4,216 matches
-
erau înfocate stele de aur cari electrizau aerul, stele de aur ce s-amestecau și roiau strălucite în seninul idealului. Era unul din acele cântări eterne ce lebăda le cântă murind, o reverie a cerului, compusă de maestrul divin în țipătul inimei sale: Palestrina. Priveam la acea copilă în care muzică și poezie păreau a se fi-ntrupat pentru ca să formeze un înger palid, priveam și, deschizând mașinalminte albumul, pierdut în oceanul înstelat a notelor sublime, mâna mea zbura tremurândă, înnodînd fire negre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
albe a unei martire, se înalța prin ploaia de raze, prin ninsoarea de stele, până ce albeța ei se pierdea în albeața argintie a cerului. O răpise la cer un cântec sublim neauzit decât [de] mine, cântecul acelui maestru divin în țipetele sale, Palestrina! {EminescuOpVII 233} ["EA ERA CULCATĂ PE PATUL EI CEL ALB"] 2255 Ea era culcată pe patul ei cel alb, cu cerșafile de-un in curat ca argintul. Fața era înfundată în perini, părul ei cel blond și frumos
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
într-o zi, să-i sucesc gâtul”; sau „pe monștrii ăștia i-aș împușca pe toți, fără să clipesc, să simtă chinul și durerea” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 73, 83). Tortura psihicătc " Tortura psihică" Anchetatorii mizau pe faptul că țipetele celor torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor se realiza prin supunerea lor unui tir sonor de gemete și plânsete. Această tortură psihică a avut, într-adevăr, efect. S-a apelat și la secvențe absurde: de pildă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și o încercare de lovitură de stat. Boicotul mitingului s-ar fi datorat următoarei situații: manifestația s-a spart și oamenii au fugit, întrucât prin difuzoare s-ar fi auzit, la un moment dat, zgomot de focuri de arme și țipete (acestea nu ar fi putut fi înscenate sau înregistrate decât de Securitate). Apoi mulțimea s-a repliat în centrul Bucureștiului, dar fără să existe lideri, iar la lăsarea întunericului a început să se tragă în protestatari, întrucât erau necesare victime
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
răspuns cu pîine și vin. Dinspre abator, noaptea se apropie cu sînge. Nu e, de altfel, singura referință posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul Întîmpinării feeriei citadine, străbate o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților În beznă / și nebunia ca un noroi pînă la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. / Abstract surîsul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. / Abstract surîsul. VÎntul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, În apă cu frunze răsturnat” etc. În chiar miezul energicelor, vitalelor desfășurări ale „balului” imagistic se insinuează adesea „dezolarea”, „țipătul” ca marcă a dezechilibrului sufletesc transcris În ambianța brusc ostilă, sugerînd rupturi În ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană În flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.S. Dezolat, dezolat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
marcă a dezechilibrului sufletesc transcris În ambianța brusc ostilă, sugerînd rupturi În ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană În flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vîntul Îți aruncă vitriol, Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. (Invitație la bal) Semnificativă e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui Laforgue și de la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
chip evident, „mesagerul”, cel care, În locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la Întrebarea „— Pe cine căutați?”, rostită de „vocea tremurată” de teama constrîngerilor și agresiunii) semnele fraternității și comuniunii, ale luminii sărbătorești a existenței: „să deschid ca un țipăt ușile iubirii și ale fastului” (s.n.). Legătura cu poezia lui Voronca se vede imediat. Aceeași „obsesie modelatoare” funcționează și În cărțile sale de versuri, unde motivul liric al călătoriei-revelație, cu variantele sale, organizează spațiul imaginar, - de la „preumblările bolnave” din Restriști
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stagnantă exterioară și dinspre eul interogativ al Poetului) marchează, pe de o parte, o stare de tensiune a așteptării unei „Întîmplări” decisive, iar pe de alta „provocarea”, „trezirea” ființelor și obiectelor din prizonieratul nemișcării: bătaia În poartă sau În fereastră, țipătul sau „trilurile rîsului”, sau - concentrîndu-le pe toate - cuvîntul, constituie „instrumentarul” mai mult sau mai puțin concret, ce servește acțiunii transformatoare. Iar acesta vizează mereu atingerea acelei „stări de grație” ca recuperare a transparenței pierdute a lumii, de natură să reveleze
