3,329 matches
-
Mă gândesc cateodată, mai Fanachi, la felul cum toată această carne pacătoasă, trebuie să îndure suferința, înainte de a i se îngădui să moară... Trebuie să dobândim cu toții binecuvântarea morți cu preț greu... Granița dintre viață și moarte este subțire ca ața, măi!... Rând pe rând, fiecare urcă Golgota de veacuri... Fiecare străbate aceleași chinuri... fiecare află deznădăjduita speranță a veacurilor. Fiecare își alătură pașii de pașii celor ce au fost și au luptat înaintea lui, împotriva morții, au tăgăduit moartea... și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai facem noi doi e să căutăm un om care ar putea juca rolul ursului în cel de-al doilea spectacol. Un handicapat, un ratat. În fine, cineva care, prin definiție, e iresponsabil în fața legii. Corect? E prea cusută cu ață albă, Henri. Ancheta va demonstra vrând-nevrând, cine anume l-a adus pe respectivul handicapat în scenă și va demonstra că noi, d ta și cu mine, am premeditat totul. D-ta ești prea prăpăstios, asta-i. Dacă ai fi în locul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai apoi cuplurile aflate în așa-zisele triunghiuri, ca în romanele psihologice din perioada interbelică: personajul masculin Gicu aflat între cele două femei: Roji și Iozefina. Pe de altă parte Iozefina, personaj feminin, aflat între Vlad pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el. În primul rând, bunicul se închina cu voce tare. Vreau, zicea el, mai în glumă, mai în serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori, deși părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de treabă prin camera în care bunicul se închina, pentru a asista la recital. Bunicul nu se sinchisea; aparent, se ruga de parcă noi nu eram pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu riglă și compas. Evident, dacă liniile aparțineau unui cod, doar un expert le-ar fi putut descifra. Aici m-a bătut, se gândi ea cu ură, netezind suprafața geamantanului. Aici nu e nimic. Dar simțea că n-o trage ața să pună ghidul Baedeker la loc. El Îl dosise, deci acolo trebuia să existe ceva ascuns. Riscase deja atât de mult, că nu era mare lucru să mai riște puțin. Închise geamantanul și-l puse la loc În plasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Trei Sfetiteli,... care este închinată la toate lavrile ce sintu la Sfântul Munte”! Și “părinții ce lăcuiesc într-însâli... așteaptă agiutor!” E greu de imaginat câți stăpâni avea biata mănăstire și cum cei din acele mănăstiri nu ridicau un capăt de ață pentru Trei Sfetite, ci doar ședeau cu mâna întinsă!... ― Drept urmare, pe lângă scutirile anterioare, Grigorie Ioan Calimah voievod mai adaugă dreptul de a lua “în toată vremea și a domnii mele... din ocna domnească... câte una sută lei pentru o sută
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
eu, nu te înfuria. Acum două săptămîni l-am prins într-o cușcă, continuă Gheorghe. Mă privea cu ochi de diavol. Poate că chiar era Scaraoschi, de unde să știi? Și eu cred că era. Aveam o țepușă, dar n-aveam ață ca să fixez țepușa. Și motanul ce făcea? Se izbea ca un descreierat. Mă privea cu o ură diavolească încît mă înspăimînta. Aduc eu sfoară și leg bine țepușa. Satana s-a oprit și m-a fixat cu privirea. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea fotografului pare a fi pasionantă, deoarece gulerul berei s-a subțiat În halbă cît o ață și cojile alunelor americane cad ritmic În farfurie, alături de farfurie, pe masă, sub masă. — Îți spun eu, individu ăsta a depășit orice limită. O să-i dau o lecție să mă țină minte. Păi, cu Niki Bârsan se pune el? I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
năstrușnice pot să le treacă prin cap celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la Scotland Yard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
i se fi arătat Ierusalimul lui Isus cînd i s-au umplut ochii de lacrimi... — Mie nu mi-e frică, mîrÎi cu arțag individul cu melon. — SÎntem În căutarea unui mic film, probabil mult mai mic decît un mosor de ață, spuse domnul Prentice cuprinzîndu-și În palme genunchii osoși. Un film mai mic decît cele pentru aparatele „Leica“. Ați citit, desigur, despre interpelările din parlament În legătură cu niște documente care au dispărut timp de-o oră. După aceea, presa a amuțit: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
multe, unul după altul, cu mine în frunte. Luați-o pe poarta pe care scrie „A fost odată ca niciodată...” care ne așteaptă desferecată. Si, uite-așa, mergi și mergi, zi de vara, zăpușeala. Nici tu troleibuze, care aluneca pe ațe, nici tu bunici, să te ia în brațe. Până când... Ce sclipește acolo, în depărtare? Un palat la care nu te poți uita decât cu ochelari de soare.” Strălucirea palatului îl orbea pe un bătrânel gârbovit, ce se învârtea în jurul palatului
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
