4,140 matches
-
cuvinte, cele întâmplate, cum am căzut la săniuș și m-am lovit. Tata este prieten cu un doctor de copii în a cărui pricepere au totală încredere și el, și mama, doctorul Domide Tomescu, mereu apelează la el când se îmbolnăvește unul dintre noi. La fel și acum: își pune repede pantalonii, o haină, paltonul și fuge acasă la doctor. Practic, îl ia din pijama. Omul, de modă veche, cu simțul datoriei, nu comentează, vine îndată. Se uită la mine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la ei înainte de culcare și îți vor apărea în vis, viața lor se va derula în visul tău. Așa vei putea ține în continuare legătura cu ei. 10 TC "10" \l 1 Mama mamei, care trăia singură la țară, se îmbolnăvise. Așa că mama a așteptat să-mi facă mica pomenire de nouă zile, cum era obiceiul, și a plecat la ea, s-o ajute. I-a luat și pe frații mei. Tata a rămas singur acasă, nu era prima dată. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sigur ar cuceri-o. Din păcate, promisese c-o să-și țină gura. Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit să rămână mut: dar cât de mult l-a costat muțenia asta - simțea că i se face rău fizic, simțea că se îmbolnăvește. A plecat acasă pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a răspuns el fără chef. Te doare ceva? Nu, nu mă doare, am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
expres de toarășul Cameniță personal. Fanache l-a prevenit: Gata, s-a terminat cu boieria, acu o să vezi și tu ce înseamnă anchetă adevărată. Tovarășul Cameniță era într-una din perioadele de acalmie și lipsa de activitate îl enerva, îl îmbolnăvea, îl înnebunea pur și simplu. Într-adevăr, dorea să se implice el personal în cercetarea banditului. Avea în față dosarul său și al familiei sale: era vorba de băiatul profesorului de matematică. Voise să-l aducă și pe taică-său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dăduse pe mâna unui borfaș, deținut de drept comun, s-o batjocorească în fața lui. În zadar. Și când ajunsese o umbră, mama îl întâmpina cu aceeași privire în care sclipea neînduplecată o lamă de cuțit. Tovarășul Cameniță ajunsese să se îmbolnăvească de această femeie, cu tăcerea ei blestemată: îl obseda, o visa noaptea, avea coșmaruri. Evident, trebuia să găsească o soluție, nu mai rezista la această presiune. Furios, într-o noapte, când s-a trezit din somn speriat, ud de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bătea timid la poarta mamei Natalia Ilașcu din Taxobeni.” N-aveți nevoie de ceva?!” I-a ajutat doamnei Natalia să treacă Prutul să se roage la mănăstirile lui ștefan cel Mare, prin locurile sfinte ale Țării, iar când s-a îmbolnăvit a veghiat, în locul feciorului întemnițat, la perna ei. A publicat în presa românească mai multe interviuri cu mama lui Ilie, cu oameni dragi patriotului român, mărturii care vin să completeze într-un fel portretul acestuia. Cred că ele trebuiesc cunoscute
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
german din Rădăuți, la prima secția română, înființată ca urmare a luptei susținute a românilor pentru cultura în limba maternă, Bucovina fiind pe atunci Ducat, încorporat Imperiului Austro-Ungar. Elevul Tiganescu Vasile nu termină clasa întâi, deoarece în semestrul ÎI se îmbolnăvește de tuse convulsiva și este obligat să se retragă de la scoala. Nu abandonează școală ci călăuzit de dorința de a învăța se înscrie din nou, în anul școlar 1911-1912 la acelasi liceu, pe care va fi nevoit să-l întrerupă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
Împotriva febrei galbene și tifoide și ne-am luat provizii bune de atebrină și chinină. Bolile cauzate de tulburări de metabolism sînt numeroase: hrana care se găsește În junglă nu e adecvată din punct de vedere nutrițional, dar nu te Îmbolnăvești grav decît dacă stai fără vitamine mai mult de o săptămînă, iar noi n-am fi stat mai mult de-atît fără mîncare normală, chiar și dacă am fi mers pe calea apei. Încă nu sîntem siguri de posibilitatea asta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fost paroh de Focșani și Pr. Anton Bișoc, tot preot diecezan. În luna iulie 1956 am fost transferat la parohia Oțeleni, unde era paroh diecezan Pr. Carol Söhn. Ca filiale erau: Buhonca, Boghicea și Slobozia. Drumurile fiind grele, m-am îmbolnăvit de rinichi - recidiv - (piatră la rinichi) și pentru asta am fost transferat la parohia Galați în luna decembrie 1956, ca să mă îngrijesc de sănătate. La Galați am lucrat în pastorație împreună cu Pr. Iacob Iosif (OFMConv.) care era paroh. Cât am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
