31,572 matches
-
la Kuyavia, și deținea și autoritatea terenurilor din Pomerania. Frații săi vitregi mai tineri, Boleslau al IV-lea cel Creț și Mieszko al III-lea, au primit ducatul de est din Masovia (compus din Masovia și estul Kuyavia), cât și vestul ducatului Poloniei Mare (părțile rămase din Polonia Mare și estul Lubusz Land-ului), fiecare în calitate de feude ereditare. La moartea lui Boleslau, văduva Salomea de Berg a primit o porțiune, la Łęczyca, care trebuia să revină Senioratului. Pe de altă parte
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
autoritatea lui Boleslav al II-lea. Tatăl său i-a lăsat o țară stabilizată; Boleslav al II-lea a continuat politica sa externă în jurul tărâmului său cu regate aliate, în scopul de a birui Sfântul Imperiu Roman în partea de vest; avea drept scop ca țările de la granița cu Polonia să fie numai țări aliate. În 1060-1063, a intervenit în Ungaria pentru a-l ajuta pe unchiul său, Regele Bela I, în conflictele de moștenire cu nepotul său, Solomon, care era
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
a pregătit o campanie împotriva Poloniei, dar a fost lovit de izbucnirea rebeliunii săsești din 1073. Având în vedere implicarea sa în Boemia și în afacerile din Kiev, Boleslav a neglijat interesele Poloniei, fiind interesat de coasta Mării Baltice. Pomerania de Vest, a fost pierdută. Când Hildebrand de Sovana, un dușman al împăratului german, a devenit Papa Grigore al VII-lea în 1073, Boleslav a văzut în el un aliat, și a început să aplice la reformele Papei în Arhiepiscopia de Gniezno
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
Germania, ajutați de regele Conrad al III-lea al Germaniei. Ducii juniori și-au reatribuit provinciile poloneze între ei. Ducatul de Silezia și Senioratul de la Cracovia au fost preluate de Boleslav, care a primit titlul de Mare Duce, Ducatul de vest din Polonia Mare a fost preluat de fratele său, Mieszko al III-lea și Henric a primit regiunea Sandomierz, Cazimir al II-lea, cel mai tânăr dintre frați, nu a rămas cu nici o proprietate. În următorii ani, Boleslav al IV
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
Zbigniew a fost primit înapoi în Polonia. Un an mai târziu, în 1112, Zbigniew a fost orbit la ordinele lui Boleslav. Orbirea lui Zbigniew a provocat o reacție negativă foarte puternică între subiecții lui Boleslav. Trebuie remarcat faptul că, față de vest, orbirea în Polonia medievală nu era realizată prin arderea ochilor cu un fier încins sau cu un cuțit, ci o tehnica mult mai brutală. Ochii omului erau scoși, folosind un clește special. Condamnatul trebuia să țină ochii deschiși și dacă
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
al III-lea Gură Strâmbă, și a celei de-a doua sa soție, Salomea, fiica contelui german Henric de Berg. În conformitate cu testamentul lui Boleslau al III-lea, Mieszko a primit ducatul nou înființat al Poloniei Mari, care cuprindea partea de vest a Poloniei Mari cu Poznań, ca reședintă principală. Fratele său vitreg, Vladislav al II-lea, fiul cel mare al ducelui conceput cu prima sa soție, Zbyslava de Kiev, a fost proclamat Mare Duce și conducea Provincia Seniorală la Cracovia, inclusiv
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
urmașii polonezi, grupați în jurul lui Zdzisław, Arhiepiscop de Gniezno, și în 1181, a fost capabil să cucerească terenurile Poloniei Mari, adică Gniezno și Lalisz, care făcuseră parte până atunci din Provincia Seniorată. Imediat după aceea, Mieszko a reușit să recupereze vestul Poloniei Mari. Odon a fost împins spre sud de râul Obra. În 1182, a fost atinsă o reconciliere între tată și fiu. În timpul acestor evenimente, și pentru motive necunoscute, Marele Duce Cazimir cel Drept a rămas în pasivitate totală; datorită
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
că, deși era adult, nu a primit nici o proprietate. În jurul anului 1186, Vladislav s-a căsătorit cu Lucia, fiica lui Jaromar I, Prinț de Rügen, uniunea având ca scop principal creașterea influenței lui Mieszko al III-lea în Pomerania de Vest. După moartea lui Odon în 20 aprilie 1194, fratele vitreg a lui Odon , Vladislav al III-lea, și-a asumat guvernul Ducatului Poloniei Mari de Sud (râul Obra), în calitate de gardian al nepotului său minor, Vladislav Odonic (fiul lui Odon, născut
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
