8,709 matches
-
asiste la piesele jucate acolo. Nici la hipodrom, la cursele de cai nu mai mergea și nici în arenele gladiatorilor. Mulțimea pestriță și cosmopolită a Cezareei dacă altă dată îl binedispunea acum o evita pe cât posibil. Călătorea câteodată puțin pe țărmul Mediteranei, singur și îl lua uneori pe Naulius cu el. Soția lui, Claudia Procula, căuta să-l convingă de adevărul noii credințe însă Ponțiu Pilat era nehotărât. Ceva însă părea a pricepe totuși căci uneori o asculta cu atenție pe
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
parcă vrea să mă distragă de la ceea ce caut să scormonesc în spirala cu răspunsuri pe care el o poartă prin coiful ascuțit, micșorând-o, apoi mărind-o neîncetat, așa cum piatra aruncată în apă naște cercuri, apoi semicercuri care fug către țărm și se parg volatilizându-se. Tălpile goale prind pentru o clipă spuma lăptoasă apoi rămâne sarea pe care soarele o usucă și îi dă forme ciudate pe glezne. Mă privește cu atâta iubire încât îmi vine să o iau la
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SEMINȚELE VORBEI Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului luați o sămânță a vorbei și în vremea ploilor aruncați-o în vânt timpul o va așeza între țărmuri și din cuvânt în cuvânt se vor naște poeme povești pământene cu amintiri de demult vântul solar îi va purta embrionul ascuns în cozi de comete va trece de spațiu de multe planete prin focuri încinse magneți nevăzuți atracții irezistibil
SEMINȚELE VORBEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374229_a_375558]
-
cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în cadrele unui lirism știut sau bănuit numai, ci își creează propriile
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
frumoase și profunde, care rezistă și azi, am scris pe când aveam 13, 14, 15 ani. Îmi face mare plăcere să vă împărtășesc una dintre ele : Visătoare „Visătoare plângea seara Până dincolo de mare, Visătoare plângea marea Visătoare. Visător stătea străinul Lângă țărmul ei de dor, Visător murise țărmul Visător. Visători coralii mării Au iubit de atâtea ori Visători îi bate marea Visători.” Ei bine, poemul acesta pe care îl știu pe de rost, l-am recitat de multe ori în minte. Îmi
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
azi, am scris pe când aveam 13, 14, 15 ani. Îmi face mare plăcere să vă împărtășesc una dintre ele : Visătoare „Visătoare plângea seara Până dincolo de mare, Visătoare plângea marea Visătoare. Visător stătea străinul Lângă țărmul ei de dor, Visător murise țărmul Visător. Visători coralii mării Au iubit de atâtea ori Visători îi bate marea Visători.” Ei bine, poemul acesta pe care îl știu pe de rost, l-am recitat de multe ori în minte. Îmi plăcea pentru lumina și melancolia inefabilă
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
cărei steaguri sunt sufletele strămoșilor plecați la luptă, o țară halucinantă, un pământ cântător și orbit de lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în cadrele unui lirism știut sau bănuit numai, ci își creează propriile
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
în toate, duhul ei e pretutindeni... Ce mai face Danemarca? Putrezește mai departe și e sănătoasă tun! Un loc de atracție specială este castelul de la Helsingor. Aici, Shakespeare a plasat acțiunea celei mai profunde și tulburătoare dintre tragediile sale. De la țărmul stâncos, valurile înspumate au dus până la Halsingloor-gul suedez blestemele și s-a profilat umbra fantomatică a regelui care a fost înșelat și ucis, cerându-i fiului său Hamlet răzbunare. Castelul este o construcție solidă, cu încăperi mari și reci. Am
MICA SIRENĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362158_a_363487]
-
am să îți sorb cafea amară... Dacă morgană n-ai să-mi fi în a mea așteptare, Iubito, filele nu le voi întoarce prea curând, Te voi citi poveste, ușor, rând după alt rând; Cum runele-s citite pe un țărm uitat la mare... Am să te citesc, căt îmi vei fi poveste dragă Iar, tu să mă citești legendă neuitată de amor; Să-ți fiu lectură până înviu după ce ,,mor", Trezit din nou de buzele-ți cu gust de fragă
