4,849 matches
-
ea În vorbă, dar nu reuși decît să-i facă pe ceilalți să-și dea seama cît e de ramolită. Țanțoșa se gîndi că sosise momentul să iasă la pensie, doamna Arminda nu mai putea face treabă, pe toate le Încurca și cînd ei au crezut că rîdea de ultima glumă a lui Carlos ea le-a spus să vorbească mai Încet, să nu cumva să-i audă domnul În negru. Julius hotărî pe loc că așa o să-și intituleze compoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tuturor modelelor din realitate ale persona jelor mele, foste iubite, foști profesori sau actuali prieteni, și mai ales le cer iertare pentru deformarea sfruntată a faptelor din, practic, fie care povestire. Sunt riscurile pe care ți le asumi când te încurci cu scriitori... Mulțumesc, apoi, revistelor care-au găzduit tex tele mele în prea labil, și mai cu seamă revistei Elle, în care mi-au apărut, de-a lungul ultimului an, două treimi din povestiri, cele care for mează, cu sco
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Dacă elevii sunt puși să se descurce singuri, de ce mai au profesor?” (“Nu mi-au plăcut niciodată întrebările tâmpite, de aceea nici nu le-am prea acordat cine știe ce atenție. N-am s-o fac nici acum! “Tovarășe profesor, m-am încurcat la un lucru care, cred, nu știu de ce, că-i totuși foarte simplu, dar nu pot să ies din impas” “Arată-ne despre ce e vorba, Negrescule” Elevul iese din bancă și, ajuns la tablă, așterne pe sticla mată tot
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pricina. Tovarășul profesor Alexandrescu se înșeală dacă crede că ne poate induce-n eroare. Aproape sigur că reporterul respectiv este vreun prieten de-al dumnealui. Ori, chiar, o admiratoare. În sală a izbucnit o furtună de râsete. Faptul acesta o încurcă vădit pe tovarășa Epaminonda. Nu știe ce să mai spună, cum să reacționeze. Privește cu furie către asistență. Bărbia-i tremură, obrajii-i sunt, parcă, tumefiați. “Sunteți o adunătură, asta sunteți, nu educatori, nu profesori, nu pedagogi, ci pleava societății
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
profesor îl lua în focuri: că-i zevzec, că nu-i bun decât de tractorist, că are... asta, cum îi zice... vid în cap și câte și mai câte... degeaba-i spunea bietul elev că a încercat, dar s-a-ncurcat undeva... Profesorul, furios, îl și lua la bătaie. Știți dumneavoastră ce are pe spinare? Vergi, una după alta. Ia, dezbracă-te, măi, să vadă și...” “Nu, nu-i nevoie, situația e clară. O vom discuta în consiliul de conducere al
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Populară. Apoi l-a cunoscut pe Peter și lucurile s-au complicat. Făcuse câteva avorturi fără știrea lui , deoarece nu știa sigur a cui era copilul. -Sărmană fată! exclamă Codrin uluit parcă. -Nici nu-mi doresc vreodată copii. M-ar încurca. Nu-i puteam vedea fața,dar nu spuneam nimic, stânjenit parcă de discuția despre copii. Dragostea ei mi se părea hâdă, monotonă, destul de tristă în asemenea condiții. Seara, ne-am dus la film. Ea când râdea, când plângea, în funcție de scenele
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fără el, sau fără ca altcineva s-o gândească. Mai trebuie să-și amintească și altceva. Altceva ca să salveze pe cineva. Mesaj disperat. Dar poate că nu mai disperat decât ăsta. Specialiștii în medicină năvăliră asupra lui. Karin începu să-i încurce din ce în ce mai mult, inutilă odată ce terapeuții preluară controlul. Dar rămase prin preajmă, ca să ajute, acolo unde se putea, să-și readucă fratele de douăzeci și șapte de ani înapoi din pruncie. Deschise o mică portiță de speranță, dându-și voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l făcea pe Mark să se zbată ca să se ridice și să încerce să vorbească. Începu să nu mai cheme asistentele. Nu făceau decât să-l sedeze. Trecuseră ani de când nu mai citise cu voce tare. I se întâmpla să încurce propoziții și să pronunțe greșit cuvintele. Mark asculta, cu ochii semideschiși ca niște jumătăți de dolar, ca și cum vorbele ar fi fost o nouă formă de viață. Mama lor trebuie să le fi citit în copilărie, în mod sigur. Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atâta tot. —Sora mea nu m-ar fi lăsat niciodată să putrezesc aici. Începea și ea să-și pună întrebări. Chiar dacă o schimbare cât de mică de rutină îl descumpănea, Mark începea să redevină treptat el însuși. Vorbea mai clar, încurcând mai puține cuvinte. Putea răspunde la mai multe întrebări despre trecutul lui de dinainte de accident. Pe măsură ce devenea mai rezonabil, ea nu se putea abține să nu încerce să-l convingă. Strecura detalii banale, lucruri pe care doar un Schluter le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
