7,946 matches
-
Autorului Pentru tine măi femeie bat din nou Calea lactee Zi și noapte ce să fac iar îmi pun pielea de drac Și așa din colț în colț dau cu steaua mea de bolți Sar scânteile din tine numai dacă țipi că-i bine Când o fac pe-a răsculatul și ridic în slăvi tot satul Alelei mândruța mea te împing din stea în stea Te ridic cu buzduganul unde n-a zburat zăganul Și sar fulgi și sar scântei dacă
ODĂ EREZIEI DE-A IUBI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378498_a_379827]
-
palatul nu se mai vedea în zare și inima încetă să îi mai bată nebunește, calul care trăgea căruța se opri speriat. - Te grăbești undeva, Rodomela? În mijlocul drumului, țopăind nerăbdător pe picioarele lui crăcănate, stătea Pomorac, vrăjitorul cel ciudat. Femeia țipă îngrozită, iar Pomorac izbucni în râs: - Văd că ai fost pe deplin răsplătită pentru reușita leacului meu. Rodomela nu putu scoate nici un cuvânt în fața privirii jumătate verzi, jumătate albastre a vrăjitorului. - Și am ajuns la partea cu plata pentru leacul
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
timp?), după care - cu aceeași viteză - se îndepărtează de mine. M-am trezit levitând din nou în încăperea sălii de operație, în fapt simțeam cum sunt tras în jos către trupul meu material („nu, nu vreau înapoi ! „ - m-am pomenit țipând, de parcă m-ar fi putut auzi cineva). Reintrarea în acel trup „murdar” s-a realizat prin creștetul capului, acest lucru nu-l voi uita niciodată. Cunoașteți senzația pe care o simțiți atunci când vă trageți pe mână niște banale mănuși chirurgicale
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
sub pleoape, să mă doarmă tihnit, o să-ncerc, să mă-nalț, peste vârfuri cu dor, alergând, să descalț, tălpi de gheață din zbor. Mi se zbate o noapte în oglinda de clipe, riduri plânse în șoapte, stau sub gene să țipe. Ti-aș luci a iertare într-o vagă privire, stropi de gânduri amare, scriu cu plumb de orbire. Rătăcesc incoloră într-un vis despre tine. Cum să fac să nu doară acest vis șters de mine?! Referință Bibliografică: Acest vis
ACEST VIS ŞTERS DE MINE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378641_a_379970]
-
plete argintul ne toarnă zăpada din zăbală de vânturi, când umbra tristeții odihnește absintul și buzele plâng fără tine,săruturi. Minte-mă!azi,pe sub toamnele roase opaițe-aprinse peste gânduri de pluș, când ploaia își spală zgribulită,angoase, și sufletu-mi țipă în strânsori de țăruș. Minte-mă!azi,în beția-ți de geruri frântură de clipă peste viața-mi pustie, când fluturi vor țese pe sub gene creneluri să minți c-ai mințit!doar iubirii...nu mie. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică
MINTE-MĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378877_a_380206]
-
când poate să se întâmple?... să răspundă elevul din ultima bancă, de lângă fereastră. - Nimic mai simplu, când cade internetul... Clasa a dat în clocot, râsete care mai de care: stridente, țipurituri și tropăit de picioare. - Copii!... Vă rog liniște, a țipat din toți plămâni doamna prof. Luxița Prădăreanu. Ce răspuns este acesta, Glumăreanu? Elevul Mihai Glumăreanu, fără să se piardă cu firea, s-a deplasat spre doamna inspector și a îceput să-i explice foarte calm, voia s-o convongă că
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
satul că n-a avut grijă de Lenuța s-o țină din scurt, să fie fată mare când se mărită. Cine s-ar fi pus în cămașa Lenuței, nu-i prea mergea bine; sărac ade ea o băgase pe mânecă: țipa că își face de cap, se spânzură, se otrăvește... că au făcut-o de râs ai lui Străgălie..., niște sărăntoci care nici pălărie n-aveau pe cap. Tata se făcuse galben ca turta de ceară, pe când Străgălie, hodorogu' dracu, jubila
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
mea-n odaie, Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară, Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie. De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipă Și tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu, Își socotește pașii, căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd lângă icoană îngenunchind smerită, Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune, Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită Pictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se întorc în stoluri Și voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume, Departe de-amintiri, fără regrete-n gânduri, Purtându-mi visul alb spre cuibul fără nume. Citește mai mult Visez din nou să zbor și să mângâi cuvinte,Dar sunt captiva sorții legată strâns de ieri,Și
