198,372 matches
-
regizorului, și, de aceea, nici lor nu le este foarte clar ce joacă. În ce registru, în ce cod stă limba lui Ionesco, născocirile ei fabuloase, mesajul de desubt, încărcătura lui dramatică, tulburătoare. Se narează. Și nu e limpede nici așa, pînă la sfîrșit, cine sînt aceste personaje, ce vor, ce li se întîmplă, cum este pînda morții, singurătatea, alienarea, sinuciderea din final. Asta nici nu prea reiese. Undeva, într-o scrisoare către un regizor care nu înțelesese esențialul, Ionesco îi
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
Haralampy: -Fratele mieu, de când ni s-a instalat interfon pe scară, dorm agitat și visez enormități. De aceea, îmi exploatez televizorul până când încălzirea agregatului distorsionează chipurile și vocile... -Da, și ? Care-i problema ? Oprește-l... -Păi, asta e șmecheria: doar așa obosesc și adorm, numai că, în ultima vreme, am început să visez tâmpenii... De exemplu, noaptea trecută: am visat că vizionam ultimul telejurnal al zilei și tocmai se transmitea un reportaj tv când, deodată, aud vocea domnului Theodor Stolojan semănând
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
arată grav prima pagină pe care se afla tipărit enorm portretul lui Stalin, și-mi spune pe un ton de imputare pe care nu aveam să-l uit niciodată, precum și figura lui blonzie, ochi cenușii, gene gălbui ; - păi, bine, tovarășe, așa ții dumneata ziarul cu chipul tovarășului Stalin, mototolit ? -abea murise... * Nota următoare o scriu din memorie, tot în aprilie 2004, de care, de asemeni, m-am folosit într-o carte și pe care o trec printre memorii din aceleași motive
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
și pune în pagină, în prima parte sub formă de microstudii, câteva aspecte ale biografiei și personalității compozitorului urmate de liste ample: cronologie, bibliografie, discografie, catalog de creație etc. Fără îndoială, este oțios să te întrebi de ce materialul este organizat așa și nu altfel sau să declari ritos "eu aș fi ales altă soluție". Soluții pot fi diferite, esențiale rămân încrederea pe care o inspiră cititorului, claritatea structurii (în măsura în care este realizabilă) și speranța (cu care abordezi în mod firesc o asemenea
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
Paul Cezar Bădescu, el susținând că nu există conflict între generații pentru că, practic, nu mai există generații literare, ca urmare a faptului că nu mai există literatură (interes pentru ea). Aceasta este o stare de fapt, nici bună, nici rea, așa stau lucrurile și nu altfel. S-a schimbat paradigma, a anunțat Paul Cezar Bădescu, pe tineri nu-i mai interesează literatura. Și, la urma urmei, a continuat Paul Cezar Bădescu, purtat de un straniu elan (neo)proletcultist, de ce i-ar
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
o oarecare rumoare într-o anumită parte a sălii, Nicolae Breban a spus că în literatură unii tineri de azi cred că este ca la armată, înaintezi în grad și apoi treci în rezervă sau în retragere. Lucrurile nu stau așa. Se vorbește mult despre public, a spus Breban, el are publicul său care l-a urmat prin ani cu fidelitate, dar nu scrie anume pentru acest public, deși ăl respectă, un respect pe care l-a învățat de la prozatorii ruși
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
savurează răul făcut altora, sînt deranjați de binele altora". Apare apoi un elogiu al mediocrității (eseistul nu pierde prilejul de-a surprinde, de-a frapa), întrucît inteligența n-ar fi specifică exclusiv celor "strălucitori": "Eu am o mare stimă pentru așa-zișii mediocri. Care nu sînt chiar mediocri. Dar au o condiție mediocră în existență. Aceștia sînt un temei pentru articulația unei societăți evoluate. Chiar în lumea din care am făcut parte și care nu mai există astăzi - așa-zisa înalta
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
stimă pentru așa-zișii mediocri. Care nu sînt chiar mediocri. Dar au o condiție mediocră în existență. Aceștia sînt un temei pentru articulația unei societăți evoluate. Chiar în lumea din care am făcut parte și care nu mai există astăzi - așa-zisa înalta societate - existau foarte multe mediocrități, însă șlefuite, care știau să întoarcă paginile unei partituri, atunci cînd o doamnă cînta la pian, știau să stea frumos la masă, să poarte o conversație banală, dar conversație. Era o lume pe
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
