5,200 matches
-
argintiu inexplicabil! Dar ce leușteanul meu parolești tu teleleu? Decît să fii monoton mai bine să porți blazon... Decît să fii anost, nene, mai bine să-ți crească pene!... Decît să dai chibritu-n patru mai bine tencuiești palatu’!... Decît să îngheți, dragă lele, mai bine aprinzi surcele! Mai bine zîmbești un pic, mai bine decît nimic! Poate o să și-nțelegi dacă nu le tot alegi nod de papură și linte cine știe și pretinde! Măi da’ mam cam săturat de-atîta analizat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Ptițin, fără suflu și roșu-n obraji, la fel de excitat ca un elev. Slaitov nu-i răspunse. Biletul care îi fusese arătat vorbea de crimă, nu de sinucidere. ă Este mort, domnule? ă Sigur că-i mort, idiotule. Barba mortului era înghețată și avea zăpadă pe căciulă și pe umeri. ă Oare să-l dăm jos? ă Nu! Lasă-l acolo, mă auzi? Să nu-l atingi? Să nu atingi nimic. ă Cine este, domnule? Salitov îi ignoră întrebarea din nou. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
claritate, iar vocea interpretului umplea întreg magazinul. Cămătarul, un individ slab ca scheletul care evident credea că era de prost gust să apară prea prosper sau bine hrănit în fața clienților, aștepta cu capul plecat sfârșitul recitalului, cu un zâmbet forțat înghețat pe trăsăturile sale. Mâinile sale, în mănuși fără degete, se odihneau pe o chitară țigănească cu șapte coarde care era așezată pe tejghea înaintea sa. În sfârșit, monologul se încheie cu: ă Domane Sfinte, ce nu aș face pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ele, vântul era simțit de fiecare ocupant, chiar și de cei adunați în jurul sobelor sau samavoarelor, și chiar și de cei îngropați sub mormane de râze sau ascunși în dulap. Aproape de Podul Kamenei, clădirea dădea înspre Canalul Iecaterniski, care era înghețat acum, dar care funcționa pe timp de vară drept canalizare. Duhoarea, în acele zile fierbinți, intra prin crepătruile din pereți și se răspândea în toată clădirea, amestecânu-se cu mirosurile de mâncare gătită, insinuându-se în viețile rezidenților, căror le invada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
datorie de îndeplinit și mă tem că nu este o datorie plăcută. Realiză acum de unde venea acest sentiment de a fi pe marginea prăpastiei. ă Orașul nu va mai arăta la fel pentru mine, spuse el, în timp ce treceau peste Fontanka înghețată printre două rânduri de mesteceni puși acolo pentru a marca drumul. Dincolo de copaci, niște bărbați încărcau o sanie cu blocuri de gheață tăiată din râu. Porfiri Petrovici nu răspunse. ă Sunteți polițist? întrebă Virginski. ă Sunt investigator. Magistrat investigator. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
știut că sunt căutați de poliție, excelența voastră. Patronul vorbea cu șiretenie măsurată. Dacă aș fi știut, m-aș fi asigurat să le iau numele. După cum stau lucrurile, nu știu numele niciunuia din acești bărbați. Făcu un gest către fețele înghețate de uimire care se uitau la ei din întuneric. Vin, beau, pleacă. Nu mă bag în treburile lor. Poate Keșa vă poate ajuta. Patronul înclină capul permisiv către ospătarul a cărui față fu brusc cuprinsă de panică la perspectiva unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
goliciunea ei vastă înghițind chiar și gratiile din fier negru de afară. Diener-ul deschise geamul interior iar aerul deveni brusc aspru și ostil, o fărâmă din imensa forță destructivă care răvășea orașul. Agită paharul între gratii, umplându-l cu zăpada înghețată de pe pervaz. Mișcările sale, în timp ce închidea fereastra, aveau o grabă nervoasă. Îi amintea lui Porfiri de un gardian închizând celula unui prizonier periculos. Doctorul Pervoiedov atașă un vas receptor mic de gâtul lung al retortei și apoi o așeză în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ploua din ce În ce mai tare, iar vântul bătea cu putere. Părul lor proaspăt coafat atârna acum ud, fără nici o formă, iar hainele le erau Îmbibate de apă. Așteptară aproape o oră, plimbându-se dintr-un colț al intersecției În celălalt, ca să nu Înghețe de frig. Kitty era furioasă. Ba chiar mai mult de-atât. Spumega de furie gândindu-se la capriciile lui Charlie, la felul În care schimba planurile Încontinuu, făcând-o pe prietena ei să-l urmeze ca un cățeluș. