3,948 matches
-
au fost minunate și sunt sigură că cititorii revistei Colleen le vor îndrăgi... Fraza lui Ashling se opri brusc, deoarece simți că cineva o ciupește de braț foarte, foarte tare. Lisa. —Vă mulțumim că ați venit. Omul-insectă puse un pachet învelit în plastic în mâinile Lisei. —Și acceptați, vă rog, acest mic gest. —O, mulțumesc, spuse Lisa vag, îndepărtându-se. Apoi un alt pachet a ajuns și în mâinile nerăbdătoare ale lui Ashling. Cu fața luminată, și-a înfipt unghia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în mână, Jack spuse cu un râs nerăbdător: —Uită-te înăuntru. Dând plasticul la o parte, Ashling s-a uitat în interiorul pungii. Spre surprinderea ei, conținea un cartuș de Marlboro, cu o fundă roșie lipită de celofanul în care era învelit. — Pentru că îți tot șterpeleam din țigări, spuse Jack, uitându-se în ochii ei. Îmi pare rău, adăugă el. Dar nu părea sincer. —Frumos, se bâlbâi ea, uimită de cadou - și de fundă. Pentru prima dată de când îl cunoscuse, Jack Devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
genul acesta. Și singura dată când luase hotărârea să aibă o cădere nervoasă, oamenii o tot întrerupeau. A deschis ușa brusc și i-a urlat lui Beck în față: — Am spus nu! —Foarte bine. I-a pus un buchet mare învelit în celofan în brațe și s-a strecurat pe lângă ea în hol. —Repede, înainte să mă vadă careva. Ar trebui să fiu la școală. Lisa privi plictisită florile. Erau numai din cele bune. Nici urmă de garoafe sau alte rahaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
față Începuse să-și piardă fermitatea În jurul pomeților. L-am contemplat pe omul acela pe care cîndva mi-l Închipuisem puternic, aproape invincibil, și l-am văzut fragil, Învins pe nepusă masă. Învinși, poate, amîndoi. M-am aplecat să-l Învelesc cu pledul acela pe care de ani de zile promitea să-l dea de pomană și l-am sărutat pe frunte ca și cînd aș fi vrut să-l feresc astfel de firele nevăzute care Îl Îndepărtau de mine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sugerat să mă Întind aici oleacă, adăugînd că n-ai avea nimic Împotrivă... — Și nici n-am, Fermín. Numai că m-ai luat prin surprindere. Rămîi În pat și Întoarce-te la Carole Lombard, care pesemne că te așteaptă. Și Învelește-te, că afară e o noapte cîinească și te mai și pricopsești cu vreo boală. Eu am să mă duc În sufragerie. Fermín Încuviință cu blîndețe. VÎnătăile de pe față i se umflau, iar capul, garnisit cu o barbă de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și am bătut ușurel În ușă. — Julián? a venit vocea tremurătoare. Am apucat clanța și m-am pregătit să intru, fără să știu cine mă aștepta de partea cealaltă. Am deschis Încet. Bea se uita la mine dintr-un colț, Învelită Într-un pled. Am alergat lîngă ea și am Îmbrățișat-o În tăcere. Am simțit că se Îneca În lacrimi. Nu știam unde să mă duc, Îmi șopti ea. Te-am sunat de mai multe ori acasă, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
conțopistule! spuse Rogojin. Ai dreptate, suflet beat! Eh, fie ce-o fi! Nastasia Filippovna! strigă el, privind-o ca un dement, intimidat și brusc îmbărbătat până la impertinență. Uitați optsprezece mii! Și trânti în fața ei pe masă un teanc de bani înveliți în hârtie albă și legat în cruciș cu niște șnururi. Iată-i! Și... vor mai fi! Nu avea curajul să spună tot ce ar fi vrut. Nu, nu, nu! îi șopti iar Lebedev cu o mină grozav de speriată; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părțile — Katia, Pașa, dați-i apă, spirt! strigă Nastasia Filippovna, înșfăcă vătraiul și apucă cu el pachetul. Aproape toată hârtia din exterior arsese și se prefăcuse în scrum, însă de îndată remarcară că interiorul era neatins. Teancul de bani fusese învelit într-un ziar împăturit în trei și banii erau întregi. Toți răsuflară ușurați. — Poate că vreo miișoară s-o fi stricat un pic, dar restul au scăpat neatinși, rosti cu înduioșare Lebedev. — Toți sunt ai lui! Pachetul e al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
