KorAP: Find »[drukola/base=șoc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...118 119 120 ...494 >

12,339 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

Așa cum am menționat și mai înainte, familia a dorit să rămână în anonimat. Vreau să le respect rugămintea. Adevărul e că, odată, un reporter a încercat să intre în spital la Shizuko fără aprobare. Pentru ea ar fi fost un șoc care ar fi anulat toate progresele pe care le-a făcut cu atâta greutate. Tatsuo își făcea probleme mai ales ca nu cumva să se creeze probleme pentru spital. În august 1995 Shizuko este internată la secția de Terapie Recuperatorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
răspuns că sunt invidioși că în Japonia domnește pacea. Și totuși, imediat ce m-am întors acasă, s-a întâmplat asta. Nu numai că a fost vorba de terorism, dar s-a folosit și o armă chimică, sarinul. A fost un șoc dublu. De ce? Chiar și pe cei de la IRA, lăsând la o parte modalitatea pe care au abordat-o, pot să-i înțeleg oarecum, dacă privesc lucrurile din punctul lor de vedere. Dar acest atac cu sarin depășeste orice putere de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ideile. Deși am ascultat caseta de multe ori, au existat unele porțiuni pe care nu le-am înțeles, așa că i-am cerut ajutorul unei cunoștințe care a fost crescută în Irlanda. Cu siguranță că atacul a fost pentru Michael un șoc, un șoc psihologic din care încă nu și-a revenit - indiferent dacă el însuși conștientizează asta sau nu. Într-un asemenea atac, nu contează dacă ești străin sau japonez, dar n-am cum să nu-l compătimesc pe Michael, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am ascultat caseta de multe ori, au existat unele porțiuni pe care nu le-am înțeles, așa că i-am cerut ajutorul unei cunoștințe care a fost crescută în Irlanda. Cu siguranță că atacul a fost pentru Michael un șoc, un șoc psihologic din care încă nu și-a revenit - indiferent dacă el însuși conștientizează asta sau nu. Într-un asemenea atac, nu contează dacă ești străin sau japonez, dar n-am cum să nu-l compătimesc pe Michael, care a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
au fost alături de mine. Sediul lor cental e chiar la Kamiyachō. După ce am fost internat, la scurt timp nu am mai simțit nici o durere fizică. M-am gândit că sunt O.K. «Nu e nimic grav.» Pe de altă parte, șocul psihic nu a fost deloc neînsemnat. Senzația aceea ciudată pe care o simțisem la început înlăuntrul meu devenea din ce în ce mai îngrozitoare. Deși inhalam aer proaspăt, respirația îmi era din ce în ce mai greoaie. A fost înfricoșător. M-am liniștit după ce mi-am confirmat mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
să adorm. Cum ațipeam, visam. Negreșit. Mereu același vis. Venea cineva și mă lovea în cap cu un ciocan mare. Un vis foarte straniu. La început ciocanul era tare și mă durea, dar, cu fiecare seară, ciocanul devenea din ce în ce mai moale. Șocul se atenua. În ultimul timp, chiar dacă mă lovea, nu durea mai tare decât dacă aș fi fost lovit cu o pernă. Spaima era la fel de mare. Un bărbat apărea din întuneric, mă lovea puternic cu ciocanul și mă trezeam dintr-odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
să-mi păstrez poziția în spațiul tridimensional. De aceea mi s-a recomandat: «Mai bine ai lucra la sol.» Era greu să mă țin după ei și să zbor la o distanță de aproape un metru. A fost un adevărat șoc pentru mine. «Trebuie să renunț. Dacă demisionez, nu mai am unde munci.» (râde) Asta era în 1974. După un an m-au numit în funcție. Prima slujbă a fost la turnul de control. Am muncit un an de zile la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
muncă respectivă prin „Travail“. Este secretara patronului. Sună bine, însă e mult mai ocupată decât vă puteți imagina. Când s-a întâmplat nenorocirea cu gazul sarin, nu trecuse nici măcar un an de când se angajase la noua firmă. A fost un șoc foarte puternic, atât din punct de vedere psihic, cât și fizic. În cele din urmă, nu a mai fost în stare să muncească. De atunci a trecut o jumătate de an, continuă tratamentul la domiciul. Încă se mai luptă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
