5,591 matches
-
revedea acum așa cum îi apăruse - neîmblânzită și plină de hotărâre - în momentele cele mai zbuciumate ale acelei nopți cumplite, dar și cum o văzuse după aceea în curte, în momentul când părăsea villa împreună cu prizonierul: pierdută și demoralizată, cu ochii învăluiți în lacrimi. în clipa aceea, descoperind-o atât de fragilă și de pierdută, simțise pentru ea o adevărată durere, o pornire sinceră de simpatie, și îi apăruse mai puțin îndepărtată, mai puțin intangibilă. Mânat de un impuls ce trecea dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le țină bine în mână. Rutilius salută scurt santinelele și, deschizând drumul lui Sebastianus și tovarășilor săi, o apucă pe o scară de cărămidă, la capătul căreia trebui doar să o ia la dreapta și să străbată un coridor încă învăluit în penumbră; în final, se găsiră în fața intrării de la apartamentul episcopului. Vestibulul avea formă pătrată și nu era prea mare. Pereții păreau tencuiți de curând, iar în capăt, o frescă înfățișându-l pe Cristos în haine de bun păstor îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui bagaud apucă însemnul și îl purtă înainte. Turingienii se risipeau, legiunea bagauzilor învinsese. 28 Cu excepția câtorva pauze de scurtă durată, huruitul bătăliei continuă să răsune până în primele ore ale după-amiezii. Foarte curând, un nor de praf se ridicase și învăluia cele două mase de oameni ce luptau pe viață și pe moarte; și nu trecu mult până ce bucata de câmpie care îl despărțea pe Balamber de frontul unde se dădea lupta fu populată de cai fără călăreți și de răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o îndura în calitatea sa de comandant al unei legiuni de zdrențăroși și ambiția de a demonstra că puteau face lucruri incredibile, conducându-i la victorie. Și chiar fusese o victorie, dar care, cu siguranță, nu era menită să fie învăluită în aureola gloriei, căci despre acel triumf al dezmoșteniților Galiilor istoricii și cântăreții veacurilor viitoare nu aveau să scoată în mod sigur nici o vorbă. Ajuns printre corturile sărăcăcioase ale bagauzilor, constată, cu surprindere și cu dezamăgire, că mulți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puțin mai mult decât o tresărire de curiozitate - unde dracu' dispăruse Nickson? Cu pălăria în mână, stătea în picioare, în marele hol de la intrare, așteptând ca valetul să reacționeze prin prezență la sunetul ușii deschise. Dar nu veni nimeni. Tăcerea învăluia marea casă. Apăsă niște butoane, dar nu răspunse nimeni. Craig își aruncă pălăria pe un scaun din hol, privi în salonul pustiu și apoi se îndreptă hotărât spre bucătărie. - Sybil, vreau... începu el iritat. Se opri. Reverberațiile vocii lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spre misterioasa lui ibovnică, Felicia, sechestrată în palatul păzit de doi negri. Fast oriental, descris cu desfătare verbală, ca la Mateiu Caragiale. Amintirile lui Filip se întrepătrund cu visele lui Carol. în visul acestuia din urmă, sfârșitul e tragic și învăluit în mister. în palat este descoperit cadavrul torturat al armatorului. Și nu mai știm dacă venea acolo să se împerecheze cu frumoasa Felicia, sau să se lase, sado-masochist, torturat de cei doi paji negri. Întrepătrunderea aceasta dintre Carol și Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Nu-ți mai erau de ajuns glasul și privirile ei. Tu-i iubeai, fără să știi, și ceea ce era inferior în ea și ascundea bietul ei corp supus legilor ofensatoare ale materiei. Simțeai o sincopă în inimă când mersul îi învăluia haina pe picioare. Și când într-o zi a izbucnit năprasnic o furtună, care i-a învălmășit rochia și i-a scos la iveală pentru o clipă ciorapii negri și o margine de dantelă, ai început să visezi la ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înăbușite: - Lasă-mă singură acuma... te rog... La o mișcare a mea, a ridicat capul. Era albă, parcă fără viață, și numai ochii îi ardeau, imenși. - Cum? Poți pleca? Da, da, du-te. Vino mâine. Nu-mi dai mîna? Îmi învălui mâna în palmele ei amândouă. M-am aplecat spre ea, fără voie, aproape s-o ating. - Nu! Lasă-mă, du-te. Mîine.Luni de zile a luptat cu ea însăși. Dar într-o seară, la despărțire, m-a înăbușit și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o îngropăm! hotărî Adela într-o fulgerare genială. Am înhumat cadavrul într-un mormânt adânc, săpat cu bărdița birjarului. Deasupra mormântului am așezat un bolovan - modest monument funerar - și, împăcați în suflet de isprava făcută, am plecat. Umbrele serii ne învăluiră repede. În curând mantia cerului fu bătută de toate pietrele prețioase cu care se împodobește de la începutul timpului. Dar poalele mantiei se mișcau. Cea din stânga cobora cu toate diamantele ei sub dealul dinspre apus, iar cea din dreapta se înălța peste
