13,635 matches
-
și serviciile tehnice asigurate de Oficiul Națiunilor Unite din Geneva, prezentând rapoarte anuale Adunării generale a ONU. Rezoluțiile Adunării generale în materie de dezarmare conțineau recomandări ce nu erau obligatorii pentru Comitet, dar pe care acesta nu le putea ignora, îndeosebi din considerente politice. Compoziția Comitetului s-a extins în două rânduri: la 26 august 1969, prin includerea următoarelor opt state: Argentina, Iugoslavia, Japonia, Maroc, Mongolia, Olanda, Pakistan și Ungaria, noua denumire a organismului de negocieri fiind Conferința Comitetului de dezarmare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ortografie, principiul fonetic, combătând excesele și derapajele latiniste, italieniste, puriste. A făcut, sporadic, și critică literară (Stanțe epice de dl. Aristia, Constantin Negruzzi), împărtășind poziția cumpănită a unui C. Negruzzi sau M. Kogălniceanu. Regalitatea literară a lui A. se întemeiază îndeosebi pe faima de poet. El însuși se socotea, de altfel, un bard al națiunii. A colaborat (semnând, rar, și cu pseudonime ca Vlad Moraru, Ștefan Molna, V. Cotnariu) la publicații ca „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Dacia
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
glorie și deșertăciunea ei). Despot este văzut ca un aventurier îmboldit de ambiția încoronării, care piere nu datorită unui destin potrivnic, ci fiindcă, în patima lui pentru putere, încalcă legile și tradițiile pământene, pierzându-și încrederea celor din jur și, îndeosebi, a norodului. O apariție bizară, cu pigmentări burlești, este aceea a nebunului Ciubăr vodă, surescitat de visuri de mărire, dar transformându-se, în ultimele scene, printr-o neverosimilă tumbă, într-un călugăr fanatic și răzbunător. Ca să-și mai alunge tristețea
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Karr, și romanul cu tentă autobiografică, neterminat, Mărgărita au, la fel, o pulsație romanțioasă. Predominantă, în proza lui A., fie că e vorba de povestiri romantice, de tablouri de moravuri (Balta Albă, Borsec) ori de însemnări de călătorie, este evocarea, îndeosebi acel tip de evocare pe care îl pretind scrisorile. Scriitorul, al cărui atu nu e, în nici un caz, facultatea invenției, are o mlădioasă fibră de memorialist. E, în firea ușoară și boemă a fericitului A., un duh al nestatorniciei, o
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
înlocui alte două periodice, „Sionul românesc”, publicație redactată la Viena de Gr. Silași, și „Foaia administrativă arhidiecezană”, care apărea la Blaj în redacția lui I. Bob. A. se adresa, folosind o ortografie etimologică, clerului din Transilvania, dar multe articole și, îndeosebi, literatura tipărită au un interes mai general. Apăreau studii de teologie, predici, se discutau noțiuni de retorică, se publica o rubrică miscelanee dedicată problemelor de cult, o alta de noutăți culturale, o pagină de literatură propriu-zisă și o poștă a
AMVONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285328_a_286657]
-
ca Gh. Asachi sau Gh. Lazăr. Efortul susținut al cărturarului lasă, în plan științific și didactic, urme de durată. Cu darul formulărilor exacte și cu miez și cu o manifestă disponibilitate pentru nou, A.H. își câștigă merite de precursor, îndeosebi cu cele trei manuale scoase de sub tipar la Iași, în 1795 (vehiculate larg în școlile din țară, au circulat, până să fie publicate, și în manuscris). Întâia tălmăcire, pusă de A.H. la îndemâna clerului și, deopotrivă, a elevilor din Academia
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
care se va inspira Samuil Micu în Istoria și lucrurile și întâmplările românilor pre scurt) sau cu extrase dintr-un mai obscur tratat, scris, la 1704, de Fr. Schmideg etc. O calitate a discursului lui A.H. rămâne expresivitatea limbii, îndeosebi în De obște gheografie; expunerea se colorează pe alocuri afectiv, împrumutând aspectul unor note de călătorie (ca în secvențele ce se referă la Italia, de pildă). În fine, cucerit de valoarea didactică a cărții, A.H. „tâlcuiește” Aritmetica lui Alessandro
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
temporar, secretar de redacție („Națiunea română, 1935-1938, „Tribuna”, 1938-1944). A semnat, în mare parte, cu inițiale (C.S.A.) sau cu pseudonime (Gh. Barciu, Ciocio, Sergiu, Emilian, Leviatan), contribuind, cu un condei energic și incisiv, la impulsionarea vieții literare din Ardeal și, îndeosebi, la stimularea tinerelor talente. După un sfert de veac de tăcere, poetul revine la creație în 1968, dar se manifestă sporadic și fără prea multă vigoare. A. se numără printre poeții transilvăneni notabili din perioada 1930-1937. A pregătit pentru tipar
ANDERCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
doctoratul în științe filologice în 1984, cu o teză despre publicațiile conduse de G. Călinescu. A colaborat cu studii, articole, cronici și recenzii la „Revista de istorie și teorie literară”, „Forum”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Caiete critice”, „Luceafărul”, fiind preocupat îndeosebi să comunice informații noi și texte inedite sau mai puțin cunoscute despre G. Călinescu, Tudor Arghezi, C. Noica și să recenzeze cărțile unor critici și istorici literari de prestigiu. Volumul „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de G. Călinescu