un lucru neobișnuit? Cu puțin timp în urmă avusese loc cutremurul devastator din Kōke-Ōsaka. Atunci am realizat cât de relativă este existența omului. Normal că am înghețat de frică. Când auzi vorbindu-se de o explozie, intri în stare de șoc, nu? Atunci încă nu aveam nimic la ochi. Metroul care sosise în stație, a urmat imediat după cel din care coborâsem. Și acesta a staționat puțin între Akihabara și Kodemmachō. Deoarece metroul în care fusesem noi s-a retras la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
lăsat acolo. Chiar în apropierea băncii pe care mă așezasem eu. Am stat acolo maxim trei minute. — După ce v-ați întors acasă, v-ați mai simțit rău? Nu pot să spun că mă durea ceva anume. Nu am suferit un șoc din punct de vedere psihic. Dacă stau să mă gândesc, de atunci parcă am îmbătrânit. Parcă sunt mai speriat. Cum simt un miros ciudat, mă impacientez: «Ce miroase așa?» Văd fum si mă gândesc: « S-a întâmplat ceva, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Așa cum am spus și mai înainte, mă adaptez ușor în orice situație. Oricum, în timpul studenției mergeam până la facultate cu metroul la orele de vârf, așa că nu pot spune că lucrul acesta îmi este străin. De aceea nu a fost un șoc. Îmi era indiferent dacă sunt în oraș sau la țară. Îmi aduc aminte clar un lucru din ziua cu atacul. Soția mea mă duce mereu cu mașina de acasă până la stație. Eun drum îngust și cu multe curbe. Mașinile cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
suporta nimic în jurul lui și s-a hotărât să scape de cei optzeci de bonsai. Până la urmă s-a răzgândit și nu i-a aruncat. Zece dintre cei mai mari i-a luat un prieten. Atât de puternic a fost șocul. „Tipografia la care lucrez se ocupă de editarea documentelor contabile tipizate. Nu e o companie atât de mare, dar e veche și are mulți clienți fideli de o mulțime ani. Eu lucrez aici de treizeci de ani, din 1957. Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
o fabrică, lucrând la pământ numai în zilele libere. Munca dublă pe care o făcea îl epuiza la maximum. Când fiul lor a murit în atacul cu gaz sarin de la metrou, aproape că nu și-a mai putut reveni din șoc și a renunțat la slujba de la fabrică. L-am întrebat ce gen de copil fusese Eiji. „Nu am contribuit prea mult la creșterea lui. Mai bine o întrebați pe soția mea“, mi-a spus. Presupun că avea prea multe pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Să nu mă alarmez? De ce? Despre ce e vorba? Și a venit și vestea: — Chiar acum, au spus la televizor că Eiji a murit. Atunci totul a devenit negru. Asta era tot. Nu-mi mai pot aminti nimic altceva. Îngrozitor. Șocul a șters totul, pur și simplu. Acum am început să-mi mai reamintesc lucruri din trecut. Bunica (mama lui Kichirō) scria în jurnal în fiecare zi. Îl deschideam. «A, deci așa s-a întâmplat.» Am vorbit despre asta cu tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
drumul în viață. Nu e o persoană ascunsă. Eu nu l-am întâlnit pe Eiji, dar, faptul că l-a ales pe el, mă face să cred că a fost un om foarte bun. Tocmai din acest motiv consideră că șocul morții lui a fost și mai mare. Nu cred că își va reveni vreodată. Cu toate acestea pe parcursul celor trei ore, cât a durat interviul, nu i-a dispărut zâmbetul de pe față. Mi-a răspuns răspicat la toate întrebările. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
abține. Cu toate că știam că nu aveam voie să plâng... Copilul din burtă se mișca. Atunci când plângeam, se răsucea. După înmormântare, stomacul meu se îngusta pe zi ce trecea. Toată lumea era îngrijorată. „Poate naști!“ Se pare că după un astfel de șoc naști mai repede. De obicei, se pune o poză mică a persoanei decedate în altarul buddhist, nu? Eu mi-am pus una la capul pernei din sala de nașteri. Mi-a dat forță. În aceleași salon cu mine se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Oricum, din moment ce nu aveam planuri să merg la în Tokio în ziua respectivă, m-am întors la așezatul cărților în rafturi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Așa mi-am petrecut ziua de 20 martie. Totuși, într-un fel, șocul resimțit în acea dimineață mi-a rămas în minte. Mă simțeam nelalocul meu. Acesta este unul din motivele pentru care am devenit interesat de subiectul în cauză. Mult timp după aceea, cei din mass-media ne-au bombardat cu tot felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