ale eului auctorial. în aceeași atmosferă salonardă se încearcă și reabilitarea unor termeni ca frivolitate și lene. Destule lucruri frivole, susține dl Paleologu, sînt de facto profunde. Semnificativ, Goethe spunea că orice gest mărunt de politețe posedă o acoperire morală. Așa-zisa frivolitate a lui Mozart nu e o mască a profunzimii? Etimologia cuvîntului frivolitate ne vine în ajutor, deoarece în limba latină friare însemna a tăia firul în patru, a analiza. Iar aristocratul se trezește în declarația plină de superbie
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
Mai întîi, aș vrea să știu dacă există postmodernism. Eu cred că nu există, este doar un cuvînt. Eu credeam că s-a isprăvit cu obsesia modernismului și revenim la lucrurile esențiale, care sînt perpetue. Dar văd că nu e așa. Postmodern este un cuvînt care îi fascinează pe foarte mulți oameni amatori de teoretizare. Prin amatori de teoretizare înțeleg amatori de-a nu fi atenți la real. Și îmi displace această chestiune". S-ar prea putea ca cititorii din viitor
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
a pus în locul lor tineri dornici de afirmare. E drept, inși cam după chipul și asemănarea celor vechi - dar, cum spuneam, cine are acum timp de nuanțe? Tineri să fie, că știm noi să-i punem cu botul pe labe! Așa se definește tehnocratul de tip nou: cinic până la autism, un perfect mercenar, fascinat doar de ideea banului repede și ușor câștigat, indiferent în slujba cui se află. E nevoit să stea vreo lună-două în centrală, unde salariile sunt mai mici
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
oi, în clasa în care se buchisește cu greu, pe când colegii lui cântă arii complicate și rezolvă probleme de matematică superioară. Că Geoană (etc., etc.) e o simplă marionetă e limpede. Un soldat obligat să asculte, la milimetru, ordinele superiorului. Așa se explică scoaterea sa la bătaie în ultimul loc din lume în care el ar fi avut cea mai mică șansă: Primăria Bucureștiului. Pe lângă speculațiile făcute deja de jurnaliști (c-ar fi un șah la Năstase, care, de-acum, va
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
au reușit să producă o marfă politică onorabilă. Într-adevăr, a ieși la bătaie cu aceiași și aceiași Popescu, Pașcu, Mitrea sau Agathon a devenit nu doar contraproductiv, ci și sinucigaș. Astfel de persoane, prin simpla lor prezență, creează antipatie. Așa s-a ajuns la soluția Geoană (...restul îl știți). Că omul a mușcat fără să clipească din momeala întinsă, spune totul despre cât de independent este. Că în sinea lui își blestemă zilele e foarte probabil. Dar felul în care
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
Cine sînteți dumneavoastră? Cine v-a permis să vă luați de mine? - Mă numesc Flora Tristán, îi spuse furioasă. }ine bine minte numele meu. Flora Tristán. Misiunea mea e să lupt împotriva nedreptăților comise împotriva săracilor. Nici măcar burghezii nu sînt așa de demni de dispreț ca muncitorii care exploatează alți muncitori. Ochii omului - un zdrahon cu sprîncenele împreunate, burtos, cu picioarele strîmbe - se aprinseră de indignare: - Fă-te curvă, o să-ți meargă mai bine, exclamă îndepărtîndu-se și făcînd un gest de
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
bagajele și animalele, atîrnați de niște scripete, de la puntea vasului pînă jos, unde așteptau niște bărci de lemn. Sosirea nepoțelei franceze a puternicului don Pío Tristán la Islay provocă un adevărat freamăt în micul port de o mie de suflete. Așa se explică faptul că ai fost îndrumată spre cea mai bună casă din localitate, cea a lui don Justo de Medina, dirigintele Poștei. Cea mai bună, dar nu scutită din acest motiv și de puricii care domneau peste Islay. A
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
avea grijă să o ia de acolo. Pe al doilea scaun începi să îți pui desuurile și îți freci bine părțile descoperite cu un amestec de apă călduță și colonie pentru ca puricii lipiți de piele să se desprindă. Și continui așa, lăsîndu-ți pe fiecare scaun alt obiect de lenjerie intimă, cu aceeași frecare a părților rămase libere, pînă la al cincilea scaun unde te așteaptă o cămașă de noapte stropită cu apă de colonie, care, pînă se evaporă, va ține insectele
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
credea că văzuse totul în viață, îl făceau să roșească. Da, nevoile materiale și dezintegrarea progresivă a creierului din cauza bolii blestemate și a blestematelor de medicamente erau explicația pentru această schimbare incredibilă de mai bine de un an încoace. Era așa, Koke? Sau era alt fel de a te sinucide, mai lent, dar mai sigur decît tentativa ta anterioară? Mitingul din 23 septembrie 1900 a fost și mai rău decît se temea Pierre Levergos. Se duse fără chef, pentru a nu
