36,856 matches
-
începuse iarăși să urce, mai greu. Apostol își șterse de două ori, în mers, sudoarea de pe obraji. In sfârșit, sosi într-o poiană, unde cărarea se pierdea. " Mi se pare că aici se împart căile", socoti Bologa, dibuind zadarnic să regăsească drumul. Vârfurile brazilor se conturau mai negru pe cerul mohorât, descriind cu o linie tremurată marginile poienii. Apostol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia să înceapă altă vale. Și cum intră iar în pădure, simți într-adevăr o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu portița aceasta, poate că te-aș fi sărutat și mi-ai fi luat o piatră de pe inimă... Căci ieri viața m-a torturat îngrozitor cu niște clește de foc îngrozitoare! Aseară însă am văzut pe Ilona și... m-am regăsit, mi-am regăsit iubirea... Altfel cum aș fi îndurat o noapte întreagă aici, singur?... Acuma mi-e sufletul liniștit... De ce să reîncep chinurile?... Nu mai vreau nimic. Iubirea îmi ajunge, căci iubirea îmbărbătează deopotrivă pe oameni și pe Dumnezeu, viața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
poate că te-aș fi sărutat și mi-ai fi luat o piatră de pe inimă... Căci ieri viața m-a torturat îngrozitor cu niște clește de foc îngrozitoare! Aseară însă am văzut pe Ilona și... m-am regăsit, mi-am regăsit iubirea... Altfel cum aș fi îndurat o noapte întreagă aici, singur?... Acuma mi-e sufletul liniștit... De ce să reîncep chinurile?... Nu mai vreau nimic. Iubirea îmi ajunge, căci iubirea îmbărbătează deopotrivă pe oameni și pe Dumnezeu, viața și moartea. Iubirea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nătărău“. Apoi a dispărut, după ce trecuse de colțul magazinului lui Camille, Pălării, ornamente și noutăți, a cărui cortină de lemn sfâșiată atârna precum clapele sparte ale unui pian gigantic. Casa tatei era vizuina unui porc mistreț. Am încercat degeaba să regăsesc ceva din trecut, amintiri și imagini de altădată. Dar nimic nu mai mișca. Murdăria și praful îmbrăcaseră lucrurile într-un veșmânt de încremenire. Totul arăta ca marele sicriu al unui mort improbabil, care ar fi vrut să ducă totul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vene a fost ca o lovitură de bici. Apoi m-a luat de braț și am plecat, un cuplu bizar, prin zăpadă, în dimineața de iarnă. Am mers fără să ne spunem nimic. Câteodată, îi priveam chipul îmbătrânit pentru a regăsi trăsăturile fetiței care fusese odată. Dar nu rămăsese nimic din chipul acela. Mă lăsam purtat ca un copil. Aș fi închis ochii și aș fi adormit, în picioare, continuând să pun un picior înaintea celuilalt, sperând în adâncul inimii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că cel care fusese arestat era vinovatul. Asta-i tot. Caz clasat. Pasează mingea! Ceea ce voi povesti acum nu am văzut cu ochii mei, dar asta nu schimbă nimic. Mi-a luat ani de zile să strâng firele poveștii, să regăsesc cuvintele, etapele, întrebările, răspunsurile. Nu inventez nimic. De altfel, de ce aș face-o? XVIII În dimineața de 3, în timp ce mă împotmoleam în noroi pe drumul spre casă, jandarmii opriră doi flăcăi aproape morți de foame și de frig. Doi dezertori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rând de Pernod. La douăzeci și doi de ani, ce poți spune, ce poți face...? L-am scos pe micuț în curte și l-am legat de copac. Era poate ora nouă. Veneam din birou, unde mureai de cald și regăseam noaptea și gerul, -10, poate -12 grade. Nu eram mândru. Micuțul sângera. — Ai face bine să spui totul, dacă ești vinovat, și totul se va sfârși, vei intra înapoi la căldură. i-am șoptit la ureche. Dar nu eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tacă. Îi dădu să bea ceva cald, dar celălalt nu reuși să înghită. Îl veghe mai mult decît îl păzi, toată noaptea. Nu mai era cazul să fie păzit. Era terminat. Seara de iunie aproape că te făcea să-ți regăsești speranța în lume și în oameni. Sunt atâtea parfumuri, ale tinerelor fete și ale copacilor, care te năpădesc în astfel de seri, iar aerul devine brusc atât de delicat, încât ți-ai dori să iei totul de la capăt, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ea, ea rămâne la fel, fără nici o brăzdătură și fără să-și piardă farmecul. Moartea mi-a lăsat măcar atât și nimic nu îmi mai poate răpi asta, chiar dacă timpul mi-a furat chipul ei, pe care caut să-l regăsesc așa cum era cu adevărat, chiar dacă uneori, ca o recompensă, îmi este dat să-l zăresc în