Suceava și Comuna Borca din județul Neamț prin Pasul Stânișoara. Denumirea lui vine de la drumarii italienii aduși de regele Carol I pentru a construi șoseaua. DJ209B este situat în Munții Stânișoarei pe văile Suhăi Mari - spre est și Sabasei - spre vest, care delimitează grupa nordică a Munților Stânișoarei numită "Munții Suhăi" și cea sudică intitulată "Munții Sabasei". Prin acest drum se realizează peste "Obcina Stânișoarei" o legătură suplimentară între văile Moldovei și zona Fălticeniului situate la est și, valea Bistriței moldovene
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
grupa nordică a Munților Stânișoarei numită "Munții Suhăi" și cea sudică intitulată "Munții Sabasei". Prin acest drum se realizează peste "Obcina Stânișoarei" o legătură suplimentară între văile Moldovei și zona Fălticeniului situate la est și, valea Bistriței moldovene situată la vest - în amonte de Lacul Izvorul Muntelui. Spre sud-vest "" se intersectează la Borca cu DN17B (Vatra Dornei - viaduct Poiana Teiului), iar spre nord-est la Mălini cu DJ209A, prin care se realizează legătura la Cornu Luncii cu DN2E (Spătărești - Gura Humorului) și
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
dorinței Regelui Carol I de a realiza o legătura strategică (în primul rând militară și în al doilea rând comercială) între valea Moldovei și valea Bistriței , într-o vreme în care aliniamentul graniței de nord a Regatului României din partea de vest a Moldovei, trecea la o mică distanță de viitoarea cale de circulație. Fiind făcută cu participarea drumarilor italieni, șoseaua a căpătat numele popular de "„Drumului Talienilor”". Lucrările de artă rutiere - bine conservate și în bună stare de funcționare și astăzi
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
atât amintirea cât și urmașii drumarilor care au venit din Peninsula Italică. De la cumpăna apelor ("Crucea Talienilor") spre est până la poale, porțiunea montană (minoritară) este reprezentată de un terasament pietruit. Restul drumului (majoritatar) spre intersecția cu DJ209A este asfaltat. Spre vest coborîrea spre Borca (aproximativ 10 km porțiunea montană și aproximativ 12 km pe valea Sabasei), este relativ greu abordabilă cu o mașină mică, cu excepția porțiunii finale - asfaltate pe o lungime de aproximativ 4 km, dinspre Borca. Acoperirea cu servicii turistice
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
î.en., un secret al meșteșugarilor hitiți. Prăbușirea imperiului Hitit duce la răspândirea treptată a noii tehnologii, care apare în lumea greacă a secolului XI î.en., când brusc, devine preponderentă pe coasta de est-Argolida, Eubeea și Attica, în vreme ce în vestul Peloponesului, nu apare decât spre sfarșitul secolului X î.en. Rezultatul lipsei bronzului și aramei, metalurgia fierului nu era un progres absolut, fierul fiind mai greu de prelucrat decât bronzul, și primele serii de obiecte erau de o calitate îndoielnică
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
18 martie), iar printre victimele sale au fost: voievodul de Cracovia, Włodzimierz și castelanul Clement de Brzeźnica. După toate acestea, Polonia Mică, inclusiv Cracovia și Sandomierz, au fost în mâinile mongolilor. Henric nu a așteptat ajutorul promis de conducătorii din vest și a început să-și concentreze trupele supraviețuitoare din Polonia Mică și din Polonia Mare în Liegnitz. Conducătorii din Europa, mai mult interesați în luptele dintre Imperiu și Papalitate, au ignorat cererile de ajutor ale lui Henric. Singurele trupe străine
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
a locuitorilor orașului. Trei ani mai târziu, Polonia Mare a intrat sub stăpânirea lui. Cu toate acestea, Ioan de Luxemburg, Rege al Boemiei, pretindea coroana poloneză. În alianța cu Ordinul Teutonic, el a atacat forțele lui Vladislav de la nord și vest, în timp ce poporul din Brandenburg a încercat să surprindă Polonia Mare. Cu toate acestea, Vladislav a reușit să-și mențină proprietățile sale. În 1318, el s-a angajat într-o campanie de încoronare. Papa, deși inițial nu dorea, i-a acordat
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
de egalitate cu creștinii. Vladislav a murit pe 2 martie 1333 în Cracovia. Fiul său, Cazimir al III-lea cel Mare, a moștenit Polonia Mică, Ducatul Sandomierz, Polonia Mare, Kuyavia, și ducatele Łęczyca și Sieradz, în timp ce Silezia și Lubusz din vest, Pomerania și Masovia din nord, au rămas în afara granițelor regatului său. Cu toate acestea, domnia lui Vladislav a fost un pas important pe drumul spre restaurarea Regatului Poloniei. În 1293, Vladislav s-a căsătorit cu Hedwig de Kalisz, fiica lui
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
