3,317 matches
-
de interpretare care s-a comis fără excepții, cu privire la idealul lui Eminescu despre femeia iubită. Maiorescu a susținut: "Ca și Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită de cît copia imperfectă a unui prototip nerealizabil (s.n.). Îl iubea întîmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămînea, și el cu melancolie impersonală își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei"223. Const. Dobrogeanu-Gherea credea că femeia ideală, pentru Eminescu, trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și imprimatelor, iar suma de 6.200 lei, sub numele de cheltuieli ordinare, s-au repartizat astfel: 1.200 lei a se plăti ajutor poetului Eminescu, 3.000 lei pentru incendiații din Botoșani, iar 2.000 lei pentru diferite cheltuieli întîmplătoare, deoarece suma de 1.800 lei este epuizată. Apoi, ca să iasă tot cum a vrut Casian Leca, iar nu cum a votat Consiliul județean, el a menționat în raportul către ministru: "N-au ajuns suma de 1.500 lei, alocată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
conștiinței de sine, a capacității de selectare a mobilurilor în conformitate cu exigențele sociale, și de adaptare a acestor exigențe la specificul propriilor aspirații și idealuri). N. Weiner admite chiar o capacitate de superreglare, atunci când vorbește de „reglarea cibernetică” care se opune „întâmplătorului” și „dezorganizării”. În această viziune nouă, cibernetică, autoreglarea nu semnifică numai restabilirea unui nivel de echilibru pierdut, ci și tendința dobândirii unui nivel de echilibru superior. „Dezorganizarea” devine, în perspectivă, premisa unei organizări superioare sau a unei reorganizări, iar ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai bine schizofren/ decât singur cuc // deci eu/ cel întârziat/ campionul amânărilor/ un soi de anguis fragilis/ o grămăjoară de fum/ și-un pumn de-mpotrivire". Asocierea cu înșelător fragila năpârcă (anguis fragilis), posesoarea unui venin ucigător, nu este deloc întâmplătoare. Vulnerabilitatea acestui poet ce pare a-și juca, abil, propria marginalitate, se întoarce, mai ales când e vorba să sancționeze impostura celor postați "la centru" (nu numai social, ci și literar vorbind), în energie pernicioasă. Referințe critice (selectiv): Ovidiu Nimigean
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
obsesie a ambivalenței, grefată la rândul ei pe certitudinea Bivalenței universale: alfa omega, animus anima, real ireal ș.a. ("În caleidoscop,/ două cioburi diferit colorate:/ Eva și Adam// Rotind cilindrul cu oglinzi/ imaginile lor multiplicate/ trec dincolo de planul real/ Nu e întâmplătoare linia de hotar/ ambiguă, fragilă/ între realitate și ireal// Doar o rotire și nu știi visul/ de unde a început, unde se termină/ Imagini onirice izbucnesc/ în simetrii spațiale/ precum formule secrete în rețele de diamant"). Subsecventă acestei bivalențe genuine, atrage
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pierderea iubirii, a prietenilor, a cuvintelor ce parcă au început să se emancipeze și, mai ales, a posibilităților de-a mai putea opta pentru o altă traiectorie existențială: "Al dracului am fost, cu patimă în toate/ viața mea a curs întâmplătoare / atâtea drumuri am avut în față/ dar am ales mereu câte-o cărare". Referințe critice (selectiv): Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Mircea Iorgulescu, Scriitori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și oase/ neliniștite/ întrebătoare/ formă fierbinte/ călătoare prin sahara/ maternității / văd viața/ în luneta antropofagă// zi incertă/ în care bobii nu-ți sunt hotărâți/ zi bolnavă/ de cumpănă/ măruntă ca viața// în centrul suferinței/ echilibrul/ cuielor din palmă" (Scintilații). Deloc întâmplătoare, din această perspectivă, este revenirea din ce în ce mai frecventă în discursul poetic a metaforei-simbol a cumpenei, cu echivalentele ei semantice cunoscute chiar și ultimele volume ale scriitorului poartă titluri emblematice: Între două nopți, Cumpăna sau Poeme în balans. Pare greu de crezut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fetișizantă la un cotidian imund, când refugiul în utopia culturii; când visceralitatea ființei, când apologia ficțiunii; când disprețul față de tentația tehnicismului arid, când joaca textuală și metatextuală. Undeva, se poate găsi și o explicație pentru această pendulare (voită, lucidă, nu întâmplătoare): Dacă textul este mai fascinant decât realitatea, prefer textul. Dacă realitatea este mai încărcată de vitalitate decât textul, atunci prefer realitatea. Acestea sunt rădăcinile a ceea ce numesc plăcerea textului și etica vieții, morala ei". Totuși, în textele propriu-zis poetice din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să joace deopotrivă rolul de model si de ghid: sînt cele deja citate ale lui Gaston Bachelard și Claude Lévi-Strauss. Menționarea acestor scrieri, apropierea de ele încă din primele pagini ale acestui volum nu sînt, în cazul de față, deloc întîmplătoare. Deși au fost citite la date diferite, și pot să apară deja cam învechite, amîndouă se află la originea acestei cărți. Ele au dat primul impuls, au trezit o nouă curiozitate, au incitat la un nou tip de cercetare. Pentru
