10,960 matches
-
buni ghizi din regiune, pe care-l mai angajasem Într-o altă călătorie. Domnul Qin Zheng era un bărbat atletic, care purta jeanși de firmă, Nike În picioare și un pulover cu inscripția „Harvard“. Prietenii mei au fost surprinși de Înfățișarea lui atât de occidentală - cu excepția accentului chinezesc, ar fi putut fi foarte bine unul dintre ei. Le-a povestit despre locurile pe care le mai puteau Încă vizita la căderea serii. De la geamul autocarului de lux, cu aer condiționat, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
diferitele alei unsuroase din tec care porneau dinspre doc precum picioarele unei insecte. Strigăte de Încântare răsunară pe măsură ce se apropiau de locurile de cazare. Așa mai zic și eu. Seamănă cu niște colibe tiki. —Adorabil! Într-adevăr, bungalow-urile aveau o Înfățișare rustică și fermecătoare. Bennie intră În căsuța lui. Interiorul era din Împletitură de ratan, podelele erau acoperite cu preșuri de cânepă, iar paturile identice joase erau Îmbrăcate În așternuturi albe simple de in și acoperite cu o plasă din voal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din nou liniște. Flăcările focului de tabără le luminau fețele de jos, făcându-le ochii să pară niște găvane negre. Mi se părea că seamănă cu niște fantome, ceea ce e destul de ironic. Mulți Își imaginează că morții au toți aceeași Înfățișare Înspăimântătoare, ceea ce este o prostie. În realitate - căci faptul că am o conștiință Înseamnă că am și o realitate - nu arăt cu nimic diferit de felul În care mă percep eu Însămi. Ce ciudat că Încă nu știu cum am murit, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe scăunele joase. Azi era probabil vreun soi de sărbătoare, de aici ceremonia cu trecerea vasului, orațiile vociferate și psalmodierea ritualică. Wendy s-a dus să-l Întrebe pe Pată Neagră. —Cu ce ocazie? l-a Întrebat. El avea o Înfățișare sumbră. —Ziua morții noastre, domnișoară. La fel ca „ziua morților“ În Mexic, s-a gândit Wendy. — Toată lumea din Myanmar sărbătorește această zi? —Nu, domnișoară. Nu este sărbător. Pregătim pentru moarte. Mâine, poate ziua de după, murim. Credem că va fi curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
adevăr și voi ierta Ierusalimul. 2. Chiar cînd zic: "Viu este Domnul!" ei jură strîmb." 3. "Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i lovești și ei nu simt nimic; îi nimicești, și nu vor să ia învățătură; iau o înfățișare mai tare decît stînca, nu vor să se întoarcă la Tine." 4. "Eu ziceam: Numai cei mici sunt așa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! 5. Mă voi duce deci la cei mari, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Nu se poate altfel“, spune el cu tărie. Pentru că își iubește foarte mult sora și pentru că este capul familiei, ura lui față de aceste crime fără sens nu are limite. Dacă vorbești cu el, simți asta pe pielea ta. În spatele acestei înfățișări bânde, a zâmbetului și a cuvintelor sale calde se ascunde amărăciunea și hotărârea. Oare ce a făcut sora lui serioasă, iubitoare și blândă, care își dorește doar un colțișor fericit în viață, ca să fie nenorocită de asemenea oameni? Până în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cam ciudat. Și domnul Takanori se apropie de vârsta de patruzeci de ani, însă încă are alura unui adolescent. Nu pare să fi îmbătrânit deloc. Probabil e o muncă în care nu reziști dacă nu-ți păstrezi prospețimea - apoi și înfățișarea. Are o voce calmă și blândă. Pe chip îi e întotdeauna întipărit un zâmbet plăcut (normal că nu a zâmbit mereu, însă asta e imaginea cu care rămâi). Când a auzit anunțul din metrou la stația Tsukiji, i-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
totul era în ordine și au dat indicații. M-am urcat în taxi și m-am dus singură la Hatchōbori. Am intrat acolo și un coleg de la birou mi-a zis că nu arătam prea bine. Într-adevăr, aveam o înfățișare ciudată. A mai adăugat: «Da. Și ochii. Pentru că acolo este oprită o salvare, ar fi mai bine să mergi la spital.» Eu nu voiam să mă duc la spital, dar, dacă așa mi s-a spus, m-am urcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gât. De la început (înainte de a intra în sistemul nostru de procesare) i-am dat deoparte pe cei din Hare Krishna sau alte grupuri religioase noi. Dintr-un anume motiv, nu am putut face aceleași lucru cu credincioșii Aum. Prezența lor - înfățișarea, dansul, cântecul - puteau fi eliminate din sistemul nostru de gândire printr-un efort maxim. Apariția lor ne-a zdruncinat. Din punct de vedere psihologic (nu o să fac decât o singură expunere în acest sens, vă rog să fiți răbdători), se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
împarți experiența temporală cu ceilalți. Narațiunea este o poveste - nu logică, nici etică, nici filosofie. Chiar dacă îți dai seama sau nu, este un vis care continuă. La fel de real ca și respirația, este și acest vis neîntrerupt. În poveste ai două înfățișări. Ești în aceleași timp subiectiv și obiectiv. Ești „întregul“ și „partea“. Ești „corpul real“ și „umbra lui“. Ești „scenaristul“ poveștii și, în același timp, ești și „actorul“. Prin intermediul nenumăratelor fațete ale narațiunii noastre putem vindeca orice individ singur care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ești matur, nu evoluezi deloc!» — Ați văzut telenovela și, din cauza personajelor care erau deplorabile, ați fost dezamăgit? Da. Atunci imaginea mea despre adulți s-a năruit complet. Îmbătrânești, capeți experiență și inteligență, însă interiorul nu evoluează defel. Ți se schimbă înfățișarea, dobândești inteligență, iar restul rămâne la fel ca în copilărie. Sunt foarte sceptic în ceea ce privește sentimentul de dragoste. La vârsta de nouăsprezece ani mi-am făcut ordine în gânduri și am ajuns la această concluzie. Dragostea pură pentru cineva și dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am dormit în mașină. Făceam excursii plăcute de la o plajă la alta. Situația asta a ținut două luni. M-am îndrăgostit de natura din Okinawa. Marea din Okinawa este un loc deosebit de interesant. Fiecare porțiune de mare are o altă înfățișare. E complicat. Îmi place să-mi cufund privirile în mare. Mai întâi mi-a plăcut natura, apoi oamenii din Okinawa și, nu în cele din urmă, cultura. În fiecare vară contractam o boală specifică regiunii și, până la urmă, am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să fiu doctor, căci în casa mea nu este nici pîine, nici haină: nu mă puneți căpetenie peste popor." 