patru luni. La plecare, unchiul cel nou al lui Karin își înfipse două gheare în Cappy. Ea a făcut ce a făcut. Niciodată n-am vrut să-i insult memoria. Cappy se mulțumi doar să încuviințeze din cap. —Eu am încurcat lucrurile și mai tare, spuse el. Cei doi bărbați își strânseră mâinile țepene și se despărțiră. Karin nu-și mai amintea nimic din drumul de întoarcere. Unchi de nicăieri și frați care dispăreau. Lângă iazul artificial cu rațe de la Dedham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
partenogeneză? Cunoscută și sub denumirea de imaculata concepțiune. Rupp se înfige în Cain. Ai mâncat vacă nebună? N-are răspuns, declară Rupp. Și el e un tip foarte deștept. Dacă Rupp n-o poate descurca, e nedescurcabilă. Poate că ai încurcat întrebarea, sugerează Duane-o. Există un fenomen care se numește deformare. E ca la jocul ăla cu telefonul fără fir... Ușurel, cap sec, îl spulberă Ruppie. Ai înghițit prea mult mercur. Ești într-o ceață de ton. Telefonul fără fir! Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din cameră. Weber se ridică, ținând geanta cu o mână, iar cu cealaltă netezindu-și barba lăptoasă. Direcția întrebărilor se schimbase. Mark se întoarse cu fața la el. —Ascultă. Nu lucrezi pentru ea sau de-astea, nu? Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea sau de-astea? Fizic? Atunci vrei tu să iei legătura cu adevărata mea soră? Pot să-ți dau toate datele pe care le am despre ea. Chiar încep să-mi fac griji. Poate că habar n-are ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cot și o conduse pe alee spre mașină. Un observator din afară ar fi presupus că vede o ceartă între îndrăgostiți. Weber se întoarse și-l văzu pe Mark, stând în picioare la fereastra lui. Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea? Se întoarse din nou spre soră. — Nu, spuse Weber. Nu era așa. Și peste un an va fi altcineva. Regretă până și acest truism inofensiv, de îndată ce-l spuse. Putea fi transformat prea ușor în promisiune. Culoarea feței ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce sens? — Știi, Gerald, eu nu mi-aș bate capul cu chestia asta. Acum nimeni nu te mai poate descoperi. Ai devenit o țintă mare; cine te desființează obține mai multe puncte decât cine te laudă. Dar asta nu ne-ncurcă pe noi cu nimic. Ai articolul la îndemână? Cavanaugh oftă și căută documentul. I-l citi lui Weber. — Poftim. Masochistule. Acum las-o moartă. Dă-i în mă-sa de țărani. Dar tu ce cauți în Nebraska? Sper că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
domenii vor rămâne distincte mult timp de-acum încolo. Pe vremea când era la Dayton Chaminade High, Weber își începuse viața intelectuală ca freudian convins - creierul văzut ca o conductă hidraulică pentru șuvoiul spectaculos al minții - orice numai să-i încurce pe profesorii săi preoți. În facultate căpătase obiceiul să-i persecute pe freudieni, deși încercase să evite cele mai grosolane excese behavioriste. Când izbucnise contrarevoluția cognitivistă, partea lui activ-condiționată opusese rezistență, insistând că tot nu am aflat întreaga poveste. În calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva. —Pfui. Ce ușurare. Doctorul Tower vrea doar să înțeleagă ce ai tu în cap în momentul ăsta. —De ce nu mă vâră iar într-un scaner din ăla și gata? Ce dracu’, doar pun chestiile alea la treabă, nu se-ncurcă. Ai stat vreodată într-un tub din ăla? Nebunia dracului. Zici că-ți meșterește creierul ca într-un atelier auto. Și nu te poți mișca. Ai bărbia legată. Te face total varză, dacă nu ești deja varză. Cititor de minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să fac chestia asta. La fiecare mărunțiș cu care încerc să-l ajut îl rănesc în trei feluri diferite. Prezența mea îl face să se simtă și mai rău. Vrea să mă vadă plecată. Sunt falită și bolnavă și te