3,501 matches
-
secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele spumelor ce odihnește-n logodirea-nzăpezită a tristeții. Nimeni nu va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-ți poartă liniștea dezmorțită a secundelor peste alt anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nostru osos. O altă zi În care-am simțit nevoia irepresibilă de a scrie ceva, porcării, recunosc, a fost aceea compusă din mai multe zile cînd Îi făceam curte Mașei și nu izbuteam s-o conving să trecem la deșucheate Îmbrățișări cu nimic, nu poți fermeca o fată adusă din Rusia prin trenul cu cunoștințele tale despre anatomie care-s și ale ei, nici cu cîntece, nici cu cărți scrise de alții. Atunci am hotărît să scriu eu una, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
părăsit: „SÎnteți voinic și frumos - voinicul Tudor”. Femeia abia așteaptă să-i culeagă merele de aur. Deși par desprinse din Monitorul oficial, informațiile următoare apar În cel neoficial. Le rezum: „71% din femei declară că se simt satisfăcute după o Îmbrățișare tandră urmată de un sărut”. Atunci la ce bun atîta zbucium, atîta SIDA, congestie, Viagra, poziții? Și unde se mai pune, În cazul acesta, prezervativul? CÎnd? Ni se aduce la cunoștință că există mai multe feluri de săruturi, nu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
exact În ea. Deși n-are importanță, să-l luăm ca mostră pe Cristian Sandu, care pune slovă lîngă slovă printre lacrimile produse de această minunată zi de naștere a președintelui, ce nu-i mai iese din minte. „ZÎmbete, flori, Îmbrățișări, cupe de șampanie, domnișoare și tinere ce-au vrut să-i fie alături.” Se pare că domnișoarele și tinerele s-au făcut criță de la șampanie și-au căzut sub unghiul de filmare, pentru că la televizor n-am văzut decît babe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
târzii deși nu te caut când vreau să stai departe mă cuprinzi te rog șoptit să mă părăsești fie și pentru câteva clipe dar rămâi lângă mine ziua sau noaptea apariție neașteptată te lipești tot mai mult degeaba fug de îmbrățișarea ta căci mă strângi tot mai puternic mai pătimaș lângă tine mă cuprinzi cu tentacule nevăzute fierbinți și aproape că mă sugrumi dar nu-ți pasă culegi cu satisfacție fiecare geamăt strecurat printre buzele mele tu oaspete nedorit lacom și
Oaspete nedorit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83275_a_84600]
-
De ce plângi, mama ?“, și eu dând din umeri : „Așa“, și-apoi ducând degetul la buze - „șșșșșt“). Copilul aducea un fel de a vorbi, cuvinte de 159 niciunde : „pempeeee“, „bamba“, „bibaaaa“, „pitch“. „PATENDENE“! „Patendene“, Danda! Noapte bună, Dănduș! Copilul aducea Atingerea - îmbrățișarea copilului era îmbră țișarea Trandafirului și a Păpădiei (pe care în copilărie, ca un copil nebun ce eram, le îmbrățișam cu ochii închiși, după ce le dădeam o altă dimensiune). Dacă ar fi să aleg un singur moment din toată viața
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
În gînd să-mi fac de cap, așa că nu-ncerca să mă domolești. Fata Îl provoca. Jack se Împiedică, iar Karen lunecă Încet spre sărut. Se tatonară, se gustară, se traseră Înapoi În aceeași clipă... Jack se desprinse, amețit, din Îmbrățișare. Karen nu-și retrase imediat mîinile — Vecinii Încă nu s-au Întors din concediu. Am putea să mergem să dăm de mîncare la pisici. Da... sigur. — Îmi aduci un coniac Înainte să plecăm? Jack porni spre masa cu mîncăruri. Dublu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ochii pe casa lui Lynn. Se părea că fata are o afecțiune reală pentru Bud, care altfel un fraier a fost toată viața lui. Fraier ca el Însuși. Preotul rosti cuvintele necesare. Ei răspunseră așa cum se cuvenea. Jack sărută mireasa. Îmbrățișări, bătăi pe umăr - cei dornici să le facă urări de bine Îi despărțiră. Parker se căzni să i se adreseze cu oarecare căldură. Ed Exley se strecură prin mulțime. Nici urmă de mexicanca lui. Porecle căpătate: „Ed Pușcociu’“, „Eddie Trăgaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