sclipirile vinului pe care îl beau. Toată noaptea, soldatul care se afla în stânga patului lui Clămence, ascuns vederii mele de cearșaful întins, a bâiguit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vadă că mă trezisem. Era un tânăr zâmbăreț, cu ochi frumoși, de culoare cafenie, foarte mobili și strălucitori. Nutrea încă toate iluziile pe care le poți avea la vârsta lui. Nu i-am răspuns. În acea noapte lungă, nu o regăsisem pe cea pe care o iubisem și pe care încă o iubesc. Nu o auzisem și nu-i simțisem prezența. Așadar, doctorul trebuie să se fi înșelat: fusesem departe de moarte, de vreme ce nimic nu îmi semnalase prezența ei. Mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
au respirat, asudat, suferit? Persienele înclinate pe jumătate dădeau tuturor camerelor o umbră plăcută. Totul era pus în ordine, aranjat impecabil în așteptarea unui proprietar plecat în vacanță, care urma să se întoarcă dintr-o zi într-alta pentru a regăsi locul familiar. Cel mai curios e că nici un parfum nu plutea prin aer. O casă fără mirosuri e o casă moartă. Am rămas mult timp în această călătorie singulară, precum un intrus lipsit de jenă, dar care, fără să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
da viața a mii de oameni ca el pentru o secundă în brațele tale. Aș da capul lor pe o tavă, l-aș tăia eu însămi dacă în schimb aș avea din nou pe buze sărutul tău, dacă ți-aș regăsi mâinile și privirile. Nu-mi pasă că sunt odioasă. Mă lipsesc de judecată, de morală, de ceilalți. Aș ucide ca tu să fii viu. Urăsc moartea. Pentru că ea nu alege. Scrie-mi, dragostea mea, scrie-mi. Fiecare zi fără tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care-l înveșmântaseră un zâmbet identic, o blândețe și o strălucire fără pereche. Aceeași frumusețe, pierdută și regăsită, născută și distrusă, apărută și dispărută. Văzându-le astfel, una lângă alta, te lua amețeala. Treceai de la una la alta, dar o regăseai pe aceeași. Era în asta ceva pur și diabolic, un amestec de seninătate și groază. În fața unei asemenea statornicii, ai fi putut chiar crede că frumusețea rezistă neschimbată, în pofida timpului, și că ceea ce a fost se va întoarce. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în curând, față în față. Dintr-odată, sper că Dumnezeu există și, odată cu el, toate poveștile și balivernele cu care ne împuiau capul când eram mici. Dacă e așa, mă vei recunoaște cu greu. Ai părăsit un bărbat tânăr, vei regăsi un om aproape bătrân, slăbit și plin de răni. Tu, în schimb, știu că nu te-ai schimbat. Așa se întâmplă cu morții. Adineauori, am dat jos din cui carabina lui Gachentard. Am demontat-o, am uns-o, am curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a decurs plăcut, presărată cu glume din belșug, cu mult umor și epigram, chiar compuse ad- hoc. Un aparat de filmat ar fi putut reda mult mai bine întrebările din ochi, privirile care se evitau, rezervele Laurei. Ceea ce trebuia să regăsesc pentru a putea vorbi limbajul acestui clan scriitoricesc nu erau normele obișnuite de conversație ale limbii literare ci, trebuia să recurg adesea la cuvinte evazive, fraze uneori neterminate, o adevărată artă între ceea ce trebuie spus și ceea ce nu se poate
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la rândul ei cucerise o mare personalitate. S-au întâlnit la prânz, la dejun. Lăură n-a comentat nimic, iar el n-a provocat-o cu absolut nimic. Îi citi câteva pagini din noul lui român, în care Lăură se regăsea în fiecare rând. Imaginea ei devenise aproape obsedanta în scrisorile acelea, dar sufletul lui părea tiranizat de mitul propriei personalități interesată să-și clădească o imagine publică. Începea ultimul acord al simfoniei dragostei lor. Cu cat trecea timpul, cu atat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o emisiune difuzată pe TVV, cu tema ,,A fost sau n-a fost Revoluție la Vaslui?”. Porumboiu povestește că pornind de la această emisiune i-a venit lui ideea de debut în lungmetraj. Așa îți dai seama că domnul Marin se regăsește în pielea lui Jderescu, făcând astfel înconjurul lumii cu filmul lui Corneliu Porumboiu. Din studioul TVV, de la etajul 8 al unui bloc din centrul orașului, Dumitru Marin vorbește despre Corneliu Porumboiu, Jderescu și cele două filme ale regizorului și pare
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