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Toma, oprit la descrierea unui obiect, Îl consideră din mai multe puncte de vedere, dînd mai multe echivalente, parțial sinonime”. În mic, e foarte frecventă bunăoară dublarea sau triplarea echivalenței, În versuri precum: „CÎmpul Între coaste plug sau pian”, „Un țipăt ca o pasăre sau stilou”, „Rană și biblie acest cîntec milităresc”, „Suspin strîns glasul tău e o lumină viitoare”, „Iubită, sol-diez interior, abajur pentru zincul din gînd”, „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie” etc. Se anunță Însă tot
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
începutul și la sfârșitul prezentării, pentru a sublinia obiectivele și concluziile. În general, volumul sonor trebuie adaptat ambianței: redus, dacă sala este mică, și ridicat, dacă sala este mai mare. În orice caz, este bine să nu dați impresia de țipăt, întrucât acest fapt imprimă o notăde disperare. - Ritmul vorbirii trebuie să fie și el variat, pentru a „sparge” monotonia. Este bine să se vorbească mai rar când se subliniază ideile principale, să se mărească ritmul la pasajele de tranziție și
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
orgasmului. În schimb, depresia socială este provocată de absența contactului social (cald și blând) și declanșează plânsul, lamentațiile, panica, iar la om, angoasa existențială. Acest sistem corespunde și unor zone nervoase (de exemplu, stimulările intracerebrale la porcușorul de Guineea provoacă țipete de tristețe). Panksepp, care a studiat împreună cu colegii săi aceste emoții, consideră că mecanismele biochimice ale sistemului depresiei (tristețea și mâhnirea la om) sunt în strânsă legătură cu centrii endorfinelor (neurotransmițători care seamănă din punct de vedere chimic cu morfinele
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupțiile sau izbucnirile vulcanice, o răscoală Între elemente, o ardere a unei cetăți, fulgerele și grozăvia trăsnetelor; din faptele omenești, izbirea a două oștiri, un monument vechi sau
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
devoratoare: lupii ies după pradă, corbii zbor vîrtej, viscolul frămîntă lumea etc. O agresiune generală care naște, firesc, o spaimă și o agitație de apocalips: turmele tremură, arborii se Îndoaie, din codri, de pe dealuri, din cîmpii se ridică „zberet, răget, țipăt [... ] mii de glasuri spăimîntate”... Frigul, În manifestarea lui materială, este mai puțin fioros: lungi troiene, zale argintie, țurțuri lucitori, pod de gheață Între maluri, Întinderea pustie, fără urmă, fără drum, stele [...] Înghețate, cerul [... ] oțelit... Senzația mai profundă e de cădere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Să petrec tot cu oftări” (Peirea) e o petrecere de lungă durată și ca se bizuie pe virtutea răbdării. Vaietul, plînsul reprezintă un moment de derută interioară. Temeliile ființei se clatină și atunci ochii varsă pîraie de lacrimi, gura scoate țipete lungi și Înalte. CÎnd și aceste supape nu mai funcționează, Îndrăgostitul Ieșitul. Leșinul este o moarte provizorie, o ieșire, pe termen scurt, din spațiul suferinței. O anticipare a adevăratei, ireversibilei dispariții. Leșinul intervine În clipe de depresiune și În clipe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
maestro Giacomo, ai dreptate, trimite pe cineva să-I anunțe pe cei rămași mai la urmă să nu se apropie și să renunțe. Netrebnicii ne-au vândut. Tommaso, în temniță, se tot gândea la acea teribilă noapte de sânge, la țipetele bieților oameni ce-și făcuseră iluzii, ca și el, că vor dobândi o fărâmă de libertate. Câteva ore de haos, execuții pe loc, atacuri violente și calmul din zori. Căpeteniile fuseseră cruțate și duse la Napoli. Dar ofițerii rămaseră descumpăniți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Erau nemărginiți, pluteau deasupra lumii, rostogolindu-se printre ceruri, o apă despicată ca o carne crudă. Când luminile se apropiară din toate părțile, de parcă veneau spre ei în același timp din adâncurile cerului și din măruntaiele pământului, Aurica scoase un țipăt scurt. Apoi tremurul ei dădu în plânset, ca și cum ar fi vrut să tragă înapoi tot aerul pe care gâfâielile îl risipiseră... Plânsul i se înmuie într-un tors de pisică. Mai târziu, când și acesta încetă, Petrache înțelese că Aurica