închisoare ale condamnaților politici au fost suspendate printr-un decret special impus comuniștilor de la noi de către puterile occidentale. După eliberare (făcuse 6 ani de închisoare) a mai fost paroh de Rotunda și Slobozia - Iași, apoi pensionându-se în 1974 și îmbolnăvindu-se, s-a retras la Pildești într-o casă personală, rămânând la pat timp de mai mulți ani și murind în anul 1980. A fost înmormântat în cimitirul satului natal. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). 10
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
auzit de existența unui preot pe care-l chema Dumitraș, numele nu mi-a spus nimic. Numai când l-am auzit cântând în noaptea de Înviere, mi-am amintit de glasul și numele preotului de la Pitar Moș”. Cum s-a îmbolnăvit de plămâni la Pitești îi relatează chiar el surorii mai mici, Ana. Unul din colegii de celulă mai în vârstă, familist, avea patul sus lângă fereastră și se îmbolnăvise grav din cauza curentului și să fi rămas în acel loc i-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de glasul și numele preotului de la Pitar Moș”. Cum s-a îmbolnăvit de plămâni la Pitești îi relatează chiar el surorii mai mici, Ana. Unul din colegii de celulă mai în vârstă, familist, avea patul sus lângă fereastră și se îmbolnăvise grav din cauza curentului și să fi rămas în acel loc i-ar fi pus în pericol viața. Fiind mai tânăr și crezând că e mai rezistent, i-a cedat patul lui ce se afla într-un loc mai ferit. Până la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a fost vicar parohial la Hălăucești; apoi, între 1953-1955, a fost paroh la Bârgăoani; între 1955-1956 paroh la Bălușești; iar la 1 august 1956 a fost numit paroh la Iugani, aici însă nu a rămas decât doar câteva luni, căci, îmbolnăvindu-se, s-a retras la Adjudeni, la 1 decembrie 1956, unde a fost numit vicar parohial. În anul 1957 a fost numit administrator parohial la Zăpodia-Nisiporești, aici a început să construiască o biserică, însă din cauza împotrivirii dictaturii comuniste nu a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o frumoasă activitate de bun duhovnic și director spiritual și zilnic mergând să viziteze, să mângâie și să ajute, după puteri, pe bolnavii și săracii satului. În cele din urmă, ca o consecință a celor îndurate în închisoare, s-a îmbolnăvit de cancer și a trecut la cele veșnice în anul 1982. A fost înmormântat alături de ceilalți preoți în cimitirul din Mărgineni. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). În zorii anului nou Ca mortul ce trece în tăcere
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
țesături de covoare în sat pentru ca tinerele fete să nu mai alerge la oraș, ori în alte părți după serviciu, pereclitându-și floarea cea mai delicată a vârstei lor. A predicat frumos și a atras lumea la bine. Dar s-a îmbolnăvit de cancer și Domnul l-a chemat la sine în anul 1978, fiind deplâns și înmormântat de poporul credincios din Barticești în cimitirul satului lor. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Anii de închisoare și cei de după
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
căci acolo câștiga mai multe suflete pentru Dumnezeu. „Fără iubire și fără jertfă, obișnuia să zică Pr. Rotaru, noi nu suntem nimic!” Mai târziu, când după ani de zile de muncă neobosită ca păstor al satului Barticești, el s-a îmbolnăvit grav, boala l-a stors ca pe o lămâie. În cele zece luni de spitalizare, Pr. Mihai a știut să suporte niște dureri foarte mari, cu un curaj și cu o seninătate care îi uimea pe toți cei din jurul său
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
răspuns apelului Părintelui Provincial Anton Bișoc și m-am dus la Oradea, în conventul nostru, pentru a continua studiile și pentru a-mi însuși ritul greco-catolic, urmând ca să slujesc în cadrul acestei Biserici. La Oradea, în vara anului 1947 m-am îmbolnăvit grav de febră tifoidă, am stat în spitalul din Oradea între viață și moarte și numai datorită generozității Provinciei, care a cheltuit sume enorme pentru perioada aceea, ca să cumpere medicamentele care mi-au salvat viața. Aduc în acest loc sincere