încurc, sunt amețită și n-am mai dormit ca lumea de șase săptămâni. Mă face să mă simt invizibilă, un virus, un nimic. Mă dezintegrez, Danny. Plutesc și zbârnâi. Parc-aș avea tot timpul niște păianjeni mici pe piele. Sunt varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiecare secundă căpăta un aer tot mai profesional. Sylvie Weber, Wayfinders. Întotdeauna dornică să ajute, oribil de dornică să ajute. —Te-ai culcat cu ea? —Nu-i asta. Nici măcar nu cred că am atins-o. —Ah. Atunci chiar că am încurcat-o, nu? Meritase palma asta, chiar și-o dorise. Dar dădu înapoi și nu mai spuse nimic. —Te cunosc eu, Bărbate. Noblețea Weber. Cunosc eu mintea aia a ta de idealist. — Nu e ceva ce... îmi doresc. De-aia m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le dezvăluie nenumăratele feluri în care se pierdeau aceste semnale. Spulberate la fiecare articulație - spațiu fără dimensiune, efect înainte de cauză, cuvinte desprinse de cadrul lor de referință. Să le arate cum era posibil să dispară cineva în neglijență spațială, să încurce susul cu josul și înainte cu după. Văz fără cunoaștere, amintire fără rațiune, petreceri ale personalităților care se bat pentru a controla trupul zăpăcit - continue totuși, întregi pentru ele însele. La fel de consistente și de complete cum se simțeau acum acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că viața de apoi era probabil o iluzie. Și totuși stătea acolo, mai creștină decât Christos, înghițind supa de la spital cu brânză cheddar pe care i-o dădeam eu cu lingurița și spunând: Oh, ce bună e! E foarte bună! Încurcase un pic borcanele, dar Mark n-avea de gând s-o contrazică. Brusc a înghețat acolo, afară. O ia de braț și o trage spre casă. Ea vorbește întruna. Știi că încă primesc corespondența ei? Presupun că nu le trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te apropii de ai mei care nu se mișcau chiar dacă n-aveau nici lacăt și nici chei... și-am început din nou să scriu mai repede și la vedere, prietenia, ce putere! Mă proteja de-orice pustiu. Un rău ce-ncurcă inocența și-n viața omului apare când lenea și cu somnolența - s un trai fără piper și sare. Sunt nori care pătează cerul, ne-ntunecă în mod perfid și ușa vieții ne-o închid ca florilor, spre iarnă, gerul. Umblam
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Calmează-te, îmi spune Mircea, are numai câteva luni. Câtă memorie crezi că încape în el ? Dar eu sunt mama, ce avem noi e dincolo de memorie... Și nu știu cum reușesc, dar, când să plec la Berlin, citesc aiurea biletul de avion, încurc și aeroportul și ora de decolare și pierd avionul. Și uite așa ratez poate cel mai important festival literar european, la care cine știe când și dacă o să mai fiu invitată vreodată. Îmi pare rău, dar undeva, în secret, mă
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
fanta telefonului scrijelit cu cheia, fiică-mea mă ia de-o mână și mă ridică deasupra capului, ca în desene animate, apoi mă aruncă de-o parte și de alta, cu viteză și fără prea mare efort. Simt că am încurcat-o, că n-am ce face și încerc s-o potolesc cu vorba bună. M am trezit râzând în hohote, locuiam încă în Universal cu Cla, eram însă cu bagajele la ușă, cu o seară înainte tocmai ne luaserăm adio
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
în acel moment, ce se spune. 14 iunie 1997 Acasă, pe Avenue de Granges-Paccot : alăptare, baie, griji, telefoane. Sun în România dintr-o cabină de la colțul străzii, acolo unde, în primele zile după venirea noastră la Fribourg, mi s-a încurcat printre picioare o vulpe. Era roșie, avea o coadă lungă și o privire înțeleaptă. Atunci mi s-a părut de-a dreptul fabulos, cu timpul am aflat că Fribourg e o mică pădure cu vulpile, cerbii și lamele ei, neobișnuit
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
curte, baia la celălalt capăt al casei, obligându-te să traversezi camerele tuturor celorlalți. În hol mi se improvizase biroul. Am continuat, chinuit, să scriu la roman și să-mi țin rubricile de la Astra, aproape un an. Nu maternitatea îmi încurca scrisul și-mi hăituia respirația, ci tocmai spargerea ireversibilă a sferei noastre protec toare - provizoratul, mulțimea de oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]