începea a gerui și când se aprindeau becurile cu gaz; mergeam uneori până departe. Odată, pe Șestilavocinaia, m-a ajuns din urmă și m-a depășit unul «dintre cei distinși», nu l-am văzut prea bine; ducea în mână ceva învelit în hârtie și era îmbrăcat într-un paltonaș prea scurt și urât, prea subțire pentru anotimpurile acelea. Când a ajuns în dreptul felinarului, la vreo zece pași înaintea mea, am băgat de seamă că i-a căzut ceva din buzunar. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu mama lui, și el și-a înfășurat briciul în mătase ca să reteze un gâtlej. Tot timpul cât am stat în casa lor mi s-a părut că undeva, sub dușumea, ascuns poate încă de taică-su, zace un mort învelit în mușama, ca și cel de la Moscova, având, ca și acela, puse de jur împrejur flacoane cu lichidul lui Jdanov 59; aș putea chiar să vă arăt ungherul. El tace tot timpul; dar știu că mă iubește atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu-i așa că jucai cărți cu ea? — Jucam, spuse Rogojin după un moment de tăcere. — Și unde-s... cărțile? — Aici... zise Rogojin, după o tăcere și mai lungă. Uite-le... Scoase din buzunar un pachet de cărți de joc folosite, învelite în hârtie, și le întinse prințului. Acesta le luă, dar cu un fel de nedumerire. Inima îi era apăsată de un nou sentiment, de tristețe și dezolare; înțelese subit că în momentul acela, ca și în intervalul de mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urmare a unui pretins telefon din partea familiei, a fost scos de la terapie intensivă și trimis la Spitalul de Neurochirurgie unde, din lipsă de prescriere, nu a fost primit. La orele 2:17 a decedat pe străzile Iașului, În mașină Salvării, Învelit Într-un cearșaf, la minus 20 de grade afară. Spre orele 4 l-am găsit pe o targă la clinica a treia. Operația de necropsie a fost ordonată după 36 de ore, Întrucat nici un spital nu a confirmat internarea, inclusiv
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a unui telefon pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă și trimis 66 la Spitalul de Neurochirurgie, unde din lipsă de prescriere nu a fost primit. La orele 2:17 a decedat pe străzile Iașului În mașină Salvării, Învelit Într-un cearșaf la minus 20ș afară. Spre ora 4 l-am găsit pe o targă la clinica a treia. Operația de necropsie a fost ordonată după 36 de ore, Întrucat nici un spital nu a confirmat internarea, inclusiv Spitalul de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ani. Tot atâția ani cât au fost Încarcerați cei șapte bărbați ai familiei Tăcu. E ultimul dintr-o serie de victime ale regimului comunist și a ajuns să locuiască În subsolul unui bloc. În subsol, pereții Înnegriți și Înghețați sunt Înveliți cu fotografiile lui Malin și Alină. „Tablourile copiilor mei”, explică bărbatul. În rest, sunt cărți peste tot, de jur Împrejur, până la jumatatea pereților. Bătrânul se așează la masa de scris. Un deget apăsat și mașina se pune În mișcare. Se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cumva tocătura asta divină e din pește și raci, sau poate din ficat de porc ori cine știe din ce alte căr nuri? Ridică din umeri amuzată și le îndeamnă să se mai servească din minunățiile în formă de gălușcă învelite în prapur de miel. Înghite în sec. Numai gândindu-se la ele, îi lasă gura apă. Oftează. Ce alte bucurii i-au mai rămas? Brusc, își îndreaptă maiestuoasă bustul. Mâncarea nu e totul în viață. Mai e și pute rea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele, ca în vremurile de demult. Își trage apoi în picioare calceii. Un frison îl străbate pe neașteptate. Lygdus înțelege. Desface curelele de piele ale sandalelor și-i învelește picioarele de la gleznă până la genunchi cu fâșii de in. Înlănțuie apoi din nou șireturile în jurul gambei. Iese pe culoar, însoțit de Seianus și de Lygdus. Coboară în fugă scările. Odată ajunși la parter, întreabă: — S-au adunat mulți clienți? Seianus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să judece rațional. Cine mai știe astăzi ce constituie un avertisment sau nu? Uite, inima de exemplu. Până nu demult, nici nu era socotită printre măruntaie. Doar ficatul, plămânii și membrana care învelește intestinele. Acum însă, augurii consideră că o mică depunere de grăsime în partea superioară a inimii este un semn bun. Însă și el e speriat. Să fie din cauza sacrificiului? se întreabă alarmat. Nu neapărat. Doar nu a ajuns ca babele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a vedea bine calitatea vitelor. Pe deasupra lor sunt construite galerii pentru transportul vitelor în abator. Nu e greu să ne imaginăm ce înseamnă hrana și apa pentru atâtea vite. Pentru cornute e nevoie de un nutreț voluminos depozitat în șire învelite cu prelate, iar pentru porci magazii cu cereale. La intrarea în obor e un loc destinat cailor cu șeaua pe ei, pe care călăresc cumpărătorii sau reprezentanții lor. Din oboare, prin galerii speciale, vitele sunt introduse în sala de tăiat