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Desert Rose fuseseră furați și nu se mai puteau baza pe ajutorul verișoarei acesteia, unde aveau să doarmă? Fără mașină, fără bani de taxi, cum avea să viziteze orașul? Ultimul lucru din lume la care se aștepta, zburând prin atmosfera Înghețată spre Los Angelesul Însorit, era ca peste câteva ore să Înghețe de frig. 8 Degerând Într-un frigider ambulanttc "8 Degerând Într‑un frigider ambulant" Noaptea, târziu, cei trei aterizară pe aeroportul din Los Angeles și se Întâlniră cu Pedro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajutorul verișoarei acesteia, unde aveau să doarmă? Fără mașină, fără bani de taxi, cum avea să viziteze orașul? Ultimul lucru din lume la care se aștepta, zburând prin atmosfera Înghețată spre Los Angelesul Însorit, era ca peste câteva ore să Înghețe de frig. 8 Degerând Într-un frigider ambulanttc "8 Degerând Într‑un frigider ambulant" Noaptea, târziu, cei trei aterizară pe aeroportul din Los Angeles și se Întâlniră cu Pedro, un spaniol de cincizeci de ani. Zărindu-l de departe, Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aducă, mărturisi. — Omule, cum dracu’ ai ținut ascunsă informația asta atât de importantă până la două noaptea? reacționă Pedro, cu o voce lipsită de voioșia obișnuită. Kitty, deja nerăbdătoare, Îi smulse telefonul din mână. — Spargem rulotele! Nu mai pot aștepta! Am Înghețat. — Spargere? Hmm... zise Charlie, vag Încântat de idee. Pedro Își luă telefonul Înapoi. — Mi se pare o idee foarte bună. O ajut și eu. Charlie tăcu o clipă. — De acord! zise el. Cu o singură condiție. Toată lumea plecă din rulotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Pe la patru dimineața auzi vocea unui bărbat și a unei femei din ce În ce mai aproape de rulotă. Pedro descuie ușa. Desert Rose Îi ură noapte bună și intră, ușor amețită, cu respirația fierbinte duhnind a alcool. — Vino mai aproape, Îi zise Kitty. Am Înghețat, ia-mă În brațe. Desert Rose se urcă În pat lângă Kitty și o Îmbrățișă. — Da’ e frig rău aici! Parcă suntem În Alaska! Credeam că o să mor de frig. Hai să mergem la un hotel. — Bine, dar deja s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Păi... atunci ce-ai făcut? — M-am plimbat pe plajă, prin Malibu, Bel Air, Beverly Hills și Hollywood. M-am distrat de minune! zise Kitty, hotărâtă să dezvăluie cât mai puține informații. A fost mai bine decât dacă aș fi Înghețat În rulotă. — Aseară Charlie a dat drumul la căldură vreo două ore, pentru mine, zise Desert Rose, care tot nu părea să fi Înghițit ce-i spusese Kitty. Haide, cum de nu te-ai culcat cu el? Dacă-ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și m-a Întrebat cum se face că nu suntem Împreună sâmbătă seara dacă mă placi? Matthew se uită la ouă, erau aproape făcute, și zise pe un ton neutru: — Avea dreptate. Nu sunt liber, știi asta. Răspunsul lui o Îngheță. Ce faci când te Îndrăgostești de un bărbat care locuiește În alt oraș, care se Învârte În alte cercuri, care are o prietenă bogată În Europa, se Întâlnește cu sute de femei frumoase, sexy, Împlinite, și care ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de oțel, pe 37 de kilometri de alei. Cu inima, gândurile și stomacul răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii de cosițe plisate de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul Înzăpezit, strălucind ca flăcările pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe sub haina lungă, Kitty purta o fustă scurtă portocalie, care se asorta perfect cu culoarea porților. Când se opri din fotografiat, continuară să se plimbe, dar cuvintele veneau greu. El era acolo, cu ea, dar Între ei se afla Atlanticul Înghețat și multe alte mistere pe care Kitty nu le pricepea. Se simțea prea