8. Se clatină Ierusalimul, se prăbușește Iuda, pentru că vorbele și faptele lor sunt îndreptate împotriva Domnului, înfruntînd privirile Lui mărețe. 9. Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor, și, ca Sodomiții, își dau pe față nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci își pregătesc rele! 10. Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
2. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. 3. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite, 4. ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, și va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociților țării, va lovi pămîntul cu toiagul cuvîntului Lui, și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
calea." 13. Iată, Robul Meu va propăși, Se va sui, Se va ridica, Se va înălța foarte sus. 14. După cum pentru mulți a fost o pricină de groază, atît de schimonosită Îi era fața, și atît de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor, 15. tot așa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie, înaintea Lui împărații vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise și vor auzi ce nu mai auziseră. $53
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului? 2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pămînt uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. 3. Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și sângerândă a unei oi masacrate și le dădea drumul slobozi să turbeze și apoi să crape de foame sau sfâșiați de lupi. Nimeni n-a știut bine cum arăta, căci întotdeauna când tâlhărea se deghiza, luând cu ușurință orice înfățișare, chiar și de fătucă tânără sau de bătrân decrepit. Se spune că uneori se făcea chiar nevăzut, purtând la subsuoara stângă un medalion conținând o inimă de liliac, un ochi de găină neagră și un creier de broască râioasă. Umbla
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
toată viața oglinda, ferindu-se din calea ochilor ei hulpavi, ceea ce nu l-a împiedicat să care cu el peste tot o veche oglindă de familie, acoperită în permanență cu o bucată de pânză albă. Destul de repede și-a uitat înfățișarea și chiar a uitat că are vreuna. Acum, când se hotărî să o înfrunte și cuteză să o privească, desluși un bărbat bătrân care îi imita mișcările și gesturile, dar nu mai putea fi sigur că ceea ce vede în oglindă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
arhiva subterană a orașului, izolat de lume. "Acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Acum, ieșit la pensie, se hotărăște să colecționeze obiecte stranii. Diferitele capitole ale povestirii relatează expedițiile lui întru achiziționarea acestor obiecte stranii. Pretext epic foarte lax, întărit numai prin finalul care închide simetric cercul, lăsându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
toate forțele și tensiunile se anulează, el acceptase instinctiv arhiva ca spațiu extrasocial, în care tot sistemul de valori e spulberat și înlocuit, în care etichetele nu au noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii auguste alimentate din "puterea și eternitatea soarelui", la schituri dosite în creierii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
obține permise de trecere prin țările din apus, unii țigani au pretins că sunt creștini din Egipt veniți în pelerinaj (iar mai apoi, când nu au putut să le mai obțină, au falsificat astfel de permise). Acest lucru, asociat cu înfățișarea lor străină, duce la denumirea engleză de “gypsy” și cea spaniolă de “gitano”, de la egiptean. Țiganii au avut mereu o aură misterioasă, încă de la venirea lor în Europa. Odată asociați cu o lume misterioasă, a magiei, ghicitul li se potrivea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu el. E așa de greu de priceput ceva în toate acestea!... Eram amândoi într-un orășel ardelenesc, într-o micuță grădină publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea (înainte de a fi primit răutățile) în care-mi vorbește iarăși amical de noi planuri împreună. Apoi nimic de 20 de zile. A luat, se vede, o hotărâre, în urma rândurilor mele. Care? Asta e întrebarea ce mă frământă. Prima ei înfățișare este de a nu-mi mai scrie nimic. Procedeu crud și nedrept. E nedrept față de prietenia noastră veche, de faptele noastre laolaltă, de imposibilitatea de a întoarce în minte ultimii cinci ani fără să ne întîlnim, la orice moment, unul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu va fi nimeni să ne scape. Ioana se strânsese lângă mine, accepta. Pe mulți din oamenii din port nici nu i-ai observa în altă parte. N-au nici un pitoresc, oricât i-ai întreba, îți răspund incolor, și din înfățișare nu le poți scoate nici o caracteristică. Bulgari sau turci ursuzi, fără imaginație, fără chef. Nici măcar revolte reținute, căci niciodată nu protestează și se poartă la fel cu toată lumea. Așa este Mihali, restauratorul, sau Cadîr, barcagiul, și totuși îi voi ține
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]