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Zi-i una de inimă albastră, interveni Bunelu. Faraon strânse de câteva ori burduful acordeonului, trecându-și cu iscusință degetele peste clape. — Bibilica ! se auziră strigăte din audiență. Ritmul fu însoțit de aplauze. Faraon intră, pe ritmul bașilor, cu un țipăt pre lung, sacadat și dogit : — Haaaaaai, haaaaai, hai, bibilico, șai, bălășico, Șanțo pă Râța, Râța pă Tanța și pă deasupra, mucles ! Ceilalți începură să țopăie, împrejurul focului, drăcește, chiar și Isaia dănțuia, purtându-și catastiful ca pe un coif. Faraon
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un fel de explozie care se risipi în stropi de ulei încins, împroșcând pereții. La parter se auzi o învăl mășeală, de parcă s-ar fi prăbușit un raft cu sticle goale și tălpi groase scrâșneau peste cioburi. Și, între toate, țipete de bărbați, femei și copii, îndemnuri și horcăieli, toate venind din casa scărilor, dar și din stradă, unde vociferările se însoțeau cu lătrăturile câinilor vagabonzi. Vacarmul se apro pia, așa că, sărind în picioare, cu mădularul încă nedomolit, Maca avu, pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nici măcar să uite. Așteptă să se împlinească cele nouă ceasuri pentru a se putea întâlni, în sfârșit, cu umbra lui. Deși ceasurile nu se împliniseră și nici lumânarea nu se stinsese, cerurile bubuiră și catapeteasma templului se frânse în două. Țipătul parcă fără sfârșit al fetei îl dezmetici. Ieși în casa scării, sărind treptele câte două, și dădu în lături ușa de la garsoniera bătrânului. Unchiașul era întins pe pat, țeapăn ca o scândură, cu pieptul încremenit și ochii holbați. Crezu că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o luară pe una laterală, foarte repede, și pe fundul prăpăstios al căreia se scurgea un fir de izvor ce creștea pe vreme de ploaie. Rădeau peretele de granit al dealului, pe deasupra căruia se auzeau tălăngile unor capre și țipete foarte îndepărtate de copii, căci drumul urca în serpentină, și pe deasupra masivurilor pietroase se ridicau alte planuri. O fântână cu tub de fier și jgheab, câteva punți peste șuvoaie mici de apă căzând spre un platou împestrițat cu floricele albe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
memorie versuri din Eneida lui Virgil, pe care le învățase pe dinafară la școală: G. Călinescu Ac, veluti in pratis, ubi apes aestate serena Floribus insidunt variis, el candida circum Lilia funduntur, strepit omnis murmure campus.1 Câteva tălăngi și țipete de copii anunțau capre în mers. Când se sculă constată că niște muscoi violacei dădeau târcoale grindei unse, de care atârnase cândva o slănină. Ioanide își modifică profund ideea despre idilicul rural. Gazda și nevastă-sa, cu un ferăstrău mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zări o umbră zveltă feminină care scruta adâncimile străzii ezitând a lua o hotărâre. Cu cât se apropia, Ioanide se încredința că umbra era Pica. Atunci când fu lângă ea, o prinse de braț. - Ce faci tu aici? Fata scoase un țipăt și întoarse spre arhitect ochii de un albastru ireal. - Pe cine pândești tu, de ce nu mergi acasă? insistăIoanide, însă afectuos. - Mi-e frică, nu pot! se cutremură Pica. - De cine ți-e frică? Pica își dădu seama, calmîndu-se, că făcuse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un interogatoriu, un verdict și execuția imediată, de față fiind mereu femeia în rochie de seară. Jack era condus la fundal, unde se prezuma a fi un zid, iar bandiții, întorcînd spatele spre public, trăgeau cu revolverele în el, în țipătul de desperare al femeii. Cortina cădea. Prostii, firește, care plăceau unui public educat în lectura unor căiți ca Le mystere de Cloomber de A. Conan Doyle sau Souvenirs d'un gangster de Ferri Pisani. În căutarea lui Carababă, Siguranța folosi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rână, altfel decât în modul teatral pe care îl uzase până atunci. - A studiat rolul grozav, șopti unul din figuranți. Femeia strigă după text "Jack! Jack!" și cortina căzu în aplauzele furtunoase. Dar deodată se auziră de dindărătul ei alte țipete ale actriței și cortina nu se mai ridică. Unii din spectatori se opriră cam mirați, majoritatea însă nu dădu nici o atenție, repezindu-se spre garderobă. Pe scenă, Carababă zăcea mort de-a binelea, împușcat. Agentul provenit din cabotinaj și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]