KorAP: Find »[drukola/base=întuneca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...186 >

4,649 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Îl trimisese să cerceteze la fabrica de faianță și la reședința familiei Le Bihan? Obiceiul de a fi mereu singur? Ricană, fără să se lase dus de nas. Încă de la Început, acumulase prostie după prostie. Faptul că se Îndrăgostise Îi Întunecase judecata și-l făcuse să-și piardă concentrarea. Iar acum avea să plătească prețul cel mare. Un val mai puternic decît celelalte se opri la un metru de el. Cu chipul abia un pic mai ridicat față de plajă, văzu atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
rîs al lui PM ricoșă În copacii din parc. Se opri brusc văzînd mutra Îmbufnată a lui Armelle. - Stați un pic... Vorbiți serios? Dar asta ar Însemna... că sînt fratele unui ucigaș? - Și poate complicele lui, zise Lucas. Pierre-Marie se Întunecă. - Hai, spuse el apucînd-o pe Armelle de cot, tata detestă să ia cina tîrziu. - Ce v-a făgăduit Ryan ca să-l ajutați? Întrebă Fersen. Jumătate din lingourile rămase? - Care lingouri? Și dumneata Îți pierzi capul? exclamă Armelle, depășită de evenimente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
en, declară ea fără ocolișuri. Iar eu... - SÎnt În stare să-mi port de grijă, dacă la asta te gîndești. - Iar eu vreau s-o iei cu tine pe Marie, continuă ea, fără să dea atenție Întreruperii. Privirea albastră se Întunecă. - N-am nici o șansă ca ea să accepte. Jeanne oftă În sinea ei. Dumnezeule mare, ce ființe ciudate sînt bărbații! Gata să se Înfrunte cu oceanele, dar dezarmați cu ușurință de o femeie! - Sora ta organizează În seara asta o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se sculă ca un automat și ieși, pășind cu dezgust peste dîrele de sînge. Pe punte era și mai cumplit, sîngele păta bastingajul, iar pe jos, În mijlocul unei băltoace Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite asupra lui Îl orbiră. - Poliția! MÎinile sus! Nu mișca! PM, complet rătăcit, se execută. Aceeași expresie de rătăcire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

A fluturat foaia cu Încântare. — E tare, e puternic, e foarte rasat. Ai talent. Cam facil uneori, mi-a plăcut mai puțin subtitlul: Nu te naști rasist, ci devii. Ocolișurile, aluziile sunt Întotdeauna puțin cam... Hmm... Chipul i s-a Întunecat, dar a făcut din nou o piruetă cu țigaretul, a surâs din nou. Un adevărat măscărici - simpatic foc!. Fără prea multe influențe, În plus, nimic apăsător. De pildă, nu ești antisemit! A scos o altă pagină: „Doar evreii nu cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
genetic, cu o producție de lapte mai bună și calități nutriționale superioare. A schimbat lumea. Eu n-am făcut nimic, n-am creat nimic; nu i-am adus lumii absolut nimic. Dar nici n-ai făcut rău... Chipul Christianei se Întunecă, Își termină rapid Înghețata. În iulie 1976, petrecuse cincisprezece zile la proprietatea lui di Meola, pe coatele muntelui Ventoux, acolo unde, cu un an Înainte, Bruno venise cu Annabelle și cu Michel. Când Îi povestise lui Bruno despre acea vară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
voce joasă. Într-adevăr, jucăria emise o scurtă frază muzicală veselă. — Sunteți de acord cu Înhumarea, domnule Clément? Întrebă funcționarul apăsând puțin cuvintele. Bruno sări ca ars. — Nici vorbă! Mama dorea să fie incinerată, era capital pentru ea! Funcționarul se Întunecă. Comuna Saorge nu avea dotări pentru incinerare; trebuia un material foarte specializat, iar având În vedere solicitările, nu se justifica o investiție. Nu, serios, părea dificil. — E ultima dorință a mamei mele..., făcu Bruno solemn. În tăcerea care se lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Îmi primesc regulat porția de litiu. Bruno surâse cu un aer complice. — Nu mă Întorc direct la clinică, mai am o noapte la dispoziție. O să mă duc la un bar cu târfe, sunt peste tot, la Nisa. Se Încruntă, se Întunecă. — De când iau litiu, nu mi se mai scoală deloc, dar nu-i nimic, mie Îmi place și așa. Michel Încuviință absent, urcă În vagon: Își rezervase o cușetă. PARTEA A TREIA NEMĂRGINITUL EMOȚIONAL 1 Revenit la Paris, găsi o scrisoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