TU EȘTI POVESTE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362183_a_363512]
-
am să îți sorb cafea amară...Dacă morgană n-ai să-mi fi în a mea așteptare,Iubito, filele nu le voi întoarce prea curând,Te voi citi poveste, ușor, rând după alt rând;Cum runele-s citite pe un țărm uitat la mare...Am să te citesc, căt îmi vei fi poveste dragăIar, tu să mă citești legendă neuitată de amor;Să-ți fiu lectură până înviu după ce ,,mor",Trezit din nou de buzele-ți cu gust de fragă... Referință
TU EȘTI POVESTE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362183_a_363512]
-
de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de a trăi nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a uda pământul mănos al Tăcerii - emoție unică, apăsătoare, tandră. Se va face un alt țărm la capăt de lume, neștiind de unde va apărea această sirenă. Nimic nu e întâmplător, într-o dimineață oarecare, bolnavă de prăbușire și alean... Numai pe zarea din zare se așază de-acum rugina sărutului, fruct necunoscut, ispititor și ciudat, fascinația
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
să zbori, Cred,durerea-ți e de-ajuns, Te-aș ascunde printre nori, Vreau să fiu cu tine-n gând Undeva la mal de lume, Cel mai sigur orișicând Vom renaște-n cev-anume, Vom renaște-n vis pierdut Undeva la țărm cu soare Și din toate ce-am avut Dragostea rămâne oare? Știu nimica nu-i târziu Poate te simți răstignită, Părul tău e argintiu De amaruri cotropită, Răstignită-n seri târzii Undeva la mal de lume, Dragostea vrea sa revii
UNDE EȘTI IUBIREA MEA? de VALER POPEAN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362202_a_363531]
-
mă-nfior sub valuri, să zbor cu pescărușii, amanții tăi de veacuri, să-mi lepăd necredința, o scoică, jos, pe maluri? Ori ți-am cântat vreodată un cântec de sirenă, amăgitoare nadă, ascunsă sub corăbii, să mă-ndrăgești când pașii pe țărmul tău vibrează ori când rechinii saltă și-ascut macabre săbii? M-am aruncat în unda-ți, mai caldă ori mai rece, să mă-ntâlnesc cu Zeul care îți este tată, tridentul lui să-mi fie o pavăză umilă, cu-ncredere
FRUMOASA MEA STĂPÂNĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362249_a_363578]
-
singur univers, marea și cerul sunt două cosmosuri în singurul spirit al imensității! Cândva veneau pe lume o soră geamănă unui frate: Aimée și Dorel Iacobescu. Ea avea să-și închine întreaga viață scenei și ecranului. A fost să aibă țărmuri de destin și căi fără pulberi ale spiritului; fratele ei, un cer a fost și a rămas! Mai liber, pe o întindere ce nu-i sfârșită decât de orizonturi, un fel de țărmuri și ele, dar imaginare, fără stânci și
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
scenei și ecranului. A fost să aibă țărmuri de destin și căi fără pulberi ale spiritului; fratele ei, un cer a fost și a rămas! Mai liber, pe o întindere ce nu-i sfârșită decât de orizonturi, un fel de țărmuri și ele, dar imaginare, fără stânci și plaje! Aimée, însă, frumoasă ca marea, superba mare a veșnicilor îndrăgostiți de ea, mateloții, poeții, pictorii, a urmat destinul mării ce seamănă cu arta, în măreția ei independentă de limitele cuprinderii cu privirea
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
lacrimi de copii și bătrâni Unde e zeul iubirii?... Rămas-a ascuns în fântâni?... La porțile lumii bat iezuiții,făcându-și loc prin mizeria opaca Biserici preasfinte ,iubiri de sorginte ,vor fi cu răspunsul ardent Când valul se sparge pe țărmul unde mai bate o toaca... Lacrimi vor curge și și inimi de gheață împart același talent! Autor :Lucian Tătar 28 ian 2017 /21 :20 /0094 Olhao Referință Bibliografica: ZILELE DIN URMĂ(VI) / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ZILELE DIN URMĂ(VI) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378713_a_380042]
-
spunea că aștepta monstrul Caribda și apoi de cealaltă parte a strâmtorii, locul unde aștepta înfiorătoarea Scila. -Ceva adevăr există în această legendă magistre, spuse Genarius Muso. Dacă nu navighezi îndeajuns de departe de Scila aceasta te va zdrobi de țărm atrăgându-te în apele ei înșelătoare. În același timp dacă te îndepărtezi prea mult de Scila nimerești în ghearele Caribdei care înghite apele într-un vârtej nebun înnecând orice corabie. Dacă însă te îndepărtezi prea mult de ea cazi în
