri. În anul 1925 divorțează de Minna Tube; se va recăsători în același an cu Mathilde von Kaulbach. Municipalitatea orașului Frankfurt a.M. îi încredințează în
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
conducerea atelierului de maeștri la Școala de Arte Decorative. Beckmann va lucra în Frankfurt până în anul 1933. Împreună cu Otto Dix, Christian Schad și George Grosz, Beckmann devine una din figurile centrale ale mișcării denumite „Noul Obiectivism” ("Die neue Sachlichkeit"). Prima expoziție personală a Lui Max Beckmann în America are loc în 1926 în galeria „"New Art Circle"” din New York. Între 19 februarie și 1 aprilie 1928, Gustav F. Hartlaub organizează o importantă expoziție retrospectivă cu operele lui Beckmann în "Kunsthalle" din
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
mișcării denumite „Noul Obiectivism” ("Die neue Sachlichkeit"). Prima expoziție personală a Lui Max Beckmann în America are loc în 1926 în galeria „"New Art Circle"” din New York. Între 19 februarie și 1 aprilie 1928, Gustav F. Hartlaub organizează o importantă expoziție retrospectivă cu operele lui Beckmann în "Kunsthalle" din Mannheim. În același an i se acordă Premiul de Onoare al artiștilor germani și Medalia de Aur a orașului Düsseldorf. Prima expoziție personală a lui Max Beckmann la Paris are loc între
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
și 1 aprilie 1928, Gustav F. Hartlaub organizează o importantă expoziție retrospectivă cu operele lui Beckmann în "Kunsthalle" din Mannheim. În același an i se acordă Premiul de Onoare al artiștilor germani și Medalia de Aur a orașului Düsseldorf. Prima expoziție personală a lui Max Beckmann la Paris are loc între 15 martie și 25 aprilie 1931 în "Galerie de la Renaissance". În 1932, Galeria Națională din Berlin amenajează o „sală Beckmann” în "Kronprinzpalais" (departamentul de artă modernă), unde sunt reunite mai
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
filosofii universale a existenței umane decăzută în decrepitudine morală. În anul 1936, începe lucrul la cel de-al doilea „Triptic”, intitulat „Ispita” ("Die Versuchung"), inspirat de opera lui Gustave Flaubert, ”"La Tentation de Saint Antoine"„. În 1937, regimul nazist organizează expoziția „Artă degenerată” ("Entartete Kunst") în Institutul Arheologic din München, unde sunt expuse exemplar și zece tablouri ale lui Max Beckmann. Peste 500 opere ale lui Beckmann sunt îndepărtate din muzeele germane. Împreună cu soția sa, artistul emigrează la Amsterdam, în Olanda
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
29 august 1947, soții Beckmann se îmbarcă în Rotterdam pe bordul vasului "Westerdam" cu destinația Statele Unite ale Americii, unde Max Beckmann preia postul de profesor provizoriu la "Washington University Art School" (Saint Louis). În mai-iunie 1948 are loc o mare expoziție retrospectivă cu operele sale la "City Art Museum" din Saint Louis. În anul următor, Beckmann acceptă postul de profesor de pictură și desen la "Brooklin Museum School of Art" din New York. Cu ocazia celei de a XXV-a Bienală de la
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
of Art" din New York. Cu ocazia celei de a XXV-a Bienală de la Veneția din 1950, pavilionul german este dedicat lui Max Beckmann. În dimineața zilei de 27 decembrie 1950, îndreptându-se spre "Metropolitan Museum of Art" pentru a vedea expoziția „"American Painting Today"”, Max Beckmann moare în urma unei crize cardiace. Deși anii debutului său corespund cu perioada de afirmare a expresionismului antebelic, artistul evoluează la început mai de grabă sub influența modalităților impresionistice. După primul război mondial, operele sale capătă
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
dispoziție nu mai mult de 54 de ani pentru a lăsa o operă singulară. A lucrat imens. Desenator, gravor și pictor, opera lui e mult mai vastă decât cea care a devenit publică de-a lungul anilor cu ocazia diferitelor expoziții. Sute de desene, începând din adolescență și studenție până în ultimii ani de viață, sunt inedite. O foarte mică parte însoțesc volumul de poezii. Complicitatea scriere-desen în cazul lui Octav Grigorescu e împinsă până foarte departe. Scrisul și desenul întrețin o
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
Sânnicolau Mare ca învățător iar începând cu anul 1902 i se încredințează conducerea "Reuniunii de cântări"”Doina”. Corul, existând din 1858, obține sub conducerea lui Atanasie Lipovan, o recunoaștere națională, prin partiparea alături de alte opt formațiuni corale bănățene, la Marea Expoziție Română de la București din 1906, unde a fost distins cu "Premiul I", la egalitate cu mai celebrul cor de la Lugoj condus de compozitorul Ion Vidu. Celor doi dirijori li s-a conferit "Diploma și Medalia de aur". În anul 1913
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
produce ca o emoție atât de intensă, încât am sentimentul că mă desprinde din trupul meu de carne, transfigurându-mă în trup de lumină. Prin văzul exterior și prin văzul interior ajung la sursele mele de inspirație. Lucrările din această expoziție le-am realizat privind lumea din jurul meu. Imaginile s-au adunat în mine ca un fior, un farmec, o ispită. Dar niciodată pe de-a-ntregul, ci atât cât să nu mă pot opri. Ceva care a revenit ca o dragoste
Aurel Vlad (sculptor) () [Corola-website/Science/322316_a_323645]
-