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nevoie, această "căutare a unei Biserici" ceea ce, într-adevăr constituie unul din evenimentele majore ale istoriei intelectuale și morale a secolului trecut (să ne gîndim la Saint-Simon, la Auguste Comte) și prezența obsedantă a temei Complotului alăturarea nu este nici întîmplătoare, nici gratuită. Lăsînd la o parte tema secretului, în ambele cazuri apare imaginea unei Organizații ierarhizate, ritualizate, ce supune unei discipline unice pe toți cei pe care îi adună, solidarizîndu-i în urmărirea aceluiași scop, permițîndu-le să se recunoască în jurul acelorași
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
generale și traducîndu-se prin funcționarea normală a unui guvern reprezentativ. Experiența a arătat de multe ori că în Franța născută din Revoluție această altă legitimitate a fost întotdeauna expusă accidentelor istoriei. E foarte clar că o asemenea coincidență nu e întîmplătoare, că mai ales în perioadele unei legitimități intermitente, în momentele de dezechilibru, de incertitudine sau de confruntări se fac auzite apelurile cele mai vehemente la intervenția salvatorului. Fiind trecere de la o stare sigură la una a tulburărilor sau spaimelor, de la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Intr-o situație de vid cultural, de ruptură de mediu, simptomele nevrotice au atins exasperarea, pentru a se manifesta apoi în toată amploarea lor... În măsura în care produsul de eliberare și de amplificare a delirului este asimilabil contextului mitic, referința nu e întîmplătoare. Nu există o diferență de natură, ci numai de nuanță, între o exprimare mitică apreciată ca sănătoasă și una considerată a fi patologică. Într-o societate cu structuri ierarhice bine întocmite, reglată de schimburi armonioase, aflate sub semnul solidarității și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cele mai primitive". (P. Valéry, Cahiers, "Ego scriptor", Oeuvres, Pléiade, volumul 1, p. 304) "O descriere se compune din fraze care pot fi, în general, intervertite: eu pot descrie această cameră printr-o serie de propoziții a căror ordine este întîmplătoare. Privirea se plimbă în voia ei". (P. Valéry, "Réflexion sur le paysage [...]", id., volumul 2, p. 1219) "[...] Orice descriere se reduce la enumerarea părților sau aspectelor unui lucru aflat la vedere, și acest inventar poate fi făcut într-o ordine
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
textului. Este, cel puțin, partea esențială a ceea ce am vrut să punem în valoare pentru a depăși limitele incontestabile ale observațiilor făcute de P. Valéry (citate la începutul celei de-a doua părți), despre arbitrariul descrierii și ordinea sa "aproape întîmplătoare". Enumerarea și inventarul nu mai sînt, în cadrul descrierii, supuse liberului arbitru, ci orientate argumentativ. Elementele selecționate sînt ordonate, ierarhizate pentru a forma sensul în text și/sau situație. Descrierea impune, din punct de vedere al "artei în proză" despre care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
înclinațiile oamenilor. Se cuvine să fie reținut faptul că tipurile de personalitate stabilite de Ed. Spranger în Lebensformen corespund celor șase feluri de interese propuse de Herbart în Prelegeri pedagogice (teoretic, empiric, estetic, simpatetic, politic, religios). Această coincidență nu este întîmplătoare; ea pune cred în evidență un anumit specific al pedagogiei germane, și anume, năzuința spre valori caracterizate prin diversitate și perenitate. În sfîrșit, întîlnim la Spranger un punct de vedere acceptat de mai mulți teoreticieni ai educației din acea vreme
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ce se educă, dînd o nouă direcție dezvoltării sale. O. F. Bollnow, care a dezvoltat această teorie, ține să ne asigure că "întîlnirea" nu ipoate fi planificată, nu poate fi pregătită în mod special de profesori; ea are un caracter întîmplător, și numai un număr restrîns de elevi sînt cuprinși de "raza fulgerului" său (23, pp. 111-128). Deși teoreticienii existențialiști nu explicitează relația "întîlnire" "trezire", se poate aprecia că "întîlnirea" este o formă de "trezire", ea dezvăluind noi potențe, spre a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de lipsa anumitor parametri cu ajutorul cărora copiii ar putea efectua comparația (înălțimea, forma, volumul). În consecință, adultul trebuie să-l învețe pe copil să-și organizeze activitatea corespunzător funcției sociale a lucrurilor; interacțiunea copilului cu lucrurile să fie dirijată, nu întîmplătoare; dezvoltarea este condiționată de metodele de învățare. Completînd și precizînd afirmația lui Vîgotski, potrivit căreia instruirea "duce după sine dezvoltarea", Galperin considera instrucția condiție sine qua non a dezvoltării, dar nu cauza ei. Cauza o constituie procesul de învățare, adică