orgasmul numărînd pistruii lui Lynn. Amîndoi consumară actul Încet, compensînd graba cu care se rostogoliseră de pe canapea. Lynn avea vînătăi. Ed știa că Bud White i le făcuse. Pentru cît de tensionată era acuplarea lor, se purtau foarte blînd. Lunga Îmbrățișare de după o simțiră ca pe un fel de recompensă pentru minciunile lor. După ce au Început să vorbească, nu s-au mai oprit. Ed se Întrebă cine va rosti mai Întîi „Bud White“. Lynn a rostit prima cuvintele. Bud a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a căror menținere contribuie chiar ele, cu inconștiență, masochism, stoicism, stupiditate. E destul să-i cadă uneia unul cu tronc și imediat e în stare să facă orice pentru el, să-i spele, să-i gătească și tot restul, în afara îmbrățișărilor din pat care duc la copii purtați tot de ea. Și, dacă s-a revoltat, cu ce s-a ales? N-a trebuit, până la urmă, să facă exact același lucru și ea, atât înainte de război, cât și după? N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
meu, pomeți proeminenți, gură prea mare, ochi prea scufundați în cap, dar era inteligentă și plină de vervă. O cunoscuse când era student, se plimbau nopți întregi pe sub arbori și streșini ce nu reușeau să-i ferească de ploi, în îmbrățișări adolescentine și săruturi amețitoare. Dar în prima vacanță mai lungă a pus capăt visului, scriindu-i că trebuie să se despartă, fără nici un motiv. A luat trenul până în orașul ei, Deva, să afle de ce, dar a fost zadarnic. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiar golită și de...“ „Iar după ce ai așteptat neașteptatul care a venit când ai vrut tu și a fost surprinzător pe cât ai vrut să fie, ce-ai mai făcut? Ai luat-o de la capăt? adică plimbări, sărutări, declarații de amor, îmbrățișări și tot tacâmul, pentru că numai un bărbat putea fi acel atât de neașteptat aștept...“ „Ești un monstru! Un monstru de cinism! Vrei să mă faci să te urăsc?“ „Ai fi în stare?“ „O, Doamne, cât mă chinuie! Știi foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strânși, aduși la bărbie, ca un copil. A mormăit ceva, ininteligibil, cu glasul ei grav, nocturn, apoi s-a întors brusc pe partea cealaltă, dintr-o singură mișcare. Spatele ușor încovrigat părea să lumineze în noapte și mai păstra fierbințeala îmbrățișărilor. Andrei Vlădescu a acoperit-o cu cearceaful și iar s-a așezat cu mâinile împreunate sub ceafă. Avea un gust de cocleală în gură, de la vinul băut. S-a gândit un timp să se dea jos din pat, să aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va impune să nu mai cârtească. Uite, așa încep marile aventuri, cu câte un fleac ca ăsta. Sau marile compromisuri. Nu-i nici o deosebire între una și alta. Se simțea obosit, dar agitația zilei, călătoria, fusele orare, veștile de acasă, îmbrățișările Ioanei Sandi continuau în el, împiedicându-l să adoarmă. Ochii îi lăcrimau și umbrele străine ale încăperii îi erau ostile. A coborât pleoapele, dar un timp a continuat să vadă aceleași umbre ostile. Întindea mâinile către ele, cu palmele desfăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gelozie și de orgoliu și pe urmă indiferență sau indiferența de la început și scenele de gelozie rămase numai în capul ei și interzise din orgoliu. Dar nici atunci n-ar înțelege. Și ar vrea îndată să mă prindă iarăși în îmbrățișările ei părelnice, n-ar ști dacă se cuvine, dar s-ar lăsa pradă imboldului mult prea puternic din ea, pentru că mă iubește, își va zice, pentru că mă iubește și nimic altceva nu contează, încât trebuie să uite totul, își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce vreau eu să îi spun uită, când apare imboldul ăla din ea. Nici măcar conștient. Nici măcar nu vrea să fie conștientă de asta. Încât o să uite iarăși, o să-i treacă iarăși și o să vrea din nou să se epuizeze în îmbrățișări, pentru că n-a înțeles de ce nu vreau să știu. Dacă ar fi înțeles, ar fi vrut să-mi explice sau ar fi vrut să-i explic eu prostia asta care se învârte în capul meu. Și pe urmă nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șoptea din nou, agățându-se de el, tremurând ușor în cămașa de noapte subțire. Acum o auzise, îi mângâia doar obrazul cu vârful degetelor, cu privirea goală pierdută în întunericul de dincolo de pletele ei, desprinzându-se încet, dar ferm din îmbrățișarea ei și ieșind, fără o vorbă. În stația Universității, când a schimbat autobuzul, a întâlnit-o pe Liliana Stroe. Ieșise de la un