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
suportat cu mult curaj și bune exemple celor pe care i-a întâlnit. Eliberat prin Decretul din 1964, a venit în Moldova și a desfășurat apostolat rodnic în parohiile Mărgineni și Rădăuți. Prin 1975, fiind vicar la Rădăuți, s-a îmbolnăvit și a rămas paralizat până în 1992, când a murit, toate tratamentele medicale neputându-l ajuta să se mai vindece. Se ruga cu multă credință, suporta suferințele cu răbdare și avea toată nădejdea la Dumnezeu. A fost îngrijit bine, fie în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
departe și-mi spuneam că primăvara veșnică din insulele minunate ale Oceaniei nu e făcută pentru mine, și renunțam la visurile de odinioară de a-mi petrece viața într-un paradis terestru, cu cerul albastru la infinit. M-aș fi îmbolnăvit de nervi... Ca răspuns la nesocotitele mele blasfemii, a bătut un vânt de toamnă, s-au strâns norii și, în toiul unei seri calde, strălucind de lumina reflectoarelor electrice, s-a pornit o ploaie rece, udându-i pe bucureștenii îmbrăcați
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întinsă pe sârmă, era supusă unui tratament similar. Salteaua care era destul de grea și voluminoasă era târâtă afară, urcată, cu un efort deosebit, sus, pe bara de metal și suporta rigorile acelorași operațiuni. Din cauza acestor eforturi extraordinare, mama s-a îmbolnăvit de hernie prin ruperea brutală a peritoneului (prapurului) și ieșirea nefirească de la locul lui a intestinului subțire, fiind nevoită să facă o intervenție chirurgicală urgentă. De atunci și până în clipa morții a purtat ca pe un blestem o plasă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sărac, la limita funcționării, așa cum sunt și astăzi o mare parte din spitalele României. Prin urmare nici detergenți, nici mănuși de protecție. Așa că mama punea cenușă în recipiente și îndepărta cu ajutorul unei cârpe toată acea mizerie umană care i-a îmbolnăvit ficatul și i-a otrăvit zilele. Sărmană femeie chinuită! Biata de ea! Vă dați seama de câtă umilință a fost în stare o femeie care vorbea la perfecție șase limbi, care putea comunica direct și integral cu reprezentanții a șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
seama că atât coada ochiului, cât și o mică porțiune din partea obrazului stâng, ieșind de sub controlul riguros și autocrat al sistemului nervos central, intraseră într-o grevă prelungită și neautorizată, manifestându-se haotic și dureros. Prin urmare, și vulturii se îmbolnăvesc. M-am ridicat și i-am oferit taburetul, iar eu m-am așezat pe pat exact pe locul în care, adineauri, integritatea sa corporală fusese neplăcut zdruncinată, oarecum în părțile sale intime. Odată cu mutarea în noul spațiu locativ, doamna a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
totul să se sfârșească, nu știe însă ce trebuie să facă pentru a ajunge mai repede la capătul poveștii în care fără să vrea a devenit actor principal. Răspunsul vine greu, bolborosit: "Am SIDA, nene, și nu vreau să te îmbolnăvesc și pe matale." Toată lumea își pleacă greu capetele. Nimeni nu mai râde. O fac doar micii piloți vagabonzi, care se tăvălesc cu satisfacție, mici brute sângeroase, arătând cu degetul spre spectatori. O florăreasă își face cruce, taximetriștii se prefac că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
jurnal, se vorbește de sindromul imigrantului en bonne santé. Se pare că în toate țările din lume imigranții, mai ales cei proveniți din țările sărace, au o stare de sănătate mai bună decât băștinașii. Ca și cum nu ar vrea să se îmbolnăvească, iar acest lucru le dă puteri și rezistență sporite... Ora 22.30 revin la jumătate de oră după ce am scris rândurile de mai sus despre emigranți și sănătatea lor de fier. Grupul de tunisieni de la etajul unu gătește oaie direct
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
copii, mama și bunica, nu există, pentru iarnă, nici hrană și nici îmbrăcăminte. Mama a făcut minuni ca să supravetuim. În februarie 1945 tata s-a întors rănit: era o gură în plus. Mama, epuizata fizic și de griji, s-a îmbolnăvit și după o saptămână am inmormantat-o. Comandamentul rus din sat a inpus primar un “muncitor”. Acesta a dispus să se treiere la arie, de unde se luau cote. Cotele au fost mărite an de an exponențial, în funcție de nr. de ha
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]