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
opinia lui B. F. Skinner "simplă și directă": "A instrui nu este, într-adevăr, nimic altceva decît organizarea condițiilor de întărire în care vor învăța elevii" (16, p. 63). Unei învățări spontane, proprie oricărui mediu social, cu rezultate nesigure și întîmplătoare, psihologul american îi opune instrucția ca organizare a condițiilor învățării, menită să ușureze și să accelereze apariția comportamentului dorit. Condițiile unei astfel de învățări le asigură instruirea programată, al cărui început se consideră a fi marcat de apariția articolului The
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
plus, acești fizicieni clasici încearcă să ignore întreaga microfizică modernă care, pentru ei, trebuie că apare ca irațională. Ei nu au apreciat deloc faptul că, în concepțiile biologiei, într-un mod cu certitudine exagerat, s-a pus accentul pe mutațiile întîmplătoare în teoriile evoluției. Ei se simt invadați de hazard. Aveau o concepție deterministă despre lume. Hazardul ar fi o iluzie datorată ignoranței noastre. Acum li se spune că există indeterminare, că există întîmplare. Și atunci, simt nevoia unei citadele în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
KGB-ului. Mai tîrziu, după înălțarea zidului (1961-1962), în 1964, am revenit la Berlin împreună cu J.; de data aceasta am văzut înălțîndu-se în jurul fostei Stalin Allee noua cetate prusaco-sovietică, închisă, străjuită de ziduri. Am petrecut aici o zi de întîlniri întîmplătoare și o noapte alături de un tînăr cuplu de necunoscuți, care, după ce am băut ceva împreună și au căpătat încredere, și-au mărturisit deschis deznădejdea. Am putut astfel să urmăresc, să trăiesc dublul proces prin care orașul rupt în două s-
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
unifică un continent fărîmițat în state care poartă războaie aproape neîntrerupte unele împotriva celorlalte. Europa războaielor Aceste războaie destabilizatoare, aleatorii, incerte izbucnesc din motive cum nu se poate mai diverse, sînt declanșate de o moarte neașteptată sau de o succesiune întîmplătoare. Carol Quintul, de pildă, moștenise atît tronul Spaniei, cît și pe cel al Habsburgilor. Testamentul lui Carol al II-lea a declanșat războiul pentru succesiune din Spania (1701), care a fost urmat de războiul pentru succesiune din Polonia (1733), iar
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
istoriei, dar și când e vorba de segmentul ultim, încă nedefinit al "revoluției române.". Voind să arate că această revoluție nu era un "fenomen neregulat, efemer, fără trecut și fără viitor", Bălcescu îi descoperea cauze mult mai adânci decât "voința întâmplătoare a unei minorități sau mișcarea generală europeană". Regăsim aici un îndemn oportun și pentru clipa de față, căci el obligă la o lectură atentă a faptelor, una care să fie luminată, după expresia istoricului însuși, de o "filosofie" a devenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
apariții în texte cât mai variate. Evident că deschiderea față de împrumut trebuie corelată cu criteriul bogăției de inventar a clasei sau a subclasei. In operația de evaluare, formațiile substantivale/verbale/adjectivale efemere sau marginale (efemere, în sensul că sunt creații întâmplătoare, fără mari șanse de a rămâne în limbă, iar marginale, pentru că apar în tipuri de texte precum reviste de modă, reviste cu profil culinar etc.), prin caracteristica lor de a fi foarte recente, nesupuse încă unui tipar inerent de flexiune
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
procesului de învățământ, fundamentat pe unitatea principiilor de învățământ, a particularităților și a posibilităților reale de învățare ale elevilor din clasa cu care se lucrează. Analiza sistematică a tuturor acestor elemente ne conduce la alegerea conștientă, științific fundamentată (și nu întâmplătoare) a celei mai bune variante de structură a procesului de învățământ în raport cu condițiile concrete date. În astfel de abordări cadrele didactice aleg cea mai bună variantă a planului de lecție, care va asigura eficiență maximă, în condițiile concrete date, a
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3016]
-
nu, sunt călăuziți exclusiv numai de micile lor pasiuni, de superstițiile lor, de obiceiurile, de tradițiile și teoriile lor sentimentale; ei sunt sclavii diviziunilor partidelor care se opun înțelegerii celei mai cuminți. Orice hotărâre a mulțimii depinde de o majoritate întâmplătoare sau, cel puțin, superficială; în recunoașterea sa față de secretele politice, mulțimea ia hotărâri absurde; un fel de anarhie nimicește conducerea. Politica nu are nimic cu morala. Guvernul care se lasă condus de morală nu este politic și în consecință puterea
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]