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
rămânând În joc mult mai mulți timpi memorabili și imemoriali. Dar se cere un pubis feminin, care să nu intercaleze corpi cavernoși Între osul iliac și mașină și să nu fie la mijloc materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o ardoare erotică sublimată, o frigiditate malițioasă, o dezinteresată adaptabilitate la sensibilitatea partenerului, un gust de a-i Înteți dorința fără să suferi excesul celei proprii: amazoana trebuie să scoată flipper-ul din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scaun tare, cu fața la domnul Mundy. Duncan se duse la fereastră și se așeză pe o cutie joasă, capitonată, cu haina domnului Mundy În poală. Fereastra avea o perdea de plasă cu un miros amărui, care atîrna Îndoind sîrma. Pereții erau Înveliți În tapet cu Lincrusta și vopsiți ciocolatiu. Domnul Leonard Își frecă mîinile. — Așa deci, zise el. Cum ne mai simțim de la ultima ședință? Domnul Mundy plecă fruntea. — Nu prea strălucit, răspunse el. — Încă persistă ideea de durere? — Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
I se păru miraculos că se Întorsese cu totul dintr-un loc al multilării la o priveliște vie, caldă, frumoasă și neatinsă. O mai urmări o vreme, pînă fu sigură că Helen adormise la loc, apoi se ridică și o Înveli bine cu așternutul, acoperindu-i umerii și o mai sărută ușor Încă o dată. Închise ușa dormitorului la fel de Încet cum o deschisese și se Întoarse În salon. Își desfăcu cravata și-și descheie gulerul. CÎnd Își frecă gîtul cu degetele, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cămară, zise Helen Învîrtindu-se prin jur. — Da, așa-i. Și pe polițistul de zonă, strecurîndu-se la mijlocul rondului să bea o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet de senvișuri Învelit În hîrtie cerată, și un clondir plin cu ceai. Trăsese scaunele, dar Își plimba privirea dubitativ de la scaunele prăfuite la paltonul elegant al lui Helen. Aș putea pune niște hîrtie acolo, dacă vrei. — E-n regulă, zise Helen. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai mult la situația curioasă În care se afla - că ea acceptase o iubire, un șir de atenții pe care Julia avusese ocazia să le accepte inițial, dar le refuzase... Julia despachetă senvișurile, scoase dopul de la ceaiul aburind; clondirul stătuse Învelită Într-un pulover pentru a menține ceaiul fierbinte. Turnă puțin ceai În două cești delicate dintr-unul dintre dulapuri, apoi Îl amestecă, pentru a Încălzi porțelanul, aruncă lichidul, după care turnă din nou ceai. Ceaiul era dulceag și cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se prelingea ca gemul. — Ce treabă Împuțită pentru cei din casă cînd o să-și scoată capul afară, zise gardianul enervat. Nu credeți? Le studie pe Kay și Mickey. Nu prea e treabă de femeie. Aveți ceva În care să-i Înveliți? — Numai pături. — Ce-o să se mai aleagă din păturile alea, spuse el bodogănind, cum Îi era felul, cînd se Întoarseră la trepte. Dădu cu piciorul În timp ce mergea pe stradă și găsi o bucată de ceva. Uite, ce-i asta? Pelerina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
străfulgerare orbitoare iluminează deschizătura din perete ca pe o tranșee sub un bombardament nocturn. O imagine momentană a fotografului care încearcă să-și scoată hainele ce ard, este estompată de un văl de fum, care se lasă asupra lui Pran, învelindu-l într-o pătură iritantă, cenușie. Pagină separată Pe măsură asha își pierde efectul, în sufletul lui Pran se strecoară un sentiment de dezgust. Uluit și rănit zace pe pat, încercând să învăluie într-o cochilie tot ce i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]