când am trăit alături de ea momente de o gynergie intelectuală fără egal. A scris șapte cărți. Toate cât se poate de ginomorfice. A scris săpând în rădăcinile teologice, filosofice și antropologice ale patriarhatului. Căutând o Welthanschaung în care să se regăsească și „morphe” femeiască. Da, ea mi-a influențat parcursul intelectual așa cum o fac toți cei care suferă de hybrisul marilor maeștri sau al marilor maestre: mi-a zdruncinat din temelii prejudecăți bine așezate acolo de întreaga cultură andromorfică pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
care îmi bloca stima de sine pentru faptul de a fi spiritual femeie, de a cugeta după cum exist. Acum am 42 de ani și mă simt foarte bine că sunt spiritual femeie, sufletește femeie, pe de-a întregul femeie. Mă regăsesc foarte greu printre firele adânc încastrate în mine via educație andromorfică (andros-bărbat, morphe-formă). Și o caut pe cea ginomorfică (ginos-femeie). O caut în cărți, în femei reale, o produc, dacă nu-mi ajunge ceea ce am găsit deja. Este o căutare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
uită identitatea de gen. Alteori fac eforturi supraomenești să pară suprafemei, demonstrând cum pot ele să exceleze în toate, de la profesie la maternitate și bucătărie. Dacă nu le performează pe toate cu excelență, se simt vinovate. Aceeași culpă nu se regăsește în bărbații „vizibili”. Lor le ajunge unidimensionalitatea. Discut cu politicienii deschiși. Se plâng de faptul că nu au organizații mai puternice de femei. Ei tac la întrebarea mea: „Dar aveți cumva și organizație de bărbați?”. Nici nu le-a trecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
într-un limbaj elegant, el a fost mai degrabă profesat de intelectuali de notorietate ai României, decât de oamenii simpli. Există femei care nu au nici o legătură cu mediul dat, dar îmi spun după emisiune sau îmi transmit că se regăsesc foarte multe în ceea ce spun. Adică am sentimental că, pur și simplu, pun în raționamente mai elaborate lucruri pe care multe femei le trăiesc și le simt. Nu au deloc impresia că le pare ceva importat, „parașutat”. Asta mă bucură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
le „fabrică” cineva în campanie și nici nu mituiesc electoratul. Ele au autenticitatea lor cum, de pildă, Băsescu are autenticitatea lui. Oamenii disting între cei care cred și fac ceea ce spun și mucavale demagogice sau oportuniste. Și atunci ei se regăsesc în politicieni, inclusiv în „Monele” noastre politice. Într-un articol apărut în urmă cu două săptămâni în Gândul, vorbeați despre automatismul mental al politicienilor bărbați din România de a asocia femeile cu personaje sinistre din istorie: Rodica Stănoiu a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
locuitor”, ci produse ale practicii materne. De aceea, pentru ele, de exemplu, războaiele nu ucid doar „soldați” numerici. Oamenii pot să fie tratați ca entități abstracte și cifre satistice doar atunci când nu îi naști și nu îi crești. Cât se regăsește în feminista de azi, Mihaela Miroiu, fetița devenită căpetenie de haiduci pe strada copilăriei, care se juca numai între băieți, Robin Hooda, cum scrieți în R'estul și Vestul? Cred că integral. Ipostaza de Don Quijote nu am părăsit-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
viața publică și în cea privată ar trebui să-și recunoască o oarecare doză de fățărnicie. Respectul lor pentru drepturile persoanelor, retorica acceptării diferențelor, nu au o viză într-atât de universală precum declară ei. Curentul, 1998 Istoria ascunsă, istoria regăsită Despre cartea lui Gail Kligman: Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu Mi-a fost greu să citesc cartea lui Gail Kligman, The Politics of Duplicity. Controlling Reproduction in Ceaușescu’s Romania, apărută în 1998 la University of California
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
iar odată intrate acolo, rămân cât mai anonime. Temerea lor este motivată de: lipsa parteneriatului în viața privată (femeile au rămas prizonierele aproape exclusive ale dublei zile de muncă: cea profesională și cea casnică); inocularea complexului Elena Ceaușescu (fără să regăsim complexul Nicolae Ceaușescu în privința bărbaților); lipsa tradiției de emancipare și inexistența unui suport popular al mișcării pentru drepturile și afirmarea femeilor; aspectul de scandal al vieții politice românești și temerea mai mare a femeilor de a nu deveni subiect de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]