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
din vâslele galerei se făcuseră așchii în lupta cu valurile mari. Reparațiile navei durară mai bine de două săptămâni și misiunea lor pierdu astfel timp prețios. În cele din urmă însă, ridicară din nou ancora și navigară nu departe de țărm, spre Alexandria unde ajunseră acolo după alte zece zile. De aici de pe țărmul Egiptului, Jaffa nu era foarte departe. În câteva zile puteau ajunge la destinație dacă aveau un vânt bun din pupa. Aflați încă în Alexandria comandantul Iunius Genarius
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
durară mai bine de două săptămâni și misiunea lor pierdu astfel timp prețios. În cele din urmă însă, ridicară din nou ancora și navigară nu departe de țărm, spre Alexandria unde ajunseră acolo după alte zece zile. De aici de pe țărmul Egiptului, Jaffa nu era foarte departe. În câteva zile puteau ajunge la destinație dacă aveau un vânt bun din pupa. Aflați încă în Alexandria comandantul Iunius Genarius Muso îi arătă magistrului Ruthavan că dacă acesta ar fi debarcat în Gaza
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cine să definească vrerea închisă sub carapacea emoțiilor pătimașe? Cine să bifeze aripile noastre în cosmos? Cine să vină la țărm din marea secată? Cine să ne curețe de solzii tămăduitori? Nu e Cineva să ne rănească, Nu e Cineva să ne supună. Deși murim, untdelemnul vibrează în luntrea extaziată, iar noi înotăm în acest oazis sfânt. Cine să ne aducă
CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378815_a_380144]
-
ucide generații de speranțe, lumea e tot mai mică dar distanțele dintre oameni tot mai mari (uneori suferința colectivă comprimă aceste distanțe, însă doar pe termen scurt), pădurile plâng cu suspine de femei violate, oceanele scuipă cu cinism resemnări pe țărmuri îndurerate, iar eu nu pot să fac nimic, poate doar să ridic din noroi craniul lui Hamlet cu degete de bufon și să invoc Bucuria de-a trăi: Strânge-mă, Viață, la piept, până îmi iese destinul pe gură și
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
cuvântul din noi doi, Și dacă îmbrățișarea ta ar fi o candelă aprinsă, Mereu aș fi lumină ce m-ar veghea din umbra Ta. Pășești la poarta trecerii dintre cei vii și cei morți Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de veci, Nimic nu aduci și nu porți, Pe drumul pe care tu acuma îl socoți. Decât iubirea care vecinic te va lumina, Pe locul în care vei umbla. RĂSUNĂ LIN COLINDUL Răsună lin colindul, din glasul omului creat
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Ta clară. Și e toamnă din toamna de ieri, Încărcată de atâtea veri, În covorul cel moale am pășit Prin atâta splendoare! Între vis și culoare. Ruginite, frunzele îmi cad la picioare, Iară păsările mii au plecat călătoare Spre un țărm de lumină mai mare. Și te-aștept când e dorul mai tare, Ca să vii, printre frunzele ruginii. MĂ VĂD IUBITE ÎN OCHII TĂI Ochiul tău rece reținând surâsul strâns Ultima clipă dăruită a unui popas restâns, Mă văd iubite, în
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
poteci. Inima-mi saltă după iubirea de altădată. Prezența ta o resimt și astăzi caldă, Te simt lipit de trupul meu rătăcit, Printre destine ce în cale mi te-a ivit Lipindu-mă de amintiri te cercetez, La margine de țărm învolburat și meditez, Un gând curat! SĂ-ȚI DOREȘTI ATÂT DE MULT Să-ți dorești atât de mult, să fiu iubirea vieții tale, Înflorind în fiecare zi, între inimi de cristale. Tu îmi legeni visele, atârnându-mi umbrele Și dorindu
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Călătorim aici, mereu... Și traversăm adâncul defileu, Nimic nu e în zadar, Pe unde treci, arunci mereu un zar. Tu vii, din lunga ta călătorie, Apoi dorești ca să trăim, secundele o veșnicie. Cu inima prea plină de lumină, Spre un țărm de viață senină. Dă-mi mâna iubire, acum! Vreau să dansăm și să uităm, Durerile pământului să traversăm, În noaptea asta, iubire să emanăm. Vreau să privim corăbiile în larg, Când luna ne zâmbește, pe catarg. Stăpână fiind în noaptea
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]