ANGHEL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285369_a_286698]
-
nu în ultimul rând, studiul monografic consacrat lui Nostradamus (1989) -, a desfășurat o intensă activitate jurnalistică și literară în presa politică și culturală românească din exil, colaborând cu consecvență la publicații ca „Anotimpuri”, „Înșir-te mărgărite”, „Ființa românească”, „România” și, îndeosebi, la „Revista scriitorilor români”. În 1951 inițiază, împreună cu Virgil Ierunca, periodicul de „metafizică și poezie” „Caete de dor”, iar din 1959 susține cronica literară în „La Nation roumaine”, preluând mai apoi conducerea efectivă a gazetei, până în 1973, când aceasta își
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
provine - cum subliniază profesorul G. Gerbner - din neliniștea provocată de incidența violenței și terorii mediatice asupra vieții publice, a copiilor și a tineretului, a delincvenței și a controlului social, ca urmare a producerii în serie și a etalării în mass-media, îndeosebi în televiziune a imaginilor violente. În acest paragraf reluăm ca elemente conceptuale integratoare definițiile date de profesorul G. Gerbner violenței și terorii, precum și ipotezele și concluziile acestuia asupra impactului social, mai ales asupra copiilor și tineretului, al reprezentării mediatice a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
a realității este tot mai precoce. Aceasta ar putea însemna că acomodarea imaginară cu lumea adulților poate fi un mod de utilizare/gratificare a acestor programe. Fantasticul, frisoanele, neobișnuitul constituie emoții căutate și trăite de copii (și așteptări față de emisiuni), îndeosebi de la vârsta de 7 ani - precum și paranormalul sau, dimpotrivă, descoperirile științifice, ca și spiritul de aventură (astfel de seriale par să-l inițieze pe copil, într-un registru imaginar, în teritoriul adulților, ceea ce poate explica succesul unor emisiuni la copii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
în a ucide. Violența este răsplătită: rareori sunt reprezentate consecințele negative ale actelor violente, în peste două treimi dintre scenele de violență, răufăcătorii scapă nepedepsiți. Noi cercetări privind violența televizuală După 1990, și alte centre americane de cercetare abordează - dar îndeosebi prin metode calitative - violența televizuală, cum este cazul UCLA (Center for Communication Policy, condus de Jeffrey Cole). Aceste studii procedează la o analiză calitativă a reprezentărilor violenței urmărind aprecierea: 1. contextului violenței TV; 2. nivelului de gratuitate al scenelor violente
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
curentă: contrar a ceea ce se crede îndeobște, după cei doi indicatori de bază (procentajul emisiunilor conținând violență și numărul secvențelor violente pe oră) ponderea violenței este mai scăzută în programele TV nord-americane, comparativ cu cele franceze (oarecum reprezentative pentru Europa), îndeosebi în orele de audiență ridicată. Tabelul 1. Comparație Franța-Canada Franța (%) Canada (%) Canale private Canale publice Rețele private Rețele publice Procentul emisiunilor conținând secvențe violente 68,5 59,2 69,8 34,4 Secvențe violente pe oră 9,3 8,2
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
importante: după 1993, conform evaluărilor bianuale efectuate de G. Gerbner în cadrul Cultural Indicators Project, numărul secvențelor violente pe oră a continuat să scadă în SUA; în Franța (și în alte țări europene sau extraeuropene) conțin mai multă violență programele importate, îndeosebi din SUA, ceea ce și mărește procentajul emisiunilor și secvențelor violente în țările europene. În eșantionul CSA (Franța, 1995), 55% din emisiuni erau de origine americană și conțineau un procentaj de 65% de imagini violente (superior procentajului de 19% dintre emisiunile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
curentă: contrar a ceea ce se crede îndeobște, după cei doi indicatori de bază (procentajul emisiunilor conținând violență și numărul secvențelor violente pe oră), ponderea violenței este mai scăzută în programele TV nord-americane, comparativ cu cele franceze (oarecum reprezentative pentru Europa), îndeosebi în orele de audiență ridicată și cu cele canadiene. În schimb, la cei doi indicatori ponderea scenelor violente este mai mare în programele difuzate în România, comparativ cu SUA, Canada și Franța: Tabelul 8. Violența pe ansamblul canalelor TV SUA
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
impună în scurgerea istorică a generațiilor și a tipologiilor culturale ale identității umane o nouă generație, cea a cărei formare este mediată în principal de televiziune, de „semnele televiziunii” (J. Fiskel,) și mai puțin de „semnele culturii scrise”, ale cărții îndeosebi. Datele anchetelor confirmă acest fenomen istoric inedit: copiii și adolescenții de astăzi au devenit și în România prima generație care fizic și simbolic „crește cu televizorul”. Acesta s-a instalat de mai mult timp ca membru central al familiei (R.