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
falnic va merge-n primăvarăCu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă,Pe când a mea suflare va duce grea povarăDe nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă.Am să aștept cocorii când se întorc în stoluriși voi zbura cu ei țipându-mi vrerea-n lume,Departe de-amintiri, fără regrete-n gânduri,Purtându-mi visul alb spre cuibul fără nume.... XXX. , de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Motto - Esența lumânării nu este ceara care lasă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
într-o carte. se-aud nuntiri de păsări ca în vis, pe muzica de flaut a -nserării și în iluzii noptea s-a închis, trecând hotarul dulce al visării... mă doare vraja clipei ce se duce, mușcând sălbatic viața și țipând, am răstignit dorințele pe cruce și-am adormit cu chipul ei în gând. miercuri, 25 mai 2016 doină frunzele ascultă trecerea pădurii în poveste și apele sunt vii, curgând la vale, luna bătută în aramă se urcă pe cer, trece
DOUĂ POEZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378972_a_380301]
-
zumzetul de stele dă târcoale în liniștea de pajiști și de zori tăind de tine verdele-n pumnale. mă sfâșii în tăceri ce nu au chip și-mpart tot universu-n ani cu tine dar pașii mei sunt umbre, și-atunci țip, trăgând de pleoape norii ce mă ține. e-atâta primăvară-n ochii tăi azi, vântul nu mai bate floarea-n creștet ți-s ierburi pașii prinși în zbor de tei și bruma ți-e sărut din lumi de veșted. Autor
E-ATÂTA PRIMĂVARĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379127_a_380456]
-
României și-a lăsat vii urmele pașilor și ecourile, unele lucruri au rămas, altele au lipsit și-au fost puse la locul lor iarăși, iar altele au dispărut definitiv, pesemne, și tocmai acei care le-au sustras sau fanii lor țipă că le-a luat Regele! Astăzi, aici sunt primite personalități din România și din străinătate, regi, președinți, principi, ierarhi reprezentanți ai diferitelor confesiuni religioase... parlamentari, politicieni din țară și din lume, generali, ofițeri, ambasadori, oameni din toate domeniile vieții românești
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379708_a_381037]
-
din găuri negre Viitură și nămol. Șuieră și Marea Neagră A pustiu și a blestem Și în valuri infernale Se înalță pân la cer. Duhuri negre se răscoală Din adâncuri fremătând, Plajele înspăimântate Se ascund sub val plângând. Pescărușii nu mai țipă, De pustiu au amuțit. Peștii se izbesc de maluri, De vuiete asurziți. Felinarele sunt sparte De-ale vântului puteri. Marea-și plânge răzvrătirea Fără noimă și nici țel. Elena Trifan Referință Bibliografică: RĂZVRĂTIREA NATURII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RĂZVRĂTIREA NATURII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379867_a_381196]
-
Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Roșie hlamidă cade, biciul sfarmă carne sfântă, Pângărita mână, crudă, fierul rece îl împlântă. Freamătă mulțimea toată, cu smerenie sau ură, Unii strigă bucuria, alții plâng neágra tortură. Țipă-n temniță izvorul, se despică piatra-n lacrimi, Lunecând cu-nfiorare peste clipa grea de patimi. Se frământă Universul, deschizându-se morminte, Necredința-n spini se frânge peste albe oseminte. Truda veacului se-aprinde și păcatul îl despică, Arde mâna morții
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
deschizându-se morminte, Necredința-n spini se frânge peste albe oseminte. Truda veacului se-aprinde și păcatul îl despică, Arde mâna morții care peste cruce se ridică. În pocalul biruinței, plânsu-nsângerat coboară Și în ceasul nemuririi, grija lumii se strecoară. Țipă fieru-ncins în rană... clipa tace țintuită, Duh desculț încet se cerne peste lumea împietrită; Se cutremură Golgota, piatra murmură o rugă, Iar durerea ce tot urcă norii răzvrătiți subjugă. De cruzime ne-nțeleasă și tâlharul se-nspăimântă, Ridicând privirea-n ceruri, vede
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