intimidată ca să-l Întrebe ceva, dar abia aștepta să afle totul. El părea preocupat de ceva, se pierduse printre gândurile lui. — Ce s-a Întâmplat În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care a lipsit de la întâlnire, un copil care se lăsa așteptat, o slujbă care ne-a fost refuzată, ne putem imagina cât a suferit acest creator în timp ce aștepta rezultatul celei de-a patra tentative, sudorile care probabil n-au fost înghețate numai din pricina apropierii de cuptor, unghiile roase până la carne, fiecare minut care trecea îi lua zece ani de viață, pentru prima oară în istoria diverselor creații ale lumii-univers însuși creatorul a cunoscut chinurile care ne așteaptă în viața eternă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă. Îmbrăcat cu două perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. În lipsa mea, aerul redevenea ca de peșteră încât seara îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am nevoie de cineva care să cioplească pietre funerare în stâncile de marmură. Îți ofer o șansă absolut unică pentru un artist mediocru. Poți să ajungi celebru fără nici un pic de talent. Nu vii?” Apoi strălucirea ironică a ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să râdă. Lung, în cascadă, înfricoșător. M-am trezit speriat și n-am mai putut să readorm. Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umblând veșnic cu un basc pe cap, avea o slăbiciune pentru câini care inspira teamă și respect. Râdeam când întindea mâna vreunui câine și spunea „Dă laba”, iar acesta se executa docil, dar dacă ne auzea și întorcea capul ne îngheța râsul pe buze. Ne fâstâceam imediat și plecam de-acolo sau îi zâmbeam, prietenește, ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate și fiindcă am citit într-o carte că vidanjorii seamănă cu zeii. Siminel suferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
primul meu contact cu jungla. Uneori totul amuțea în jur; apoi sufla vântul și bălăriile se umpleau de zgomote suspecte, pe care nu le luam însă în seamă; mergeam cu capul în pământ ca să mă feresc de șerpi. Deodată, am înghețat. Undeva în fața mea lătrase scurt, furios, un câine. Mi s-a făcut frică. Și din nou s-a așternut liniștea. Mă îndepărtasem destul de mult de azil, nu mai auzeam valurile mării. Doar sunetul sec al ierburilor uscate îmi răspundea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mod normal ar fi trebuit să mă observe. Alt val a izbit barca din nou. Și din nou m-am prins cu disperare de marginea ei ca să nu mă răstorn. „Ajutor! Ajutor!” am început să răcnesc, dar strigătul mi-a înghețat pe buze. Tocmai atunci șalupa trecea prin dreptul meu și l-am văzut în cabină pe Mopsul rânjind. Nu mai era nici o îndoială, mă văzuseră, dar în loc să mă salveze, vroiau să mă omoare. Șalupa se îndepărta, apoi revenea, tăind apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După un timp, cei patru ochi fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
al meu. Am rămas și eu pe nisip și îmi clănțăneau dinții de frig. Abia spre dimineață am ațipit. M-a trezit soarele dogoritor; am observat atunci că necunoscutul îmi șterpelise sacul de dormit și dispăruse. De-acum trebuia să îngheț în fiecare noapte. Din fericire, mi-am adus aminte de doi tuaregi pe care-i văzusem în marginea unei localități unde se turna un film. Erau îmbrăcați în tunici albastre și priveau agitația echipei de filmare zâmbind. Când s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un artist și că, la urma urmei, cimitirul era opera mea, o cream în funcție de momentele mele de inspirație. M-a ascultat fără să mă întrerupă. La sfârșit, m-a măsurat lung, în vreme ce mâinile așezate pe masă îi tremurau ușor. Eu înghețasem. Niciodată nu avusesem o asemenea îndrăzneală. — Hai să facem o partidă, zise el stăpânindu-și emoția și furia, întinzând spre mine pachetul de cărți. Dacă vei câștiga, renunț la orice pretenție în legătură cu cimitirul. Dacă vrei, las și un testament în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]