lui Fibonacci. Faptul că logodnica lui avea o comunicare specială cu lumea mașinăriilor nu l-a impresionat prea mult pe Silvio. Momentele fericite ale sărutărilor prelungi din micul automobil Ford rămăseseră mult În urmă, ca nodul de Început al unei ațe ce străbătuse de-atunci, condusă de acul Întâmplărilor, zeci de găuri mititele. Silvio, Împreună cu câțiva specialiști În electronică, taximetriști, macaragii, hackeri, vatmani, depanatori de aparate radio, bodyguarzi, montatori de cablu TV, lideri de galerie de fotbal, mecanici și ingineri, a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu piciorul, și a Înaintat către noi. Era Îmbrăcat ca Humphrey Bogart În Șoimul maltez, costum negru, cămașă albă, cravată și pălărie lăsată peste unicul ochi funcțional. Cu șuncile strânse În costum, părea o balenă deghizată În pinguin, iar dacă ațele ar fi cedat, nasturii sugrumați de butoniere puteau produce mai mult rău decât pistolul pe care-l ținea În mână. — Sprijiniți tavanul, puicușorilor, a spus Stepa, scuipând ca o stropitoare. Am ridicat brațele și m-am retras ușor cu spatele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să poftească. Gazda la care, cu autoritatea sa de goarză comunală mă instalase Niță era un bărbat ce părea cu totul lipsit de griji. Cînd am picat, se amuza cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu plumb, pășea de pe-un picior pe altul, legănîndu-se pe masă. În fiecare seară nea Manalache se desbumba alene în fața focului și, lăsîndu-se gîdilat de dogoare, își scărpina fără jenă pîntecul păros. Fiind pîndar de noapte, treburile casei le
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și holbat, numai urechile erau blegi. Sub ramă se decolora o ghirlandă de flori din hîrtie creponată. Înainte de măritiș, lelea Ghența avusese o activitate prodigioasă căci peste tot, pe pereți, se vedeau, bătute în cuie, năframe cu trandafiri brodați din ață roșie și texte cusute cu „S”-ul și „N”-ul întoarse de-andoaselea: „Poftim suvenire de la domnu mire și mireasă Mitică și Ghența” ori „Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să se tragă peste linie pînă cînd, într-o gălăgie infernală, toate fetițele se răsturnară una peste alta. Se auziră țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se numeau Indianul, Funda, Laba gîștei. Jucătoarele săreau înlăuntrul și în afara aței, alternînd picioarele pe care le țineau depărtate sau apropiate, într-un amestec de reguli pe care numai ele le puteau deosebi. Figurile purtau nume curioase: Cacaua, Alba ca Zapada și cei șapte piticuți, Opt bombonele a mîncat Irina, Tran-da-fi-rul, Ali
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în ferestrele de pe Kochgasse. Ești nevoit să închizi ochii în fața violenței naturii. Ești orbit. Locatarii din zonă sunt obișnuiți să închidă ochii în fața multor lucruri. Peste drum se află un mic magazin de mercerie. Pe niște mileuri mici sunt expuse ațe și fire de lână colorate, acele ascuțite sunt în magazin. Pătruns de problemele cotidiene, Hans intră ca o forță elementară în clădirea comunală unde locuiește împreună cu mama sa. Absentă, privirea lui trece prin doamna în vârstă și prin fiica acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
e oricum mult mai tânără ca el; în acest scop, va recurge la un accent german care sună elegant și trezește interesul. Hai, hai, hai să mergem odată, că altfel nu ne mai urnim astăzi, iar pe mine mă trage ața să ajung în Waldviertel. Tu ai să conduci, băiete, fiindcă ești fiul meu, în afară de tine nu mai am decât o fată. În plus, diseară o să poți juca șah cu tăticu’, ceea ce Anna nu poate, fiindcă n‑are gândire logică. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
curățat, tacâmuri într‑un suport de plastic, o trusă de bărbierit, câteva articole de toaletă într‑o pungă colorată de plastic, o scrumieră, un portofel mic și gol, mai multe cărți ferfenițite, câteva hărți turistice, un castron de porțelan cu ațe și ace de cusut. În capul lui Rainer vuiește marea, iar niște picioare bronzate și zvelte se îndreaptă înspre ea, picioarele aparțin Sophiei, iar a doua pereche de picioare, de asemenea bronzate, care tocmai își face apariția la orizont, aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
degrabă negativ și nu trebuie să asculți de un asemenea sentiment, fiindcă sentimentele sunt totdeauna înșelătoare. Hai, Sophie, șuieră Rainer și o ia în brațe. Ea se scutură de el și țâșnește înapoi pe stradă, ca un fir negru de ață pe care cineva îl trage pe suprafața netedă a unei mese. # Ca să facă ordine în existențele lor încâlcite, Rainer, Anna și Hans se târăsc într‑acolo unde ordinea își are sălașul și e angajată cu carte de muncă: la vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
neuscate încă." Și ea l-a legat cu funiile acestea. 9. Iar niște oameni stăteau la pîndă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: "Filistenii sunt asupra ta, Samson!" Și el a rupt funiile, cum se rupe o ață de cîlț cînd se atinge de foc. Și astfel n-au știut de unde-i venea puterea. 10. Dalila a zis lui Samson: "Vezi, ți-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Dalila a luat niște funii noi, și l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: "Filistenii sunt asupra ta, Samson!" Iar niște oameni stăteau la pîndă într-o odaie. Și el a rupt funiile de la brațe ca pe o ață. 13. Dalila a zis lui Samson: Pînă acuma ți-ai bătut joc de mine, și mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat." El i-a zis: "N-ai decît să împletești cele șapte șuvițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș a biciuit prostia, josnicia și corupția din viața oamenilor ca mușcătura de scorpion a celei mai crunte alegorii ce s-a scris vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și socotesc cum să stoarcă cît mai mult de la un om, iar dacă ți-a Îndrugat o asemenea istorie“ - zic - „poți să fii sigur că nu ți-a spus adevărul... aici se-ascunde un drac: povestea asta-i cusută cu ață albă.“ „Ba nu“ - zice taică-tu - „cred că te-nșeli și că-l judeci greșit“ - zice. „Hai, las-o-ncolo, domnule Grant!“ - zic. „Da’ tare mai ești prost! Nu cred o iotă din povestea asta, dar ție cum Îți zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]