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și se uită efectiv la TV de unii singuri; totodată, discută despre programele TV cu cei din categoria lor de vârstă, cu prietenii și colegii. Controlul școlar asupra consumului TV al telespectatorilor minori este cvasiinexistent. Dacă prezența (fizică) a familiei (îndeosebi a părinților) în timpul televizionării copiilor de 7-10 ani și de 11-14 ani nu poate fi contestată, această prezență rămâne una mai curând pasivă: copiii nu discută cu părinții despre programele TV vizionate, ci cu prietenii sau colegii; în ansamblu, implicarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
mass-media scrise. Așa cum subliniau doi autori americani Missika și Wolton „pentru ca o societate să poată exista membrii săi trebuie să participe la un nucleu comun de simboluri care corespund unor valori, opinii, cunoștințe, experiențe. Mijloacele de comunicare în masă și îndeosebi cel care este astăzi cel mai răspândit, televiziunea, au ca funcție de a reexprima, reinterpreta (sau menține) aceste simboluri comune, de a suscita altele noi răspândindu-le și făcându-le asimilabile de către mase de indivizi ale căror trăsături intelectuale și afective
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Ca sistem informațional și ca mijloc tehnic, televiziunea este o invenție a minții omenești care în sine nu este negativă, dar modul în care ea este folosită, a transformat-o într-o certă sursă de manipulare. Există din ce în ce mai multe victime, îndeosebi printre copii, ale programelor de televiziune care promovează, în pofida reglementărilor ori a monitorizărilor Consiliului Național al Audovizualului, agresivitatea și violența sub toate formele lor. Televiziunea, principalul instrument al mass-media După 1989 și în special după jumătatea anilor ’90, fenomenul televiziunii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
acesteia, preluând reprezentările despre cauze și efecte din canoanele inductive ale lui J.S. Mill. Se pot distinge cinci tipuri de canoane inductive, prezentate în detaliu de Rughiniș (2003). În acest articol voi explica numai unul dintre acestea, metoda concordanței, utilizat îndeosebi în procesul de minimizare: „dacă două sau mai multe cazuri în care se produce fenomenul supus investigației au o singură circumstanță comună, acea unică circumstanță prin care toate cazurile concordă este cauza (sau efectul) fenomenului studiat” (Rughiniș 2003, p. 130
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
o suită de întâmplări decameronești, având în centru un neobișnuit de viril căpitan Ioniță. Licențiozitatea e atenuată prin proiectarea pe un fundal narativ „în stil de hronic”, după modelul lui Al. O. Teodoreanu. Umorismul se valorifică și în biografiile romanțate, îndeosebi în Cetățeana Tallien, precum și în reportaje și note de drum. Un capitol aparte îl formează scrierile dedicate scenei. Disociind între cronica dramatică și critica teatrală, A. optează pentru cea dintâi, preocupat în primul rând să-și informeze cititorul. Sutele de
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
optzeciste, deși, practic, nici una dintre părțile interesate nu face avansuri în direcția afilierii. În sfera teoreticului, A. se declară fascinat de avangarde (în fapt, de neomodernismele postbelice), mai exact de potențialul lor de a deruta cenzura prin experimental, atipic, inclasabil. Îndeosebi insistența scriitorului asupra interferenței dintre proză și „științele optimizării umane” (formulă care îi aparține) deschide o etapă nouă pentru literatura sa. Foarte succint, un tip particular de viziune, care poate fi numită generic operațională, prezentă în mod curent în sfera
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale cazaniei, așa cum poate fi întâlnită la Coresi sau la Varlaam, cu configurația ei stereotipă și substanța abstractă. Firește, A.I. nu improvizează, el urmează regulile omileticii, având în minte pilda oratoriei bizantine (și îndeosebi pe Ioan Hrisostom și pe Theofilact). Cuvântările lui, care conțin pasaje de fină exegeză teologică, nu sunt însă nicidecum o expunere seacă și pedantă. Predica are viață, culoare și, în mișcarea ei, când solemnă și înfiorată de simțăminte sublime, când
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
a inspirat, dar mai ales în stilul lor cuceritor. El nu se urcă la amvon doar pentru a săvârși un ritual. Vrea să instruiască, să educe, să deștepte conștiințele somnolente. Cu indignare, vehemență sau cu mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]