la pian (soția) îl privește cu bucurie. Băiatul lui îl recunoaște, pe fața lui se poate citi bucuria, dar pe fața fetiței se citește neîncrederea, nu-și dă seama cine a intrat în cameră. Pictura a fost prezentată la o expoziție în 1884 la Sankt-Petersburg. La început Pavel Tretiakov nu a fost interesat de tablou, spunând că, deși pictura are mai multe calități, tratează un subiect care pe el nu-l interesează, dar se pare că are succes la public. După
Vizitator neașteptat () [Corola-website/Science/329548_a_330877]
-
din București. Studiază sub îndrumarea atentă a profesoarei Dorotea Botez. Își perfecționează tehnica, desenează, pictează, expune împreună cu colegii. În anul 2001 încurajat și sprijinit de familia Florescu (Prof.Av. Gheorghe Florescu și ziarista Nicoleta Dendu Florescu) deschide la Sala Radio prima expoziție personală. Îl are ca invitat pe criticul de artă Gheorghe Vida care apreciază lucrările expuse și primind un răspuns favorabil și din partea publicului vizitator, pictorul Paul Ciuciumiș se simte motivat să se concentreze și mai mult pe munca asiduă din
Paul Mecet () [Corola-website/Science/329563_a_330892]
-
și prieten . În anul 2011 la recomandarea pictoriței Cristina Liu, vicepreședinte al Asociației Artiștilor Plastici din București, aplică și este admis în această asociație. Anul 2013 debutează cu participarea în Ianuarie la Salonul Internațional de Artă Plastică, editia aV-a, expoziție găzduită de Sala Theodor Pallady a Bibliotecii Academiei Române.
Paul Mecet () [Corola-website/Science/329563_a_330892]
-
ceremonii oficiale, în semn de recunoaștere a activității sale și poziția sa ca unul dintre cei mai respectați artiști polonezi. Pictura a fost vândut în acel an la Rosenblum, o persoană privată din Varșovia. Pictura a fost prezentată în numeroase expoziții internaționale, în 1902 pictura a fost cumpărată de la moștenitorii lui Rosenblum de către Muzeul de Arte Frumoase Asociația Zachęta și expusă în Varșovia. Ca multe alte lucrări, Bătălia de la Grunwald a fost ascunsă în timpul ocupației Poloniei de către Germania nazistă. Împreună cu Omagiu
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
primire pozitivă, deoarece îl afișează pe Vitautas, care este considerat un erou național în această țară. Până în 2000, pictura avea nevoie de restaurare. În anul 2010, starea proastă a picturii a împiedicat realizarea de planuri să-l includă într-o expoziție specială la Castelul Wawel pentru a marca 600 de ani de luptă. Din 2012, restaurare este în curs de desfășurare . Bătălia de la Grunwald este una din multe picturi de Matejko, care prezintă evenimente din istoria Poloniei. În centrul tabloului este
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
2010. include componentele care sunt incluse în suita Internet Security în plus include control avansat parental, instrument de copiere de rezervă, un manager de parole, ștergerea permanentă a fișierelor și un instrument de criptare. Kaspersky Pure a fost prezentat la expoziția CeBIT 2010 din Europa și a fost comercializat din 30 martie 2010. combină protecția de orice fel împotriva amenințărilor web cu caracteristici ca tehnologia "sandbox" care permite rularea aplicaților suspecte într-un mediu virtual. Acesta are detecție proactivă a amenințărilor
Kaspersky PURE () [Corola-website/Science/329596_a_330925]
-
peroadă creativă, apar linii elegante, curgătoare și culori decorative de Art Nouveau. Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă, ea a petrecut trei ani studiind în München. În 1911, Edith s-a întors în Transilvania, unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov. În 1912, s-a căsătorit cu Dr. med. Franz Herfurth și s-a mutat împreună cu el în Austria, unde a petrecut anii Primului Război Mondial, mutându-se înapoi la Brașov în 1918. A devenit mama a trei copii
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
la Londra, în Anglia, ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva. Aici a desenat portrete (inclusiv ale membrilor familiei fiicei) și a pictat mai ales trandafiri. În 1957, un desen al lui Edith, "O fetiță din Cracovia", a fost expus la . Expoziția a călătorit prin toată țara. Edith a murit în 1970, la vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții sale, ea a creat mai bine de 200 de picturi, desene și litografii, acum în mai multe muzee sau în
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
vieții sale, ea a creat mai bine de 200 de picturi, desene și litografii, acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa. În 1998, Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei, unele dintre acestea aflându-se expuse permanent în muzeu. În 1999, colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München, la . În 2001, din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
Moritz Heymann, unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului . Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă, ea a petrecut trei ani studiind în München. În 1911, Edith s-a întors în Transilvania, unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov. În 1912, s-a căsătorit cu Dr. med. Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii, Editha, Günther and Eva. Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice. Căsătoria nu a durat
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
vieții sale, ea a creat mai bine de 200 de picturi, desene și litografii, acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa. În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei, unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu. În 1999, colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München, la . În 2001, din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]