spectacol de teatru. N-o mai văzuse de câțiva ani, îi pierduse urma. O întâlnise pe holurile facultății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cusur, numai capul trebuia tăiat și înlocuit cu altul. Știa că arată bine, s-a unduit de câteva ori prin cameră, acum goală, cine știe de câte ori făcuse asta înainte, îi plăcea să fie admirată, nu-i așa că arăt splendid, dragă? Îmbrățișările au fost smucite și searbăde, gâfâia și râdea tot timpul, l-a pufnit și pe el râsul. De ce râzi, dragă? Spune-mi și mie. Îți place? Atunci Andrei Vlădescu a izbucnit de-a dreptul în hohote. „Știi, pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
camera lui, cu maică-sa după el frângându-și mâinile, o, băiatul meu, băiatul meu, ce-i cu tine, ce-am fost în stare să-ți spun? mângâindu-i părul și el lăsându-se mângâiat - el care nu suporta mângâierile, îmbrățișările, șoaptele pentru că-l dădeau peste cap, îl înmuiau, nu mai era în stare de nimic - și izbucnind și mai tare în lacrimi, incapabil să se stăpânească. Și-a amintit de țuguiul care ardea și de olanele înnegrite crăpând de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își încrucișă brațele și își încovoie umerii, retrăgându-se în sine. — Chiar sunt obosită, spuse ea. Trebuie să mă retrag. — Bine. Dar înainte de a pleca, mi-am lipit din nou mâna de gâtul ei și am alunecat amândoi într-o îmbrățișare stângace la început, dar nu conta, am insistat și până la urmă ne-am strâns tare în brațe: m-am agățat de tăcerea ei și, închizând ochii ca să nu văd imaginea noastră reflectată în fereastra din bucătărie, mi-am închipuit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fii îmbrățișat, iarăși și iarăși, la rândul tău, este important. George Brunwin nu fusese îmbrățișat niciodată de soția lui și nu mai avusese de mulți ani o amantă. Cu toate acestea, se bucura în mod regulat de lungi și drăgăstoase îmbrățișări, de cele mai multe ori furate în colțurile întunecate ale fermei pe care fusese odinioară fericit s-o considere a lui. Ultima ființă care-i acceptase avansurile era un vițel pe nume Herbert. Totuși, contrar bârfelor locale, George nu făcuse niciodată sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe patul Fionei, uneori într-o bluză, alteori doar în cămașa de noapte, atingându-i brațele goale, luându-i firimituri de pe corp, pipăindu-i gâtul în căutarea unor umflături, introducându-i și scoțându-i termometrul din gură, consolând-o cu îmbrățișări și sărutând-o pe obraz înainte de culcare. Cum putea atâta atenție să fie nevinovată, cum să nu conțină ea doza ei de priviri furișe și excitare înfrânată? Sigur că-mi trecuse prin cap. Exista între noiși amândoi știam asta - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Încoa’ și dă-i voie sor’tii mai mari să se prosterneze oleacă dinainte-ți. — Redactoare de modă? am pufnit eu. Aiurea, mai degrabă neștiutoare de modă. Bun venit Înapoi În lumea civilizată. Am strâns-o la piept Într-o Îmbrățișare Înfocată care mi s-a părut că a durat zece minute Întregi și abia m-am Îndurat să mă descleștez. Îmi fusese destul de greu când plecase la facultate la Stanford și mă lăsase singură cu părinții la vârsta de nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochilor adâncite cât niște tranșee. În sfârșit, În sfârșit, au chicotit amândoi, s-au Întors spre noi și au rostit Într-un glas: — O să avem un copil. Și În cameră s-a făcut lumină. Și s-au pornit țipetele. Și Îmbrățișările. Mama a sărit În picioare cu atâta iuțeală, Încât a dărâmat scaunul, care la rândul lui a lovit un ghiveci cu un cactus, care a rămas proptit În ușa glisantă de sticlă. Tata a Înhățat-o pe Jill și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
brusc vrăjită de mirosul frumos și elasticitatea ei, amintindu-și de ceea ce spusese Binkie și simțind forța norocului pe care-l avea, minunîndu-se că Helen era aici, În vaporașul ăsta ca un sabot, caldă și rozalie, rotundă și vie În Îmbrățișarea ei. Helen Își Întoarse capul și-i Întîlni privirea. — Ești Încordată, zise ea. — Așa cred. Iată o idee. Încordează-te și tu. — Să mă Încordez patruzeci de minute cu tine? Apoi să fiu nevoită să adorm de una singură? — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]