canalele întunecate, se varsă în mare, fără măcar să umezească pământul. Sistemul legal poate să se ocupe de problemă doar din punct de vedere al legitimității. Nu ne poate garanta că lucrurile se vor așeza pe făgașul normal. Cu alte cuvinte, șocul prin care a trecut societatea noastră, din cauza cultului Aum și a atacului cu sarin de la metrou, trebuie analizat în profunzime; mai avem multe de învățat din el. Chiar și acum, după ce am terminat de scris cartea, nu pot să las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cele două „violențe“. Totuși, violența dură și inexplicabilă care i-a lovit, atât din punctul de vedere al victimelor devastatorului cutremur, cât și a celor din atacul cu sarin, a fost izbitor de asemănătoare. Chiar dacă diferă sursa și tipul violenței, șocul este cam același. Asta este impresia pe care mi-au lăsat-o intervievații. De exemplu, multe victime spuneau: „Îi urăsc din tot sufletul pe adepții Aum!“ Totuși, nu se lăsau conduse de acea „mânie puternică“, păreau destul de dezorientate. Cu alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
un plan. Mă nelinișteau toate astea. - Practic, dacă se aproba legea respectivă, nu mai puteați duce o viață de renegat și trebuia să câștigați bani pentru a trăi. În acest fel nu mai puteați continua antrenamentele. Acela a fost primul șoc. Nici la un an și jumătate de la atac tot nu știați că Aum a fost făptașa? Da, așa e. Nu încăpea nici o îndoială. Toți cei din jurul meu erau de aceeași părere. Asta s-a întâmplat din cauza lipsei de informații. Până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
tău frate.» Poate asta m-a făcut să-l urăsc. A fost o copilărie destul de tristă. Faptul că fratele meu a murit de hepatita B cred că a fost picătura care a umplut paharul. Aveam paisprezece ani. A fost un șoc enorm pentru mine. În adâncul inimii mele speram că într-o zi va fi fericit și că, până la urmă, va fi salvat. Era un fel de imagine religioasă. Însă realitatea nu era așa cum îmi imaginasem eu. Se pare că cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și cât ai zice pește s-a îndrăgostit de viața din Aum Shinrikyō. A renunțat la firmă și a plecat în Aum. O perioadă a fost printre preferatele lui Asahara, dar, din anumite motive, memoria i-a fost ștearsă prin șocuri electrice. Multă vreme a fost confuză, amnezică și și-a revenit cu puțin timp înainte de atacul cu sarin. Așa că și-a pierdut în totalitate amintirile din Aum. În capul ei există clar două perioade: înainte și după, dar nu poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
el. Nu m-am gândit dacă este bine sau rău, ci am fost impresionată de profunzimea tantrei. - A avut vreo reacție atunci când ați refuzat să aveți relții fizice cu el? Nu știu. De atunci mi s-a șters memoria prin șocuri electrice. Încă mai am cicatrici de la electrocutare. (Își ridică părul și-mi arată gâtul. I-a rămas un semn ca o linie albă.) Îmi amintesec doar până în momentul în care am intrat în Departamentul Dubbing, despre următoarea perioadă nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în orașul Tachikawa, pe lângă Tokio. A urmat Universitatea Shinshū, Secția de Științe Tehnice, specializarea geologie, apoi și-a dat masterul în geodezie. Încă din școala generală îi plăcea să inspecteze cerul prin telescop. Atacul cu sarin a fost un adevărat șoc pentru el și a plecat din Aum. A apărut la televizor și a criticat secta Aum și chiar a publicat o carte, Întoarcerea din Aum (editura Sōshi), în care explică circumstanțele prin care a ajuns în Aum și cum a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pentru înalțarea spirituală fusese aleasă de către Maestru, nimeni nu ținea lucrurile sub control. Mi-a repugnat total această inițiere creștină. După ce am trecut prin ea, m-am gândit foarte serios să părăsesc secta. Aproape că mi-au dat lacrimile din cauza șocului. «Ce cred aștia că fac?» Nu numai eu, chiar și unii lideri iluminați din Aum au fost răvășiți. Organizația se îndrepta rapid spre prăpastie. Mie mi s-a părut un fel de aventură. Oricum, trebuie să fim mai îngăduitori cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]