mai privesc preț de câteva clipe, după care scot un șervețel demachiant și-mi șterg pudra până când am iar fața albă, cu umbre cenușii. Înapoi la normalitate. Fata de la raionul de farduri a pomenit de mai multe ori de cearcănele întunecate de sub ochii mei. Ideea e că dacă n-aș avea cearcăne, probabil că aș fi concediată. Port un taior negru, ca întotdeauna. Când am împlinit douăzeci și unu de ani, am primit de la mama cinci taioare negre, și de atunci nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Iris o gonește. Am avut dificultăți financiare. Eu nu mă simțeam bine. Dacă nu era Nathaniel, cred că pierdeam pub-urile. Dar el a avut grijă să repună lucrurile pe linia de plutire. În memoria tatălui său. Ochii i se întunecă o clipă și o văd cum se luptă cu emoția, cu furculița în aer. Nu știi niciodată cum o să iasă lucrurile, indiferent cât de tare te chinui să-ți faci planuri. Dar știi deja asta. Întotdeauna am crezut că viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

în sfârșit ceva. Să mișcăm ceva. Orice, numai să mișcăm ceva. BĂRBATUL CU BASTON: E prea târziu ca să mai facem ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Crezi c-a mierlit-o? BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu. Tot ce știu e că se întunecă. Uite cum se întunecă. Nu putem face nimic când se întunecă. BĂRBATUL CU PALĂRIE: Unde vezi că se întunecă? BĂRBATUL CU BASTON: Peste tot se întunecă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mai e un ceas până când se întunecă. BĂRBATUL CU BASTON: Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mișcăm ceva. Orice, numai să mișcăm ceva. BĂRBATUL CU BASTON: E prea târziu ca să mai facem ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Crezi c-a mierlit-o? BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu. Tot ce știu e că se întunecă. Uite cum se întunecă. Nu putem face nimic când se întunecă. BĂRBATUL CU PALĂRIE: Unde vezi că se întunecă? BĂRBATUL CU BASTON: Peste tot se întunecă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mai e un ceas până când se întunecă. BĂRBATUL CU BASTON: Cum să fie un ceas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU BASTON: E prea târziu ca să mai facem ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Crezi c-a mierlit-o? BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu. Tot ce știu e că se întunecă. Uite cum se întunecă. Nu putem face nimic când se întunecă. BĂRBATUL CU PALĂRIE: Unde vezi că se întunecă? BĂRBATUL CU BASTON: Peste tot se întunecă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mai e un ceas până când se întunecă. BĂRBATUL CU BASTON: Cum să fie un ceas până când se întunecă? E aproape întuneric. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
facem ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Crezi c-a mierlit-o? BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu. Tot ce știu e că se întunecă. Uite cum se întunecă. Nu putem face nimic când se întunecă. BĂRBATUL CU PALĂRIE: Unde vezi că se întunecă? BĂRBATUL CU BASTON: Peste tot se întunecă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mai e un ceas până când se întunecă. BĂRBATUL CU BASTON: Cum să fie un ceas până când se întunecă? E aproape întuneric. Și apoi s-ar putea să fie deja mort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a mierlit-o? BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu. Tot ce știu e că se întunecă. Uite cum se întunecă. Nu putem face nimic când se întunecă. BĂRBATUL CU PALĂRIE: Unde vezi că se întunecă? BĂRBATUL CU BASTON: Peste tot se întunecă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mai e un ceas până când se întunecă. BĂRBATUL CU BASTON: Cum să fie un ceas până când se întunecă? E aproape întuneric. Și apoi s-ar putea să fie deja mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Înainte spuneai că ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
știu e că se întunecă. Uite cum se întunecă. Nu putem face nimic când se întunecă. BĂRBATUL CU PALĂRIE: Unde vezi că se întunecă? BĂRBATUL CU BASTON: Peste tot se întunecă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mai e un ceas până când se întunecă. BĂRBATUL CU BASTON: Cum să fie un ceas până când se întunecă? E aproape întuneric. Și apoi s-ar putea să fie deja mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Înainte spuneai că ne simte. BĂRBATUL CU BASTON: Pentru că era viu. Iar acum dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