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de care a vorbit. Fratele dumitale a împins-o din greșeală, sau ce a fost exact? Am lăsat din mână cana, care părea extrem de grea și de incomodă, și m-am uitat la ea. Ciudat, în pofida ușoarei amețeli care mă învăluise, imaginile mai îndepărtate nu începuseră încă să se estompeze. Dimpotrivă, doamna Silsburn îmi apărea supărător de clară, ca un punct focal în cameră. — Cine-i doamna Burwick? am întrebat. — Soția mea, a răspuns locotenentul puțin cam repezit. Și el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu miros de cărbune ars, acompaniat de zgomotele vesele ce răzbăteau din vagonul rezervat soldaților. Era un miros Îngrozitor, ce ți se imprima În haine și Îți pătrundea În vintre. Ca să scape de duhoare, dar și de liniștea mormântală ce Învăluia vagoanele, soldații au băut din ce În ce mai vârtos, au chefuit zi și noapte, coborând arareori din tren. Aprovizionarea o făceau acum mecanicii de locomotivă, care treceau În fugă de-a lungul vagoanelor, purtând pe față măști de gaze, ca să nu se infesteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o să arunce pe lună tot felul de hoituri și alte murdării. Că nu degeaba se străduiesc să ajungă toți acolo. Mai Întâi vor scoate tot aurul din ea, apoi vor umple galeriile cu hoituri...“. Satul abia se deștepta din somn, Învăluit În liniște ca-n ceață. Ici-colo se auzea lătrând câte un câine, dincolo, pe cealaltă uliță, mugea o vițică, iar undeva, pe-aproape, intona, parcă În dorul lelii, cucurigu, un cocoș. Mașa continua să stea cu găletușa Între genunchi, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
totul de această poveste Întortocheată spusă cu lux de amănunte de oaspetele său venit din alte galaxii, Mașa nu-și dădu seama că soarele trecuse de amiază. Norul roșu persista pe cer, astfel că lumina zilei se apropia de crepuscul, Învăluind Într-o ceață purpurie acoperișurile caselor și siluetele copacilor ce se profilau În zare. Berzele Își Întinseră gâturile privind cu Îngrijorare mulțimea de fulgere tăcute ce brăzdau Înălțimile. Clămpănitul lor straniu spărgea din când În când liniștea ce se Întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se tânguiră jalnic. Dangătele lor se sparseră-n ecouri, rostogoindu-se peste acoperișurile caselor. Berzele clămpăniră din ciocurile lungi, defăcându-și aripile largi, pregătite pentru zbor. Un stol imens de corbi se scurse dinspre apus, plutind În vârtejuri Întunecate peste ulițele satului, Învăluite Într-o liniște ciudată. O apăsare grea plutea În aer. O așteptare. Un sfârșit. - E timpul, repetă oaspetele, sărutându-i Mașei fruntea În semn de rămas-bun și mulțumindu-i pentru găzduire. Vântul stârni În curte un vârtej de praf, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Închise pumnul, Închise și ochii, aruncându-le pe ultimul lor drum. Tună: „Balaure, citește tu zarurile...” În momentul când, zarurile se așezară, cei doi apași dar mai ales Tony Pavone, au trăit spaima unui „Atac de inimă...”. O liniște stranie Învălui Încăperea. Gică picior de lemn, refuză să deschidă ochii. Câteva secunde mai târziu, acesta scoase un strigăt de fiară rănită. „De ce taci, Balaure...!!” Balaurul refuză să răspundă. Nici Cap de mort, nu avu curajul să deschidă gura; Singur Doctorul, mustăcea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și nu se deosebea cu nimic de ce-i ai „Peștelui Crap”, sacrificat cu o zi În urmă...!! Pentru a supraviețui, urma ca Tony Pavone să-și injecteze o doză puternică de curaj. Avea nevoie de cineva să-i ridice moralul, Învăluindu-l cu acest misterios balsam care este - speranța...!! În singurătatea lui Însă, această mângăiere - care În situații similare până și animalele beneficiază - lui Îi lipsea! Se concentră din nou, făcând unele mișcări de verificare a Întregului organism, Încercând să vorbească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se gândescă la zilele ce vor urma, mai cu seamă la București unde avea o sumedenie de prieteni și care În mod sigur Îl uitase. Încercă să nu adoarmă Încă, dar - ușor, pe nesimțite - o dulce și plăcută toropeală Îl Învălui, adormind cu zâmbetul pe buze... VI O VICTORIE NESPERATĂ În interval relativ scurt, Tony Pavone Își extinse activitatea profesională În aproape toate zonele industriale ale capitalei. Numărul muncitorilor se dublase, iar aprovizionarea la timp cu materiale precum și asistența tehnică, necesita