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
pantă, cu frîna de mînă trasă, ca să poți porni la loc. Există o oarecare coerență "procedurală" a selecției dar, dincolo de ea, fiecare autor își pune ordine în viață și în operă cum crede de cuviință. Capitolele, dacă se pot numi așa, sînt făcute să semene, să dea o imagine nu de generație (horribile dictu!), ci de "clan" literar. Încercarea e reușită în măsura în care o astfel de structură "gentilică" își are, întotdeauna, capii ei. În ciuda unei nepărtinitoare ordini de alfabet, "spuma" se strînge
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
magnificului nicolae". O literatură ca un rîs acru, prozaică în felul din La Lilieci, un cimitir vesel, de familie, a scris Cristian Popescu. Formula e circulară, ca traseul tramvaiului douășase, amenințînd să se epuizeze prin repetiție. Dar nu se întîmplă așa. Un nume foarte purtat, niște vieți banale, tramvaiele care, toate, seamănă, construiesc atent o ucigătoare monotonie, de care te salvează cea mai apropiată înmormîntare familială. Bucureștiul poate fi și el, iată, un tîrg în care nu se întîmplă nimic, o
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
în el, cum coboară de obicei visele. Și adormitul a strîns visul în brate, l-a mîngîiat, se simțea bine, dar, în zori, vezi, nu s-a mai trezit și a rămas visul închis acolo în el, în loc de suflet. Sora: Așa și cu tine, mamă. Nu știu cum le mîngîi, nu știu cum le strîngi în brațe - că rămîn visele în tine. Și după ce te trezești, își pierd, săracele, capul și nu mai vor să plece. Bunica: Rămîn închise în tine ca și în cel
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
globului din cauza deshidratării, plouă ca la ecuator, reporterii sunt surprinși fără umbrelă, răcesc și printre accesele de tuse, fac bâlbe fermecătoaare, doar meteorologilor nu le ninge-nu le plouă... Drept care (tot de la un reportaj tv), aflăm că un șoarece îngrozit "de-așa vremi potrivnice" s-a sinucis ascuns într-o pâine, altfel vederos-apetisantă... Dar continuă să ningă... Au început viscolele, blocarea șoselelor, ambuteiaje, accidente în lanț, iar domnul Miron Mitrea, alb la față, tocmai dă în icter negru, fiindcă edilii, deși fuseseră
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
cu viața cam în același punct ca mine: "Cu scurtul număr de douăsprezece luni / Trece anul, iar anii sînt scurți, / Viața durează puțin. / Ce înseamnă doisprezece sau șaizeci în pădurea / Numerelor, și cît de puțin lipsește / Pînă la capătul viitorului !..." Așa a mai trecut un Tîrg...
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
un rol important, nu în ceea ce privește eventuala lor dimensiune hermeneutică sau teoretică, ci în măsura în care propun cărți spre vînzare. Instituția premiilor literare nu este altceva decît ocazia de a menține atenția mass-media îndreptată spre cărți pe o perioadă de aproximativ două luni, așa-numita rentrée littéraire. Pentru că, în cazul celor patru premii mari, Médicis și Fémina, apoi Renaudot și Goncourt, au loc cîte două preselecții succedate la un interval convenabil, pentru ca despre aceeași carte - selecționată în finală - să se poată vorbi de cel
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
În locul unei broșuri tipărite pe hîrtie ieftină, ca foiletoanele Monitorului Oficial, Ministerul Culturii și-a editat bilanțul într-un volum pentru bibliofili. Un bilanț pentru istorie. Cartea marii cotituri a culturii române. Cronica înfăptuirilor ministrului Răzvan Theodorescu! Știm, în Statele Unite așa se procedează. Ministerele își publică în cărți pentru istorie cronicile pro domo. Dar cum se întîmplă că la noi, americanii sînt scoși în față numai cînd e vorba de justificarea cheltuielilor de la buget? Nu și cînd socotim veniturile bugetare. Nu
Ministrul de lînfgă drumul Puterii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12295_a_13620]
-
primă fază a istoriei sale, regimul comunist a transformat literatura și cultura întreagă în instrument de propagandă" și că ,(pseudo)critica de atunci a sociologizat intens și primitiv (de unde formula Ťsociologism vulgarť care i s-a aplicat în deceniile de după așa-numita Ťliberalizare internăť a regimului)", afirmă totuși că ,analiza discursurilor exegetice dominante ale perioadei ar presupune alt tip de investigație, istorică și ideologică". De ce neapărat ,alt tip"? Nu intră în joc același mănunchi de criterii estetice și morale ( Chiar dacă le
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]