face nimic când se întunecă. BĂRBATUL CU PALĂRIE: Unde vezi că se întunecă? BĂRBATUL CU BASTON: Peste tot se întunecă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mai e un ceas până când se întunecă. BĂRBATUL CU BASTON: Cum să fie un ceas până când se întunecă? E aproape întuneric. Și apoi s-ar putea să fie deja mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Înainte spuneai că ne simte. BĂRBATUL CU BASTON: Pentru că era viu. Iar acum dacă nu clepfăie s-ar putea să fie mort. E clar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cei doi. Pauză lungă.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se șterge îndelung de sudoare.): Doamne, parcă am înnebunit... BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bastonul.): Eu zic s-o ștergem de aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul): Păcat... Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mda... S-ar putea să plouă. BĂRBATUL CU BASTON: Nu e zi să nu se termine fără ploaie... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-i rău dacă plouă. Cel puțin n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Asta-i nemaipomenit. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Tipii sunt absolut fierți. BĂRBATUL CU BASTON: Normal. Vezi că iar am coborât bidonul. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu-l văd. BĂRBATUL CU BASTON (Furios, schimbă fântâna.): Da’ termină cu palavrele că se-ntunecă. N-au decât să stea ei la taifas dacă vor. D-aia nu vine la ei, pentru că stau la taifas și țin fântâna vraiște. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
simți nimic? Nu simți niciodată nimic? GARDIANUL (Scuturându-se din starea de prostație.): Nu. ARTUR: De ce nu? GARDIANUL: Auziți? (Bate ceasul municipal.): Suntem deja în întârziere. ARTUR: Ce păcat! A fost un vis frumos... GARDIANUL: Nu vă mai gândiți. Iluziile întunecă mintea. ARTUR (Îmbrățișează un altar.): Dar măcar un preot... Un preot am dreptul să chem... GARDIANUL (Îi arată spre praful pe care l-a luat pe mâini de pe altar.): Vedeți? Vedeți ce pățiți dacă vă atingeți de cele sfinte? (Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să mă plimb desculț pe caldarâmul ud... Era atât de subțire caldarâmul și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e milă să o umpli... ARTUR: Și când stăteam în casă și se întuneca... Aveam impresia că aud un scrâșnet și că tavanul s-a izbit de podea. Chiar și azi uneori... GARDIANUL: Azi? Azi cu ce să le mai umpli? Cu ce? ARTUR: Sunt atât de misterioase, atât de ascunse aceste întâmplări... Imagini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lui ARTUR.): Nimic! ARTUR: Nimic... GARDIANUL: Cum nimic? CĂLĂUL: Să te duci dracului și să ne lași în pace! ARTUR: Să te duci dracului și să ne lași în pace... CĂLĂUL: E bine? ARTUR: E bine... GARDIANUL (Prăbușit.): V-a întunecat mintea! V-a ucis deja! CĂLĂUL: Și ce dacă? Mă plictisești. ARTUR: Și ce dacă... Mă plictisești... CĂLĂUL: Mai bine du-te! ARTUR: Mai bine du-te... GARDIANUL (Zgâlțâindu-l pe ARTUR.): Nu vă lăsați păcălit! Priviți-mă în ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu știu. Uite că se poate. (Melodia, ajunsă la limita de sus a intensității, începe să scadă.) (Cei doi se întind cu fața în sus, cu capetele cât mai apropiate de groapă și ascultă melodia care se stinge.) GRUBI: Se întunecă. BRUNO: Tu ce zici, ce-o să zică Pendefunda? Lumina scade de tot, pe măsură ce melodia scade; se sting în același timp.) (Un alt moment al acțiunii; lumină puternică, sugerând o dimineață; cei doi sunt aplecați asupra gropii lucrând ca la început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
alt moment al acțiunii; lumină puternică, sugerând o dimineață; cei doi sunt aplecați asupra gropii lucrând ca la început.) BRUNO: Pfff... Nu cred să mai iasă. GRUBI (Tenace.): Taci! Trebuie să iasă. (Pauză; lucru intens; clinchetul ustensilelor.) BRUNO: S-a-ntunecat... S-a-ncurcat... Asta nu-și mai revine... S-a gâtuit aseară, pe-ntuneric... GRUBI: Trage! BRUNO (Gâfâind.): Nu pot. S-a-ncurcat. Tu nu vezi c-a tăcut de tot? GRUBI: Trage! Trage de încheietură, fir-ar să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
E-te-te! Vor să le dea drumul. AL DOILEA BĂRBAT: Cum? PRIMUL BĂRBAT: Vor să dea drumul la bestii. AL DOILEA BĂRBAT: Să fugim. PRIMUL BĂRBAT: Ce rost are? Mai bine stăm până la capăt. AL DOILEA BĂRBAT: O să se-ntunece. Ăștia nu mai ies d-acolo. PRIMUL BĂRBAT: Ha-ha! Ce-o să mai fie! O să se umple orașul de bestii. Or să se-nmulțească de tot. AL DOILEA BĂRBAT (Reacționând la jetul de fum și aburi.): Uah! A-nceput! PRIMUL BĂRBAT

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]