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la adevărata ei valoare ascuțimea minții, felicitându-se pe sine atunci când o gratificase „O fată Înțeleaptă”. Gândurile sale necurate se topiră pe altarul construit cu inteligență și măiestrie de fată, Îl cuprinse mila, hotărând s’o ajute după puterile lui. Învăluit Într’o euforie de cinste, de dreptate, la un moment dat regretă chiar faptul stupid de a nutri gânduri În care fata Îl putea respinge...!!” Părăsiră localul la ora Închiderii. Tony Pavone se putea considera un Învins! Cu siguranță Învins
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puternic luminate Își alese fiecare obiectul dorit cu condiția ca În zilele imediat următoare să intre neapărat În posesia lui. Continuară să meargă pe jos până În momentul când Atena tremurând toată de frig, un frig vizibil. Protector, Tony Pavone, o Învălui cu haina lui În timp ce buzele sale Îi sărutară fruntea. Copleșită,Atena se cuibări În brațele bărbatului care o cuprinse hotărât, În timp ce parfumul buzelor zămlisi apropierea lor sufletească...!! În dreptul unui hotel, Încetiniră mersul. Uitând fulgerător de repede, filozofia imaginată anterior, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sentiment confuz iar harababura din capul lui, Îi Întări convingerea unui bărbat „Irezistibil...!”. Întors acasă victorios, o victorie echivalentă cu cel puțin escaladarea Everestului, Tony Pavone nu bănuia iar intuiția sa nu-i avertiza, marea dragoste ce se va contura, Învăluindu-l...!! Lăsă aparatul de radio să transmită muzica În surdină, iar el pe jumătate adormit se lungi În așternut zâmbind flegmatic, Încercând s’o alunge pe Atena din memoria lui filozofând: desigur, o aventură ca ori care alta, este adevărat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Voroneț*) era eclipsat instantaneu, comparativ cu Însăși compoziția acestei inimitabile culori...!! Înciudat de Întâlnirea ratată, se trezi vorbind singur. „Frumosă fată...Cine poate ști ce soartă o așteaptă...!?” Deodată Înlemnind, rămase pironit locului! Inima s’a oprit iar el este Învăluit Într’o iluzie optică! Închise ochii iar când Îi deschise imaginea fetei nu dispăruse, din contră, frumoasa fată Înainta spre el zâmbind. „Bună seara, domnule inginer...Se pare dacă nu mă Înșel, ai Întârziat puțin...!” De emoție Tony Pavone abea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ademenitoare. Gândurile i se Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care era Învolburat!! Ar fi dorit să-i vorbească despre planuri de viitor, despre suprema iubire ce-l Învăluise cu o forță năvalnică, despre presupusa ei dragoste pentru el, despre ei amândoi. Îi cuprinse din nou mâna, sărutăndui-o. Privind cu nostalgie la multicolorile culori a florilor ce domina localul, Înălță ochii către ea. „Îți plac florile...?” „Dacă-mi plac
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l prăduiască pe nefericit agenților miliției, urmată acasă de o devastatoare percheziție, deposedați și de alte obiecte suficient de valoroase care nu se justificau de unde au avut bani să le achiziționeze, iar În final gratificați cu mulți ani de detenție!! Învăluit Într’o curiozitate bolnăvicioasă, Tony Pavone În loc să se ducă acasă unde era așteptat, se amestecă În această lume pestriță Încercând să tragă cu urechea, asistând chiar la unele afaceri mărunte. La un moment dat, se apropie de el un bișnițar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcu apariția parcă răsărind din pământ, trei colaboratori ai bosului care dintr’o sacoșe ce o avea asupra lor, unul dintre ei, dădu la iveală cinci teancuri de sute de lei nou-nouțe, a câte zece mii lei fiecare, Începând numărătoarea lor. Învăluit Într’o ușoară exaltare, Tony Pavone urmărea cu Încordare mișcarea banknotelor, având atenția mărită ca aceștia să nu trișeze. Al șaselea pachet Îl desfăcură În două, ca după ce socotelile fură Încheiate, borfașii Îi așezară la loc În sacoșe În timp ce Bossul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]