-nceput să plângă: nu ți-e milă de mine, mă? Cu un cinism, demn de cel mai sadic criminal, i-am răspuns nepăsător: de ce să-mi fie? Mama a-nceput să plângă cu hohote, când a intrat tata, care a țipat: -Ce-i bâlciul ăsta? Îmbracă-te, mă, imediat, că acu’ te... -Să nu dai! a țipat mama, apărându-mă cu brațele. Bietul tata...a ezitat, iar eu am prins curaj: nu v-am spus, mă, că nu merg cu voi? N-
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
cel mai sadic criminal, i-am răspuns nepăsător: de ce să-mi fie? Mama a-nceput să plângă cu hohote, când a intrat tata, care a țipat: -Ce-i bâlciul ăsta? Îmbracă-te, mă, imediat, că acu’ te... -Să nu dai! a țipat mama, apărându-mă cu brațele. Bietul tata...a ezitat, iar eu am prins curaj: nu v-am spus, mă, că nu merg cu voi? N-aveți decât! -Și ce faci singur în casă? m-a întrebat tata foarte calm. -Treaba
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
mâna: dacă am spus că nu merg, nu merg! Ce nu-nțelegeți, mă? Fermitatea mea a pus capac răbdării lui tata, care m-a pocnit fulgerător peste botul ăla hotărât, de mi-a dat sângele pe nas. Mama iar a țipat și m-a luat în brațe: nuu! lasă-l! Tata m-a lăsat, că așa sunt bărbații iubitori: își ascultă nevestele. Dar mi-a șoptit mieros: nu-i așa că acum vrei? Cu botul plin de sânge, i-am răspuns tăios
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
încerc să aprind o lumânare pentru ea, flacăra se agită la cea mai mică adiere. Semn că e supărată pe mine și mă respinge. Simt că mă podidesc lacrimile, dar mă abțin cât pot. Este lume-n jurul meu. Atunci țip în gând, să se-audă până-n străfundul cerului: mă iartă, mamăă! Și iubește-mă așa cum m-ai iubit toată viața ta, chiar dacă te-am necăjit de atâtea ori! Flacăra se liniștește, semn că mama a primit lumina sufletului meu. Și
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
ca să răsune apoi ulițele satului de dumnezeii mamei lor de boieri și peste câteva zile să nu se mai poată urni din pat de oasele rupte de jandarmi și au venit feseniștii la fel, nimeni nu știa de unde, deși unii țipau că feseneul exista de când lumea cu toate că suna ca dracu au început să-l perie, să-l lustruiască, dar tot ca dracu arăta pentru că erau aceeași oameni, ... Citește mai mult la început au venit comuniștiinimeni nu știa de undeunii bănuiau că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
intre în cârciumăca să răsune apoi ulițele satului de dumnezeii mamei lor de boieriși peste câteva zile să nu se mai poată urni din pat de oasele rupte de jandarmiși au venit feseniștiila fel, nimeni nu știa de unde, deși unii țipau că feseneul exista de când lumeacu toate că suna ca dracuau început să-l perie, să-l lustruiască, dar tot ca dracu arătapentru că erau aceeași oameni,... XXVII. DAR TOT ÎMI ESTE DOR DE TINE, de George Safir , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
ori cine știe ce altele de amatori de prin Suedia sau mai știu eu de pe unde. Mi-era milă de moș Bursuc când simțeam că-i stric liniștea, dar nici eu nu puteam sta așa, ca un pustnic!... Într-o zi a țipat la mine un țăran din vale să dau "măgăoaia" mai încet, că s-au speriat vitele din țarină, aleargă și își pierd laptele. Dar cine se putea înțelege cu mine? Puțin îmi păsa! După un timp însă, probabil că se
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
uitat la ceasul micuț de la mână. În lumina aceea difuză a citit cu greu ora. Era 2,35. Bulevardul era aproape pustiu. Nu mai era mult până la autostrada spre Pitești. A pus mâinile pe spătarul scaunului din față și a țipat la șofer: - Oprește mașina, cobor! Ai auzit, oprește! Sun la Poliție, dacă nu oprești, a amenințat ea când i-a văzut privirea tăioasă în oglindă. - Da, doamnă, opresc dacă asta dorești, dar mai ușor că patinează, a răspuns el privind
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
ești cuminte, nu-ți fac nimic... - Domnule, vă rog foarte... - Taci în p...a mă-tii, târfulițo! Eu vorbesc, nu tu! Dă-mi geanta aia odată și stai cuminte! Te bag în portbagaj, altfel. - Să crezi tu, dobitocule! Deschide! a țipat Amalia încercând zadarnic să deschidă portiera. A încercat cu cea din stânga. Niciun rezultat. Deschide, dobitocule, nu auzi? Când s-a întors către el, odată cu întrebarea, a rămas încremenită. El rânjea diabolic și ochii parcă-i scăpărau în cap. În mână
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]