dar a fost detronat în 1206. Leszek I cel Alb a devenit Mare Duce și Duce de Cracovia. Pierderea Provinciei Seniorate l-a forțat pe Vladislav al III-lea să schimbe alianța (voia să-și crească prezența în Pomerania de Vest), prin urmare, i-a propus lui Henric o tranzacție extraordinară: schimbul teritoriilor din Silezia Lubusz pentru regiunea Kalisz din Polonia Mare. Henric s-a bucurat și a profitat de acestă ofertă favorabilă, dar în curând acest lucru a dus la
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
Deși Lubusz aparținuse Ducelui Vladislav al III-lea până în 1206, l-a perdut curând după aceea, iar posesia acestui teren a afectat în mod direct suveranitatea lui Henric. Prin urmare, Henric a decis să trimită forțele sale la granița de vest. Inițial, el a încercat să soluționeze litigiul pe cale pașnică. Spre acest scop, el a trimis ambasadori la curtea Împăratului Otto al IV-lea la Alrenburg, în scopul de a obține recăpătarea regiunii Lubusz în cadrul regiunii Silezia. Aceștia s-au întors
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
curtea Regelui, femei și copii. În împrejurimile așezărilor suedeze locuiau aproximativ 3 000 de cazaci și polonezi (adversarii lui August al II-lea), aliații suedezilor, precum și negustori armeni, greci, tătari și evrei. Pentru aproape patru ani cele două așezări de la vest și, respectiv, de la est de Nistru au servit pe post de capitală a Regatului suedez, aici fiind locul unde se afla Regele și tot nucleul administrației naționale. Odată cu sosirea toamnei anului 1712, Ahmed al III-lea, care își asumase personal
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
era de așteptat, urmând Războiul de 13 ani (1454 - 1466). Cazimir și Confederația prusacă i-au învins pe Teutoni, preluând capitala Marienburg (Castelul Malbork). În a doua Pace de la Thorn (1466), Ordinul a recunoscut suveranitatea poloneză asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia. Singurul frate al Elisabetei, Ladislau, rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar interesele dinastice ale lui Cazimir și
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 4.186 hectare. Aria protejată aflată pe valea Topologului (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă stepică în vestul Dobrogei (râuri, pajiști naturale, stepe, păduri); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl este important atât pentru populațiile cuibăritoare (în perioada de migrație); cât și pentru cele
Stepa Saraiu - Horea () [Corola-website/Science/330693_a_332022]
-
bune randamente sunt obținute la adâncimi de 30-100 m. Acești pești sunt obiectul unui pescuit semi-industrial și artizanal prin intermediul unor instrumente foarte variate. Valoarea lor comercială este, de obicei, foarte mare. Captura totală de sparide înregistrată în regiunea centrală din vestul Oceanului Atlantic între 1995 și 1999 a variat de la 2.545 la 3.748 t anual. Unele specii sunt folosite ca pești de acvariu, fiind comercializate. Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii:
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
de 25 ianuarie, la ora 6, cele trei baterii ale detașamentului, împreună cu baterie călăreață a Brigăzii 4 Roșiori, deschid un foc violent asupra Benderului, iar peste 20 min., infanteria pornește la atac. Înaintarea s-a făcut ușor până la liziera de vest a orașului, dar în localitate a fost grea, fiind primită cu foc dens din partea inamicului. Totodată, de pe malul stâng al Nistrului, dinspre localitatea Parcani, artileria inamică trage și ea spre Bender. Între orele 11-12, orașul este recuperat de trupele române
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
Tora. Din rândul evreilor din Unterland, influențați în mare măsură de mișcarea hasidică, s-au recrutat mai târziu cei mai fanatici dintre rabinii ortodocși tradiționaliști. În restul Ungariei,și mai ales în Oiberland sau Galil Elion, care cuprindea centrul și vestul Slovaciei, Burgenland, o mare parte din regiunea Ung din Transcarpatia, evreii, majoritatea lor originari din Moravia și Austria, erau tot ortodocși, dar mai instruiți și moderați. Este de precizat ca zonele Oberland și Unterland, din istoriografia tradițională evreiască, nu sunt
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
Plasa a fost constituită ulterior (după recensământul din 1930) prin reorganizarea teritorială a celor trei plăși din vestul județului, Mihai Viteazul, Câmpia Turzii și Luduș. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 33.706 locuitori, dintre care 22.393 români (66,4%), 9.465 maghiari (28,1%), 933 țigani (2,8%), 832 evrei (2,5%) ș.a. Sub aspect confesional
Plasa Unirea, județul Turda () [Corola-website/Science/330732_a_332061]